Cand vine vorba de evolutie, voi crestinii incepeti sa cereti dovezi iar daca vi se aduc, voi le respingeti dupa care incepeti iar sa cereti dovezi.

Intrebarea este : voi cand o sa prezentati acelasi gen de dovezi pentru zeul vostru?

Daca eu zic "pai uita-te in jur" cand vine vorba de evolutie, voi o sa ziceti ca nu e o dovada valida DAR cand vine vorba de zeul vostru, voi folositi acel "argument".

In incecarea lui (penibila) de a demonstra ca evolutia e gresita, un nene (ray comfort [banana man]) a intrebat oameni pe strada daca pot sa faca un trandafir pe modelul "puf si gata". Oamenii au zis ca nu pot iar acel nene a concluzionat ca asa ceva este o dovada pentru zeul crestin. Daca asa ceva e o dovada pentru acel zeu, atunci si eu o sa intreb daca zeul vostru poate sa faca un trandafir. Daca ca, vreau sa vad ca apare unul facut de zeul vostru pe modelul "puf si gata". Un trandafir din nimic.

Acum poate multi o sa bagati scuza cu "poate dar nu vrea". Daca oamenii de pe strada ii ziceau lu' nenea ray chestii gen "pot dar nu vreau", cam care credeti ca ar fi reactia lui? De ce atunci cand vine vorba de oameni nu e o scuza valida dar cand vine vorba de un zeu e?

Voi cereti dovezi DAR cand vine vorba de zeul vostru incepeti sa bagati scuze penibile gen "zeul meu tine de supranatural iar tu vrei sa il testezi fizic... imposibil". O asemenea scuza este penibila. De ce? Pentru ca zeul vostru este atotorice motiv pentru care poate face in asa fel incat sa fie testat folosind metodele din prezent.

Multi ziceti "pai cam ce dovezi vrei". Nu stiu ce vor altii dar eu spre exemplu vreau ca acel zeu sa apara sub forma unui om inalt de 3 km care sa leviteze, sa tina un soare in mana si sa fie vazut de TOTI oamenii (si filmat). Este un zeu atotorice deci poate face asa ceva. Eu spun ca e o dovada suficient de buna.

Sau ca sa fie mai simplu (poate ca zeul respective este timid), sa faca din pamant o noua specie de oameni. Sa spuna tuturor ce urmeaza sa faca si sa creeze in timp ce toti oamenii privesc.

Succesuri.

Numai incultii contesta teoria evolutiei, adica mai mult de 60% din populatia Romaniei.

Necesitate existenţei lui Dumnezeu se justifică şi prin complexitatea, perfecţiunea absolută a materiei vii, nemuritoare prin multiplicarea ereditară, "organizarea" universului.

Pentru a crede că viaţa a apărut în mod întâmplător, accidental, ar fi trebuit îndeplinite un lanţ întreg de,,coincidenţe’’, de întâmplări norocoase, de probabilităţi care însă tind spre zero (ca posibilitate de realizare):

-,,Coincidenţe’’ referitoare la univers (pentru ca naşterea panetelor şi a stelelor să poată fi posibilă): mărimea potrivită a exploziei iniţiale, mărimea potrivită a gravitaţiei, mărimea potrivită a forţei nucleare tari;

-,, Coincidenţe’’ referitoare la sistemul planetar (pentru a se putea susţine viaţa): mărimea şi masa exactă a soarelui, distanţa potrivită dintre soare şi centrul galaxiei, distanţa potrivită dintre soare şi cel mai apropiat braţ din spirala galactică, distanţa exactă dintre pământ şi soare, mărimea Pământului şi valoarea potrivită a forţei gravitaţionale a acestuia.

