Bună ziua TPU, ideea este că eu ceea ce cred are sens, deci eu cred în Dumnezeu și am credință dar cum sa zic urăsc religia, adică nu suport nici o religie fie baptista sau ortodoxa, adică ce zic este ca este normal sa crezi în Dumnezeu chiar dacă nu crezi în religie?

Buna! Importanta pentru cei ca tine ar trebui sa fie credinta, nu religia. Religia e o prostie din punctul meu de vedere, cred ca e aceeasi fiinta, indiferent de cum este numita in religie.

A crede în ceva plauzibil e normal și e ok, dar a crede într-un personaj imaginar, de tipul sperietoare Bau-Bau, personaj de poveste primitivă, fantezistă, puerilă și absurdă folosită cu succes la prostirea naivilor creduli și neștiutori nu mai e așa de OK.

Se spune despre Dumnezeu că e bun, drept, iubitor, atotputernic, nemuritor, inteligent și atotștiutor și a făcut tot ce există.

Pentru a demonstra că Dumnezeu nu există se folosește metoda reducerii la absurd.

Dacă exista un Dumnezeu atotputernic, bun, drept, iubitor, nemuritor și atotștiutor, atunci nu mai existau boli, războaie, sărăcie, primitivism, minciună, înșelăciune, tâlhărie, neștiință, iar zeul nu era invizibil și incapabil de comunicare cu omul iubit.

Dacă zeul e atotputernic și nemuritor, atunci orice ar face el sau altcineva, pe zeu nu-l influențează cu nimic.
Un zeu atotputernic și nemuritor nu are de ce să facă ceva, pentru că indiferent dacă ar face sau nu ar face ceva, el nu pățește nimic și nu ar fi afectat deloc.
Un zeu atotputernic și nemuritor nu are nevoie de inteligență, de simțuri, de memorie, de voință, de sentimente sau de iubire, pentru că toate astea nu-i folosesc la nimic.
Doar o viețuitoare are nevoie de inteligență, de simțuri, de memorie, de voință, de sentimente și de iubire pentru a se adapta la mediu, pentru a supraviețui, pentru a strânge resurse și pentru a se înmulți.
Un zeu e ceva absurd ce nu poate exista în realitate.

