Când te spovedești și împărtășești, toate păcatele sunt iertate? Iar când începi din nou sa păcătuiești, se ia de la 0 sau?
Ordonare:
După relevanţă
Fara suparare, vrei sa afli 'versiunea" ortodoxa sau versiunea adevarata?
Versiunea ortodoxa te duce catre un preot care afla la spovedanie ceea ce ii marturisesti si esti iertat de acele pacate.
Versiunea REALA este ca NUMAI Dumnezeu te poate ierta de pacate iar intre Dumnezeu si om NU EXISTA DECAT un singur intermediar, Domnul Isus Hristos, in esnta Dumnezeu. Daca vrei sa ai pacatele iertate, ROAGATE lui Dumnezeu si ACESTA iti va ierta PACATELE MARTUIRISITE. Totul se reia de la zero DACA nu devine o obisnuinta pacatuirea. La spovedanie mai afla si SRI ul si ale agenti inrudcite cu preotii.
Răspunde
Răspunde
E glumă.
Dacă vrei mai serios.
Dacă ești credincios. Problema păcatului este între tine și Dumnezeu. Preotul care te spovedește este doar un intermediar între tine și Dumnezeu. Fiindcă suntem muritori suntem supuși păcatului. Fiind mijlocitor, în numele lui Dumnezeu, pe care preotul îl reprezintă, dta mărturisind păcatele, și recunoscând greșelile, te lepezi de ele și astfel promiți că te vei îndrepta și nu le vei mai face. Astfel cu păcatele iertate, împărtășania este simbolul comuniunii cu Dumnezeu, prin fiul său, Isus, Prin împărtășanie îți amintești de sacrificiul lui pentru tine, când a preluat asupra lui vina, și a acestor păcate pe care tu le-ai mărturisit acum.
Ce poți face de mâine? Păi hai să-i dăm drumul să păcătuim din nou, că peste o lună mergem din nou la preot și ne mai iartă o porție. Nu merge așa. Tu păcătuiești în raport cu Dumnezeu. nu cu preotul. Așa se spune, să las pe Isus să crească în mine, iar eu să mă micșorez, eu, adică eul meu. Să duc viața care a dus-o el, să îl iau pe el ca model. Așa că de la o zi la alta, trebuie să fac efortul să duc o viață mai demnă, mai sfântă. Dar dacă tot am greșit, că este omenește, mă duc din nou la spovedanie, să cer iertare. Cam așa stă treaba cu spovedania.
Dacă vrei să trec pe glumă pot.
La spovedanie.
Dom părinte tocmai am omorât un om, dar nu știe nimeni numai tu și eu.
Dar am păcătuit, că am mâncat slănină în zi de vineri. Roagă-te pentru mine, să mă ierte cel de sus pentru chestia cu slănina.
Deci spovedania.
Depinde cum o iei, ce crezi, cum crezi, în cine crezi.
Depinde de cum duci modul de viata mai apoi si la Judecata oircum vei cam primi ceea ce meriti si aici nu ma refer la Iad neaparat.
Pai cum poți ajunge în iad? Gen ce păcate se fac ca să ajungi în iad? PS: Nu vreau sa ajung în iad =)
Necunoscandu-te Dumnezeu.
Cum îmi dau seama de asa ceva?
Cel mai exact la Judecata, dar si din actiunile pe care le executi, analizeaza-te singur
.
Nu exista pacat mai mare sau mai mic. In Biblie scrie ca prin incalcarea unei singure porunci te faci vinovat de toate.
Este necesar sa ramana in constiinta ta un act de cainta pentru un anumit gen de fapta chiar si daca ai incetat sa o savarsesti si ea nu se mai repeta. Daca i-ar fixa acestei pareri de rau un termen penitentul poate cadea usor in indiferenta fata de gravitatea pacatului (cu consecinte asupra semenilor, sinelui,...). Atat timp cat poarta aducerea aminte de caderile vietii nu uita ceea ce este smerenia -virtute crestina de capatai.
Cazul in care reia seria unui anumit pacat, viciu, desigur este cazul in care straduinta de a se elibera de el prin cainta, rugaciune si harul lui Dumnezeu (prin taina spovedaniei sau a pocaintei) continua.
