Daca s-a sinucis, înseamnă ca a fost lipsit de educație, ca trăia într-o fantezie și nu făcea distincție intre realitate și ficțiune.
Întrebarea cu sufletul:
Sufletul nu exista. Sufletul e o invenție primitiva care avea menirea sa explice funcționarea omului în absenta științei și a logicii elementare, omul fiind văzut ca o marioneta comandata de un suflet. Realitatea e ca nu exista nici un suflet și moartea înseamnă dispariția individului și nimic mai mult.
Daca e sa o luam logic, admițând ca exista un suflet, observam cu ușurință ca un asemenea suflet care ar fi diferit de creier și care nu ar fi material, nu e bun la nimic și nu exista. Daca omul se îmbolnăvește, daca e drogat, beat și sufletul nu e legat de corp, atunci comportamentul omului trebuie sa rămână neschimbat, ca doar afectarea creierului nu poate afecta sufletul care e separat de creier. Deci starea creierului determina starea sufletului. Deci cine e sufletul? Creierul e sufletul și daca creierul e mort, cum e sufletul? Mort. Si s-a terminat discuția. Daca sufletul nu ar fi legat de corp mai exact spus nu ar fi creierul, atunci la alzheimer omul nu și-ar mai pierde memoria, ca are sufletul cu el. La beție nu și-ar schimba comportamentul, ca sufletul ar trebui sa conducă omul. Vedem deci ca un asemenea suflet diferit de creier nu exista. Sufletul nu conduce omul (omul drogat sau beat nu se comporta normal), sufletul nu tine în el ceea ce are omul în creier, ca daca are alzheimer sau a suferit un accident ajunge sa nu-și cunoască nici mama sau cum il cheamă), apoi sufletul nu aduce informații omului (cu spatele nu poți vedea, când dormi nu știi ce se întâmplă). Deci sufletul nu conduce omul, nu aduce informații omului, nu deține informații legate de om și atunci ce e sufletul? Nimic. E doar fantezie primitiva.
Credința în Dumnezeu e credința în oameni, nu în Dumnezeu, pentru ca nu a vorbit Dumnezeu cu tine ca să-ți ceara încrederea în el. Niște oameni ti-au sugerat ca un personaj numit Dumnezeu are nevoie de încrederea ta, deci realitatea e ca tu crezi în acei oameni și nu în Dumnezeu. Dumnezeu daca e atotputernic și nemuritor, în mod firesc nu are nevoie de nimic de la oameni, pentru ca nu are ce face cu asa ceva. Pentru Dumnezeu omul e nimic. Atunci cine iți cere încredere? Dumnezeu? Ce sa facă cu ea? Încredere iți cere omul mincinos, ca sa crezi minciuna pe care ți-o spune. Un om ca sa fie înșelat, trebuie sa fie neștiutor, adică sa nu cunoască adevărul și sa aibă credință ca sa creadă minciuna spusa de mincinos. Concluzia e ca prin credință se ajunge la minciuna și prin știință se ajunge la adevăr.
Revenind la întrebarea, unde se va duce sufletul, răspunsul e ca sufletul nu exista și deci nu are cine sa se mai ducă undeva, iar presupusele locații de destinație ale sufletului sunt și ele niște locații imaginare inexistente: Raiul și Iadul, la fel ca și atotputernicul și neputinciosul, atotștiutorul și neștiutorul Dumnezeu care la rândul lui e un personaj inexistent imaginar invizibil și surdomut.
Atata timp cat a fost constient si pe propria vointa inseamna ca sufletul lui sigur ajunge in iad.
Bisericile ortodoxă și catolică au o concepție eronată asupra acestor lucruri, chiar dacă Biblia le explică foarte bine.
Sufletul este de fapt omul viu, alcătuit din țărâna pământului și suflarea de viață.
"Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu." (Geneza.2:7)
La moarte, aceste două elemente se despart.
"[...] Până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat." (Eclesiastul.12:7)
Deci la moarte trupul ajunge in pământ, iar suflarea de viață, iar suflarea de viață, adică duhul omului se întoarce înapoi la Dumnezeu.
Moartea este o stare de somn; mai mult, o stare de inconștiență totală.
Cât despre tânărul de care ne-ai spus nu ne putem exprima în dreptul lui dacă va fi mântuit sau nu.
Dacă părinții nu veghează asupra copiilor ce li s-au încredințat, vrăjmașul se poate juca cu cei ușor de manipulat.
Este cât se poate de probabil ca acel tânăr să fie mântuit, iar părinții lui să fie condamnați și să-și piardă mântuirea amândoi pentru că au neglijat ocrotirea copilului lor. Copilul acesta va fi judecătorul părinților lui dacă aceștia nu se vor pocăi de păcatul neglijenței lor, chiar dacă acum amândoi trec prin durerea pierderii.
Niciun caz nu va rămâne cu semnul întrebării.
În ziua judecății, Dumnezeu va descoperi lucrurile ascunse din sufletul acestui tânăr, adevărata cauză, motivul mântuirii/nemântuirii dar și neglijarea datoriei părinților. Dumnezeu va răspunde în ziua aceea la absolut toate "De ce" -urile omenirii.
Raspunsul este simplu, se va duce in iad. Valabil si pentru toti cei care vor mai face asa. Dumnezeu nu va ierta astfel de oameni.
IXIAlinIXI întreabă:
DeProfundis99 întreabă: