Am înțeles. Explicația nu este deloc grea și contradicția este doar aparentă.
Biblia se referă la descendenții lui Set ca fiind "fiii lui Dumnezeu". "Fiicele oamenilor" sunt urmașe ale lui Cain, descendenți al aceluia care se depărtase de Dumnezeu. Înțelegem de aici că Dumnezeu semnalează ca pe o problemă relația ce s-a creat dintre cele două linii de urmași, una cu implicații morale și spirituale.
Încă din vremurile acelea putem vedea cum alegerile i-au separat pe oameni de Dumnezeu dar și pe oameni între ei. Unii au rămas alături de Dumnezeu iar alții nu. Cain, odată cu uciderea fratelui său, a dat naștere unei generații de urmași intrând în a doua categorie, care s-a separat de familia lui Adam. În prima categorie îi avem pe cei care au rămas lângă Dumnezeu, lângă familie – cei ce sunt urmași ai lui Set.
Mai târziu vei vedea că Dumnezeu le cere în mod expres și repetat bărbaților poporului evreu să nu își ia neveste din țările pe care le cuceresc. Principiile lor diferite nu se por potrivi cu cele divine și exista pericolul ca, prin acest compromis, ei înșiși să se depărteze de Dumnezeu.
Cum putem ști că este așa? În ebraică, termenul folosit pentru "fiu" este bên, care se traduce prin fiu (ca cel ce pune bazele unei familii de urmași) dar și prin națiune, condiție. Prin urmare este vorba de un grup de oameni aparținând unei familii (în cazul de față se face clar mențiunea că ei îi aparțin lui Dumnezeu). Termenul face referire la oameni, nu la îngeri sau extratereștri. Termenul "fiice" este bath și se traduce prin fiice dar și prin comunitate (sat, etc.) – referindu-se tot la o generație de urmași, mai exact la reprezentantele acelei generații care s-au căsătorit cu "fiii lui Dumnezeu".
De ce oare ar fi menționat în mod expres Dumnezeu aici faptul că unii erau duhovnicești (fiii lui Dumnezeu) și ceilalți nu (fiicele oamenilor)? Este oare ilogic și contradictoriu? Nicidecum, ci e simplu și are drept scop să ne facă să înțelegem, având un exemplu personal ce ne ajută în propria viață. Compromisul acesta a dus la decăderea morală care l-a mâhnit pe Dumnezeu (vezi versetul 6 si 7). Învățăm o lecție utilă până în ziua de astăzi și care ne poate ajuta la a ne forma familii fericite și la a rămâne aproape de Dumnezeu.
Principiul îl găsim reluat în Noul Testament, în 2 Corinteni 6:14 (Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi. Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?)
Sper că ți-am putut fi de folos.
Ar putea si vorba despre ingerii cazuti/diavoli. Si ei sunt fii ai lui Dumnezeu. Acesti diavoli aveau corp uman (aratau ca niste uriasi) si s-au impreunat cu femei si au nascut oameni rai dar puternici. Dupa asta Dumnezeu a trimis potopul pentru a-i omori pe diavoli si odata cu ei si pe restul oamenilor care ajunsesera rai. Asta am citit undeva. Oricum Vechiul Testament e foarte greu de "descifrat" si nu o sa intelegi mare lucru. Ai putea intreba un preot dar nici el nu cred ca ti-ar putea raspunde clar.
Trebuie sa le luam pe rand.
Cine erau uriasii si de unde au aparut ei?
Din nefericire oamenii caută mereu senzationalul. Asta ii poate impiedica sa inteleaga lucrurile simple. Termenul urias in ebraica este nephı̂yl nephil (נפל נפיל) si se traduce prin tiran sau prin ceea ce numeste englezul "bully". El este derivat din verbul nâphal care inseamna "a cadea". Vorbim deci de oameni decazuti, violenti, pe care – evident – ii ajuta si fizicul la a se impune, nu la fiinte cat King-Kong. Ei sunt mentionati tot in contextul decaderii oamenilor, explicand afirmatia din versetul 6.
De ce se spune ca erau viteji?
Avem deja, din definitie, faptul ca ei insisi erau niste oameni agresivi, luptatori. In plus suntem deja la 1656 de ani de la facerea lumii, oamenii deja se inmultisera multisor si se raspandisera, nu mai erau doar 2 familii. Vitejia se poate arata in lupta cu oamenii dar si cu bestiile.
"Si cum Dumnezeu se caieste; fata de cine? Inseamna ca a gresit atunci cind a facut Omul!"
Trebuie mereu sa ne aducem aminte un lucru. Dumnezeu nu este un concept. Nu este o masina, un robot. Dumnezeu are sentimente. Termentul cainta (tradus in varianta Cornilescu ca mahnire) este ebraicul ‛âtsab (עצב) – durere, manie, intristare, a fi ranit. Dumnezeu nu a gresit cand a creat omul ci acesta din urma a gresit atunci cand i-a intors spatele lui Dumnezeu, razvratindu-se. Este o mare diferenta.
"De ce spune Dumnezeu ca Duhul lui nu va ramine in oamenii acestia caci sint numai trup; pai sint ori numai trup ori au si trup si Duh sfint."
Textul original (versetul 3) prezinta contrastul dintre trup - natura umana si Duhul lui Dumnezeu. Din pacate traducerea pe care o folosesti suporta imbunatiri. Cornilescu, spre exemplu, spune:
Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămâne pururi în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani." Verbul folosit in ebraica, la aceasta fraza, este "shagag" si se traduce ca a se abate sau a aluneca. Intelegi? In carnea pacatoasa omul se abate de la principiile si autoritatea Duhului - el deviaza, aluneca.
Textul indică un contrast între natura lui Dumnezeu si cea umana dar si faptul ca omul alege tot mai mult sa asculte de cea de pe urma. (vezi Romani 7:14, acelasi contrast). Prin urmare Dumnezeu afirma faptul ca omul a ales iesirea de sub autoritatea Lui, lucru ce precede o decizie dureroasa.
"Si cine sint acesti oameni la care se refera; nu mai sint fiii Lui?"
In versetul 2, chiar inainte de acesta, ni se prezinta compromisul pe care "fiii lui Dumnezeu" il facusera. Dumnezeu nu se refera la un om anume ci la umanitate in general (termenul este, în ebraica, 'âdâm) atunci cand prezinta acuzatiile si hotaraste potopul.
" 1. Traducerea lasa putin de dorit" - De acord. De aceea au fost oameni ca preotul Dumitru Cornilescu, pionieri care au militat pentru o traducere mai fidela si au platit un pret mare pentru tupeul de a lucra la asa ceva.
"2. In special Vechiul Testament are un caracter metaforic si nu cred ca trebuie luat ca o expunere exacta a unor fapte." - Sunt situatii, ca aceasta de care vorbim, in care nu este vorba de un caracter simbolic (cum vei gasi, spre ex. in Daniel sau in Apocalipsa).