-,, Coincidenţe’’ referitoare la planeta Pământ (care să poată susţine viaţa); Câteva calcule simple pot demonstra că probabilitatea apariţiei vieţii în mod întâmplător (prin amestecul de aminoacizi de tipul dextro şi levo) este foarte mică, practic imposibilă chiar dacă s-ar considera vârsta universului de 30 miliarde de ani (aşa cum se consideră în prezent), ceea ce ar însemna 10,, la puterea" 18 secunde. Dacă s-ar considera foarte optimist că pe pământ ar fi existat un milion de locuri care să întrunească condiţiile ideale potrivite în care să se fi efectuat câte 10 încercări de aranjare pe secundă a celor 410 de structuri de aminoacizi, probabilitatea să apară înlănţuirea corectă ar fi de 1 din 10,, la puterea" 98, deci cu foarte mult sub limita de 1 din 10,, la puterea" 40 admisă ca limită de discuţie de către fizicieni. Deci şansa de apariţie a vieţii în mod accidental este infimă, practic nu exista!

D-le analpha': crestinii nu cer dovezi caci au credinta. Ateii nici nu conteaza! Decat ca numar la vot la voi. Ateii isi pun intrebari cretinule! Crestinii le stiu deja raspunsurile! poate devii si tu crestin sa dormi linistit noaptea si sa te mai alfabetizezi. Te ajut cu draga inima. Iti dau primul curs de logica > Cate clase ai?

Incercarile tale de a insulta crestini crezand ca o sa-i convertesti la ateism este in zadar. Dumnezeu este prea puternic iar iubirea Lui este prea bine cunoscuta pentru crestini.Nu ai alt scop in viata?

Eu nu-s specialist in asta, dar tipul asta e:

http://bisericabunavestireaiud.files.wordpress.com/......ntific.pdf


Mi s-a parut o carte supe interesanta.Cea mai buna critica adusa evolutionismului in mod stiintific pe care am citit-o vreodata. Nu am chef de discutii inutile intre oameni semidocti din fata caluclatoarelor.Citeste si digereaza.

Incearca si la circ.mai bine nu ca poate te trimit pe la balamuc.

acum: vrei sa afli ceva concret sau doar sa te certi cu religiosii?

Deci voi din postarea asta ati inteles doar "cearta"? Asta spune multe despre inteligenta voastra.

Chematii pe cei de la Socola, asta-i pus pe cearta.

Creştini NU dau niciun fel de dovezi.
Şi ştii de ce?
Pentru că:
1. A CREDE nu necesită dovezi
2. Nu mă preocupă să explic unui ateu rău-voitor nişte lucruri pe care oricum NU este dispus să le înţeleagă...

