A fi sau a nu fi...
A aparea sau a nu aparea. Aici e problema. A zice despre un lucru sau persoana ca apare, inseamna a pune acel lucru sau persoana in timp. Aparitia tine de timp. Asta e OK pentru orice lucru din Univers, insa cind vorbesti de Dumnezeu, care e in afara Universului, apare o problema. Timpul e o caracteristica a Universului (si se stie ca e si el relativ, la viteza luminii timpul e zero), asa cum e si spatiul, si tine doar de Universul in care traim, deci in afara Universului nu poti vorbi de timp, deci e clar ca Dumnezeu, fiind in afara Universului, e si in afara timpului, deci hai sa vorbim despre orice in afara de aparitia lui, pentru ca daca ar fi sa apara, atunci l-ai limitat la timp, ar fi in timp, deci in Universul in care traim, si nu ar mai fi Dumnezeu.
La fel de bine ai putea intreba de ce e cerul verde. Cerul nu are nimic in comun cu culoarea verde. Poate fi rosu la apus, poate fi galben la rasarit, poate fi albastru in cea mai mare parte a zilei cind e senin, sau cenusiu cind e inorat, insa niciodata nu il vei vedea verde. De aceea, intrebarea e gresita. La fel e si cu Dumnezeu. Nu poti aduce in discutie o caracteristica pe care El nu o are, timpul. Pentru ca, pentru ca sa apara, e nevoie de timp. Ori Dumnezeu e in afara timpului. El nu a fost, nu va fi. El doar este, doar exista, si atit. Nu stiu cit intelegi, insa daca reusesti, e ceva.
Imi place remarca ta. Da, e adevarat. La fel de adevarat e si ca exista o existenta in afara timpului si a spatiului. Daca vei citi Biblia, vei descoperi ca acolo spune ca Dumnezeu nu se limiteaza la spatiu, ca El nu se afla in spatiu. Asta o poti afla clar, citind. Insa si existenta Sa in afara timpului este revelata de Biblie. Unii nu inteleg Biblia tocmai din aceasta cauza. La urma urmei, noi nu putem pricepe cum este o asemenea existenta cu mintea noastra, pentru ca ne limitam la spatiu si timp, insa, asa cum in anii 80 nu credeam ca ar fi posibil sa am un telefon "portabil" cu care sa pot vorbi de oriunde oricind, tot asa nici existenta in afara spatiului si a timpului pare a fi imposibila, insa pare doar pentru ca noi nu am experimentat-o.
Conceptul poate fi explicat foarte simplu, dar asta nu e o dovada a existentei Lui Dumnezeu.
Este vorba de timp, tu ai aparut/te-ai nascut cu ceva timp in urma. Si explicatia este una foarte simpla, de fapt sunt doua explicatii simple.
Prima este ca timpul nu exista, iar fenomenul ce are loc in spatele lui noi il percepem ca fiind timp. Cum Dumnezeu a creat si timpul, evident il percepe corecta.
iar a doua varianta, mai corecta ca prima este ca Dumnezeu care a creat timpul nu se supune si lui., iar inrealitatea din care El face parte, complet diferita de realitatea noastra, nu exista cele trei forme alte timpului existand doar prezentul.
Oricum, aceste lucruri sfideaza stiinta actuala si nu au nici o dovada in favoarea lor.
Prima ta explicatie nu o pot intelege. Te rog sa ma lamuresti, daca vrei, bineinteles.
In prima varianta spui ca timpul "nu exista", apoi spui de un fenomen ce are loc "in spatele lui" pe care noi il percepem ca fiind timp. Ce intelegi prin "in spatele lui", sau la ce te referi?
Apoi, spui ca Dumnezeu a creat timpul. Exista sau nu exista timpul in prima varianta?
Prima varianta nu are legatura cu cea de a doua, sunt doua "explicatii" diferite.
In prma varianta plec de la premisa ca timpul nu exista, premisa acceptata de marea majoritate a cercetatorilor in cea de a doua plec de la premisa ca timpul exista.
Am expus doua variante nu am spus ca ambele sunt adevarate, nu am spus nici maca ca una din ele ar fi adevarata.
Dumnezeu coexista cu Universul de-o eternitate. Nu te mai lua dupa ce iti spun profesorii de religie, deoarece religia il jigneste profund pe Adevaratul Dumnzeu.
Asta nu rezolva cu nimic intrebarea de mai sus, ce este timpul?
Dimensiune a Universului după care se ordonează succesiunea ireversibilă a fenomenelor. II. S. n. și (înv.) m. 1. Durată, perioadă, măsurată în ore, zile etc., care corespunde desfășurării unei acțiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesivă de momente; interval, răstimp, răgaz.
"Cu cel nebun nu lungi vorba, şi nu merge înaintea prostului."
Eu te-am intrebat cei timpul nu ce semifica el pentru tine
Sunt absolut convins ca Dumnezeu exista cu adevarat. Ar trebui sa crezi si tu!
Ai spus afirmaţia, dar nu ai băgat şi argumentele. De ce eşti tu atât de convins că există un zeu, şi de ce ar trebui să creadă şi alţii în ce crezi tu?
Cred pentru ca, in diferit momente ale vietii mele am simtit prezenta Sa. Acel "ar trebui" e un sfat sincer. Asa cum unii cred in, nu stiu, in ceea ce vad, in ceea ce e palpabil, in ziua de maine, doar pentru ca acel ceva s-a mai repetat si stiu ca este asa, tot asa cred si eu in existenta Sa, tot pentru ca am simtit ajutorul sau in repetate randuri. Nu ii judec pe cei ce cred in altceva, si sper ca nici eu sa nu fiu judecat. Fiecare are dreptul la o opinie proprie si la o credinta proprie. Ma repet, insa, "ar trebui" sa credem in Dumnezeu, si daca nu in Dumnezeu macar sa credem ca traim pentru ceva. O viata in care sa consideram ca nu avem nici un scop ar fi oribila.
Dacă fiecare are dreptul să creadă în ce vrea, sau să nu creadăin nimic, de ce vii aici şi încerci să faci oamenii să-ţi înghită ţie dumnezeul?
Pentru ca m-a intrebat ce cred, mai ai nevoie de alte explicatii?
Tu nu spui ce crezi, tu înerci să îndocrinezi lumea.
Bine, cum zici tu! Nu mai pun mintea cu tine pentru ca stiu ca ne vom certa si nu ma vei lasa in pace. Vei avea mereu ceva le comentat.
Oamenii cei nebuni nu vor cuprinde înţelepciunea şi bărbaţii cei păcătoşi nu o vor vedea;
Cu cel nebun nu lungi vorba, şi nu merge înaintea prostului.
Eu nu am nimic de comentat. Încearcă să-ţi vezi de dumnezeul tau şi lasă-i în pace pe alţii, să creadă în ce vor ei.
Bine, bine. Cum zici tu.