Dacă zeul a făcut tot ce există, înseamnă că a făcut purici și păduchi. Face un zeu inteligent, atotputernic și atotștiutor purici și păduchi? Nu, pentru că nu are nevoie de așa ceva. Ce bucurie poate avea un zeu atotputernic, nemuritor și inteligent dacă face purici și păduchi? Nici una.
Ce nevoie are un zeu atotputernic, inteligent și nemuritor de la om? Nimic. Mai face atunci zeul oameni, purici și păduchi? Evident că nu ar face nici oameni, nici purici și nici păduchi, pentru că nu are nevoie de așa ceva.
De ce avem atunci oameni, purici și păduchi? I-a făcut Dumnezeu? Nu. Materia are proprietăți și în timp se aranjează sub formă de viață și de asta avem tot felul de viețuitoare de la viruși și bacterii până la om.
Viața e o necesitate? Viața are valoare? Viața are valoare doar pentru viețuitoare și dorința de viață e înscrisă în codul genetic prin selecție naturală. O viețuitoare care nu apreciază viața, nu strânge resurse, nu se înmulțește, nu supraviețuiește și așa dispar viețuitoarele care nu au dorința de viață înscrisă în codul genetic. În consecință, majoritatea viețuitoarelor au dorința de viață înscrisă în codul genetic.
O viețuitoare face tot ce e posibil pentru a supraviețui, pentru a strânge resurse și pentru a se înmulți și de aceea avem boli ( pentru că viețuitoare ca virușii și bacteriile îmbolnăvesc alte viețuitoare pe care le folosesc ca resurse pentru viața lor), avem minciună, înșelăciune, hoție, tâlhărie și războaie (pentru că viețuitoarele se luptă pentru supraviețuire, pentru resurse și pentru înmulțire).
Un zeu inteligent și atotștiutor făcea omul perfect de la început, nu făcea omul să fie o viețuitoare efemeră supusă selecției naturale milioane de ani.
Un zeu inteligent și atotștiutor nu avea de ce să se ascundă de om, să ceară credință și ritualuri primitive și nu avea de ce să lase omul iubit în întunericul neștiinței și primitivismului să moară de boli, de frig, de foame, în accidente și în războaie. Concluzia este că zeul nu există.
Un zeu atotputernic și nemuritor nu cere credință și ritualuri primitive și nu se ascunde de om.
Când e nevoie de credință? Când nu există dovezi. Când există dovezi avem știință, nu credință.
Când nu există dovezi? Când e minciună, pentru că minciuna fiind un lucru fals nu se pot aduce dovezi. Un zeu atotputernic nu are nevoie de credință, pentru că poate produce dovezi, poate vorbi, poate comunica și nu e invizibil.
Cine are nevoie de credință, zeul atotputernic și inteligent sau omul mincinos? Cine are nevoie de ceva de la om, zeul atotputernic sau omul mincinos? Omul mincinos are nevoie de credință, pentru a-i fi crezute minciunile în lipsa dovezilor. Omul mincinos e împotriva științei, pentru că știința înseamnă adevăr și omul mincinos nu mai are pe cine înșela. Știința e adevăr, iar credința e drumul spre minciună.
Viața e un dar de la Dumnezeu? Nu, pentru că Dumnezeu nu există. Dumnezeu dă sens vieții? Nu.
Dacă presupunem că Dumnezeu a creat viața, atunci cine are nevoie de viață, eu sau Dumnezeu? Dumnezeu are nevoie de viață, pentru că el a facut-o. Nu i-am cerut eu viață. Dacă Dumnezeu are nevoie de viață, atunci viața e problema lui, nu a mea și e liber să facă câtă viață dorește (de exemplu purici și păduchi fără număr).
Realitatea ne arată că nu există nici un Dumnezeu inteligent, atotștiutor, atotputernic, drept, iubitor și nemuritor pentru că avem neștiință, primitivism, minciună, înșelăciune, hoție, tâlhărie, boli și războaie.
De ce "există" Dumnezeu? Așa cum un părinte care nu e în stare să-și educe copilul folosește sperietoarea Bau-Bau pentru a determina copilul să facă ceva, tot așa și omul mincinos, nesimțit și necinstit folosește sperietoarea Dumnezeu pentru a înșela naivii creduli și neștiutori. Dumnezeu e doar un personaj imaginar și o sperietoare pentru manipularea naivilor, un simbol al neștiinței, primitivismului, minciunii, nedreptății, nesimțirii, neputinței și absurdului, deci nu merită nici un fel de credință.
Omul nu spune întotdeauna numai adevărul și de aceea întotdeauna trebuie să aducă dovezi serioase dacă vrea să fie crezut. Credința e o doar slăbiciune a omului naiv de care profită omul mincinos și nesimțit.

Nu, nu este normal, deoarece îți trebuie o baza pe care sa crezi. Dacă nu crezi într-o anumită religie de unde stii ce vrea acel Dumnezeu de la tine? De unde stii de ce si in ce fel te-a creat? Tu poti sa speculezi si sa zici "a pai Dumnezeu vrea sa bla bla bla si m-a creat pentru ca bla bla bla" dar daca ai fii sincer cu tine ai stii ca astea sunt doar speculatiile tale, iar speculatiile nu au valoare de adevar. Altfel spus ai trăi într-o constantă deziluzie

Da

El este doar unul atata și un el sa crezi în tot deauna orice ar fi el o sa fie acolo cu adevărat.

Dar credința în Dumnezeu cum a apărut, cum s-a format? Ai avut tu anumite percepții, sau din ceea ce vezi în jurul tău/în Lume?

Religia, conform DEX: "Ansamblu de idei, sentimente și acțiuni împărtășite de un grup și care oferă membrilor săi un obiect de venerare, un cod de comportament, un cadru de referință pentru a intra în relația cu grupul și universul."

https://dexonline.ro/definitie/religie

Din întrebarea ta, înțeleg că nu dorești să faci parte din acel "grup". Prin urmare, nu ești "religios", dar ești "credincios".

Îmi imaginez că membrilor religiei n-o să le convină că nu vrei să participi la obiceiurile lor. Dar eu consider accepțiunea ta "normală", iarăși referind la DEX, "Care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească".

https://dexonline.ro/definitie/normal

Cum starea ta firească e să fii credincios, dar nu religios, consider asta "normal"