Când ceea ce pare simplu nu e chiar atât de simplu
Teoria evoluţiei chimice susţine că viaţa de pe pământ este rezultatul unor reacţii chimice spontane ce au avut loc cu miliarde de ani în urmă.
Această teorie nu spune că un accident a dus direct la transformarea materiei moarte în păsări, reptile sau alte forme complexe de viaţă. Dimpotrivă, ea susţine că o serie de reacţii chimice spontane au avut ca rezultat forme de viaţă foarte simple, cum ar fi algele şi alte organisme unicelulare.
Având în vedere ceea ce se cunoaşte până în prezent despre aceste organisme unicelulare, este raţional să presupunem că sunt atât de simple încât să fi putut apărea spontan? De exemplu, cât de simple sunt algele unicelulare? Să examinăm un anumit tip de algă: alga verde unicelulară din genul Dunaliella, aparţinând ordinului Volvocales.
Un organism unicelular unic
Celulele de Dunaliella au formă ovoidală, adică formă de ou, şi sunt foarte mici — măsurând aproximativ 10 microni în lungime. Ar fi necesare circa 1 000 de celule aşezate cap la cap pentru a forma un centimetru. Fiecare celulă are la un capăt doi flageli, nişte structuri în formă de bici, care îi permit să înoate. La fel ca plantele, celulele de Dunaliella folosesc fotosinteza pentru a-şi asigura necesarul de energie. Ele îşi produc hrana din bioxidul de carbon, din mineralele şi din alte substanţe nutritive absorbite şi se reproduc prin diviziune celulară.
Dunaliella poate trăi chiar şi într-o soluţie salină saturată. Este unul dintre foarte puţinele organisme care pot trăi şi se pot înmulţi în Marea Roşie, unde concentraţia de sare e de aproape 8 ori mai mare decât cea din apa de mare. Acest aşa-zis organism simplu poate supravieţui şi când au loc schimbări bruşte ale concentraţiei de sare în mediul în care trăieşte.
Să luăm, de exemplu, alga Dunaliella bardawil, pe care o putem găsi în mlaştinile sărăturoase puţin adânci din deşertul Sinai. Apa din aceste mlaştini este diluată rapid în timpul unei furtuni; în schimb, când în deşert se înregistrează temperaturi foarte ridicate, apa se evaporă, ajungându-se la o concentraţie maximă de sare. Graţie, într-o oarecare măsură, capacităţii ei de a produce şi de a acumula glicerol exact în cantitatea necesară, această micuţă algă poate suporta schimbările extreme ce au loc. Dunaliella bardawil poate sintetiza glicerolul foarte repede, procesul începând la numai câteva minute de la producerea schimbării în concentraţia de sare. Alga produce sau elimină cantitatea de glicerol necesară pentru a se putea adapta noilor condiţii. Acest lucru e important întrucât, în unele habitate, concentraţia de sare se poate schimba foarte mult în decurs de câteva ore.
Trăind în mlaştinile puţin adânci din deşert, Dunaliella bardawil este expusă unei lumini solare puternice. Dacă n-ar avea un pigment care să-i asigure un ecran protector, celula ar fi distrusă. Când creşte în condiţii prielnice nutriţiei, mai precis când se găseşte azot din belşug, o cultură de Dunaliella are culoarea verde-deschis, culoare dată de clorofilă, adică de pigmentul verde, care îi asigură celulei ecranul protector. Când se înregistrează un deficit de azot şi o concentraţie ridicată de sare, temperaturi înalte şi o intensitate luminoasă mare, cultura de alge îşi schimbă culoarea din verde în portocaliu sau roşu. De ce? În aceste condiţii vitrege are loc un proces biochimic complex. Cantitatea de clorofilă ajunge la un nivel scăzut, fiind produs un alt pigment, beta-carotenul. Dacă n-ar avea capacitatea unică de a produce beta-caroten, celula ar muri. Schimbarea culorii se datorează producerii unei cantităţi mari de beta-caroten — de până la 10% din greutatea algei uscate în asemenea condiţii.
În Statele Unite şi în Australia, pentru a se obţine beta-caroten natural folosit la produsele alimentare de pe piaţă, Dunaliella este cultivată în scop comercial în iazuri mari. De exemplu, în sudul şi vestul Australiei există mari companii producătoare de beta-caroten. Beta-carotenul poate fi produs şi pe cale sintetică. Cu toate acestea, numai două companii dispun de centrale biochimice complexe şi foarte costisitoare cu ajutorul cărora se poate produce beta-caroten în cantităţi mari. Omul a avut nevoie de zeci de ani şi a trebuit să investească sume uriaşe în cercetare, dezvoltare şi producţie pentru a realiza un lucru pe care Dunaliella îl face cu multă uşurinţă. Această algă simplă reuşeşte să producă pigmentul respectiv folosindu-se de centrala sa miniaturală, mult prea mică pentru a putea fi văzută cu ochiul liber, şi aceasta în urma unei reacţii imediate la schimbarea condiţiilor de mediu.
O altă capacitate unică a genului Dunaliella se poate observa la una dintre specii (Dunaliella acidophila) care a fost izolată pentru prima oară în 1963 în izvoarele şi solurile bogate în sulf, unde mediul este acid. În aceste medii, concentraţia de acid sulfuric e foarte mare. Studiile de laborator au demonstrat că Dunaliella acidophila poate fi crescută într-o soluţie de acid sulfuric de aproape 100 de ori mai acidă decât sucul de lămâie. În schimb, Dunaliella bardawil poate trăi şi în medii foarte alcaline. Toate acestea demonstrează marea capacitate a algei Dunaliella de a se adapta la condiţii de mediu extreme.
Câteva lucruri care îndeamnă la reflecţie
Capacităţile unice ale algei Dunaliella sunt deosebite. Totuşi, ele sunt doar câteva dintre uluitoarele proprietăţi ale organismelor unicelulare care le ajută să supravieţuiască, ba chiar să le meargă bine, în tot felul de medii, uneori chiar ostile. Datorită acestor proprietăţi, alga Dunaliella poate să răspundă necesităţilor de creştere, să asimileze hrană în mod selectiv, să înlăture substanţele dăunătoare, să elimine produsele reziduale, să evite bolile sau să lupte cu ele, să scape de prădători, să se reproducă şi aşa mai departe. Omul foloseşte circa 100 de bilioane de celule ca să îndeplinească aceste funcţii!
Este raţional să afirmăm că această algă unicelulară e doar o formă de viaţă simplă, primitivă, care a apărut întâmplător din câţiva aminoacizi într-o supă organică? E logic să atribuim întâmplării oarbe meritul existenţei acestor minuni ale naturii? Ar fi cu mult mai raţional să-i atribuim meritul existenţei tuturor lucrurilor vii unui Proiectant desăvârşit, care a creat viaţa cu un scop! Pentru ca să existe această lume extrem de complexă, în care toate fiinţele vii interacţionează unele cu altele, au fost necesare o inteligenţă şi o măiestrie desăvârşite, ce depăşesc cu mult capacitatea noastră de înţelegere.
O examinare atentă a Bibliei, lăsând la o parte orice teorie religioasă sau ştiinţifică, ne ajută să găsim răspunsuri mulţumitoare la întrebările privind originea vieţii. Milioane de oameni, printre care mulţi având cunoştinţe vaste în domeniul ştiinţei, au simţit cum viaţa lor a devenit mai bogată în urma acestei examinări.
Daca mai vrei si alte dovezi iti pot trimite catre vrei.Dar tu ma indoiesc ca ai dovezi ca Dumnezeu nu exista, ci doar niste ipoteze nefondate