Da si nu. E un pic mai complex decat crede lumea. La Spovedanie esti iertat de pacatele pe care le recunosti cu parere de rau. Daca ascunzi un pacat din rusine sau oricare alt motiv nu ti se iarta. Pe de alta parte exista ceva numit "patimi" sau vicii. O sa dau un exemplu banal. Sa zicem ca fumezi. La spovedanie spui ca fumezi si ca iti pare rau din suflet ca ai savarsit acest pacat si esti iertat, dar patima tot o ai. Patima este practic tendinta la un anumit pacat. Gandeste-te la pacat ca la un copac. La Taina spovedaniei tai trunchiul copacului si tot ce se vede la suprafata, dar ramane responsabilitatea ta sa scoti radacina pentru ca altfel o sa creasca din nou si tot asa. Bafta cu asceza!?
Crestinii au inventat iertarea pacatelor ca sa faca rost mai usor de noi adepti.
Orice religie care cauta adepti este de evitat.
Stii care e treaba?
Nu STIM daca exista Dumnezeu.
Da, unii cred.Altii nu.
DAR cand te referi la pacate, ele sunt practic lucruri pe care nu e bine sa le faci din cauza moralitatii, nu a unei frici de un loc despre care nu stim ca exista.
Nu te ajuta cu nimic daca te duci sa te spovedesti si impartasesti si apoi pacatuiesti din nou. (eu nu cred ca cele 2 ajuta deloc,dar asta e alta poveste... )
De exemplu,majoritatea pacatelor sunt lucruri pe care nu trebuie sa le faci fiindca ii afecteaza pe altii(minciuna, inselatul, furtul, etc)
Unele, ca minciuna, de exemplu, sunt chiar necesare in unele cazuri(ca sa nu ii ranesti pe altii, sa nu fi ranit-mai ales fizic, uneori)
La final, faci ce vrei si ce crezi, dar cred ca e mai bine sa incerci sa fii o persoana buna/mai buna datorita propriei persoane decat fricii de iad.
Frica nu te face un om bun.
Daca tu imi gresesti mie cu ceva, te duci la fiu-meu sa-ti ceri iertare? Ca apoi el sa vina sa-mi spuna ca ti-ai cerut ieratare? Daca mi-ai gresit mie, imi ceri iertare mie, nu altuia. Cand pacatuiesti, gresesti fata de Dumnezeu nu fata de preot. Preotul n-are niciun drept sa-ti spuna "pacatele iti sunt iertate". Cerei iertare lui Dumnezeu, doar El poate sa-ti ierte pacatele. Si da, se incepe de la 0.
Mnu. n-ar avea niciun sens să fie așa. Mantuirea nu tine de ceea ce putem face noi "Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta, si aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca sa nu se laude nimeni" Efeseni 2:8, 9.
Ceea ce trebuie noi sa facem este doar sa acceptam jertfa Lui Iisus ca plata pentru pacatele noastre, adica sa recunoastem ca suntem pacatosi si ca avem nevoie de jertfa lui Iisus, care a murit in locul nostru pentru a ne restaura relatia cu Dumnezeu Tatal. Odata ce suntem ai Lui, nimic nu ne poate desparti de dragostea Lui. Bineinteles ca primirea lui Iisus in viata noastra implica si pocainta, dar si viata schimbata spre bine este tot o consecinta, nu o conditie a mantuirii.
Tot ce vrea Dumnezeu este, deci, sa ne punem la dispozitia Lui si sa il lasam sa lucreze in noi
Se iartă doar păcatele mărturisite nu toate păcatele.
Arsenie Boca spune:
„Atâta vreme cât ţinem păcatele nemărturisite, ascunse cu voia, atâta vreme atârnă pedeapsa lor asupra noastră".
În Taina Spovedaniei rogi pe Dumnezeu, căruia I te mărturiseşti, – de faţă fiind şi sluga Sa, tălmaci al voii Sale către tine şi chezaş al tău către Dumnezeu – să-ţi ierte mulţimea relelor ce le-ai făcut, înşirându-le pe toate după cum te ajută conştiinţa. Şi bun e Dumnezeu, căci te iartă de toate datoriile tale, dar numai dacă ierţi şi tu, din inimă, greşelile fraţilor tăi. Dacă nu ierţi, nici Dumnezeu nu te iartă. Şi trebuie să iertăm la nesfârşit, pe toţi, din toată inima.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