Cu astia indoctrinati n-ai ce discutii sa porti, o tin pe a lor si atat!

Să vorbești cu creștinii despre teoria evoluției sau cum s-a format Terra, e că și cum ai vorbi cu un perete nu te ascultă și o țin pe a lor, spun că un zeu a creat lumea pocnind din degete și s-a creat universul... e mai ușor așa pentru ei

Prietene, ceea ce spui nu dovedeste decat ca fie ca esti crestin, fie ca esti ateu, totul se bazeaza pe credinta. Ray Comfort incearca sa demonstreze ca nimic nu poate aparea la intamplare. Nimeni nu poate crea ceva din nimic. Aparitia vietii din nimic trebuie sa aiba la origine o putere supranaturala. Cineva a intervenit in nimic si a creat ceva. Tot ce vedem azi a evoluat din... nimic, fara ca Cineva sa declanseze asta? Pe baza lucrurilor care ne inconjoara, a creatiei, eu afirm ca este o eroare de logica. Tu alegi sa NU crezi.

Vezi Evrei 11:1.
Pana la urma credinta este despre lucrurile care nu se vad.
E alegerea ta. Vrei sa crezi sau nu.
Insa,
Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe Singurul Lui Fiu ca ORICINE CREDE in El, sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica."
(eu am vazut Mana Lui Dumnezeu in viata mea.Am vazut ajutorul Lui.Il cred pe Cuvant. Daca El zice ca exista o judecata si exista iazul de foc si pucioasa unde vor fi plansul si scrasnirea dintilor, ei bine, eu Il cred.
Esti iubit de Dumnezeu!