Care ar fi motivele pentru care Dumnezeu,divinitatea crestina omnipotenta, nu se reveleaza lumii,tinand cont de omniscienta acesteia si de faptul ca,in conformitate cu religia crestina,aceasta ar dori sa fie cunoscuta de oameni. Motivele care incalca caracteristicile existentiale ale divinitatii, sau contravin in mod expres cu crestinismulnu pot fi luate in considerare,fiind evident false. Aceste nu pot fi: "Motivul dorintei de a testa credinta oamenilor",acesta discordand cu omniscienta, "Motivul incapacitatii de a se revela." acesta discordand cu omnipotenta, "Motivul dezinteresului fata de om si fiinta umana." acesta discordand cu premisele crestinismului. etc.

Absenta unui raspuns concludent la aceasta intrebare, ce ridica probleme de prima importanta, va fi asociata cu incompetenta.

Ce Satan e ultima fraza, un fel de disclaimer?

"Domnul a zis: "Fata nu vei putea sa Mi-o vezi, caci nu poate omul sa Ma vada si sa traiasca!"" (Exod.33:20)
"Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut." (Ioan.1:18)
"Nimeni n-a vazut vreodata pe Dumnezeu; daca ne iubim unii pe altii, Dumnezeu ramane in noi, si dragostea Lui a ajuns desavarsita in noi." (1Ioan.4:12)
"Eu si Tatal una suntem." (Ioan.10:30)

""Doamne", I-a zis Filip, "arata-ne pe Tatal, si ne este de ajuns."" (Ioan.14:8)
Isus i-a zis: "De atata vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a vazut pe Mine a vazut pe Tatal. Cum zici tu, dar: "Arata-ne pe Tatal"? (Ioan.14:9)

Inexistenta lui, pam pam.

Nu se arata lumii pentru ca atunci ar fi prea evidenta existenta lui, si toti ar crede in el automat. Vrea sa crezi in el fara dovezi. Nu tii minte ce au facut din apostolul Toma, doar pentru ca a vrut o dovada ca Isus a inviat? Au fost in stare sa-l faca necredincios si sa-l dea ca exemplu negativ. Ideea e sa crezi fara dovezi daca vrei sa fii un crestin bun. Cat de convenabil.

Intrebarea este prost pusa. Tu pornesti de la premisa ca Dumnezeu nu s-a revelat, pentru ca nu a aparut pe strada in fata ta sa iti spuna: "Hi, Mr. religion obsessed, my name is God. How are you today?"...

Sunt multe modalitatile in care Dumnezeu s-a revelat. Una dintre ele este insasi lumea in care traim. Spre exemplu, o scaldam cu explicatiile (vezi abiogeneza si caraghiosul din teoria BB) dintr-un singur motiv: atunci cand o cercetam indeaproape, natura "striga" ca nimic nu poate exista fara Dumnezeu.

Dumnezeu nu este mai putin omnipotent sau mai putin omniscient pentru ca tu il respingi. Ce ne cere? Credinta. Ce este credinta? Vezi Evrei cap.11.

Dumnezeu s-a revelat, de asemenea, prin Sfanta Scriptura si prin Isus Hristos, Mantuitorul.

PS: Asocierea cu incompetenta nu ne sperie. Nu si atunci cand vine de la tine. Pentru ca intr-o zi, la randu-ti, vei sta si tu inaintea Lui. Atunci se dau notele pentru adevarata incompetenta...

Dumnezeu nu se reveleaza crestinilor pentru ca Dumnezeu nu a incheiat cu crestinii nici-un Legamant!
Asa ca se poate afirma ca Crestinii nu au nici un Dumnezeu, deci nici cine sa li se reveleze!

Pentru ca El ne-a lasat liberul arbitru.Noi trebuie sa avem credinta fara sa-L vedem si sa credem pentru ca vrem nu pentru ca L-am vazut.
In plus asta face parte din mister.Cred ca daca toti L-ar cunoaste pe Dumnezeu nu ar fi ceva inteligent.Toti cei rai si-ar bate joc de El.S-ar comporta cu Dumnezeu si l-ar privi ca si cum ar fi un dictator pentru ca asa sunt oamenii.Nimeni nu ar mai face ceea ce simte.Toti s-ar feri de greseala.Ar fi nenatural ca noi sa-L vedem.
In plus nu putem sa-L vedem.El e Dumnezeu, ai exploda la propriu din cauza puterii Lui si a luminii.
Inca ceva, fiecare dintre noi poate vorbi cu Dumnezeu.Trebuie sa-L cunosti sa te rogi cu inima pura.Cativa se plang ca El nu raspune la rugaciuni, acele persoane doar cred ca se roaga cu inima si sufletul dar nu e asa.
Tu privesti totul rational.Nu exista ratiune cu Dumnezeu si nici logica. Logica este doar pentru ateii.Cu Dumnezeu vezi frumusetea, sentimentul.
Nu poti sa-ti dai seama cat de frumos este sa atingi lumina Sa.Eu inca nu am ajuns pentru ca nu sunt chiar un model de crestin dar incerc si stiu ca El ma sustine si vorbeste cu mine.

Voi ateii nu aveti rabdare. Vreti tot imediatpana si pe Dumnezeu il vreti la degetul mic.E invers.El va are la degetul mic. Pocaiti-va pana nu e prea tarziu pentr ca satana nu cunoaste mila fata de nimeni.

O alta scuza pe care o baga unii e ceva gen "pai daca se arata iti incalca liberul arbitru", lucru care desigur este gresit. Lucifer a stiut de existenta acelui zeu, l-a vazut si cu toate astea, liberul lui arbitru nu a fost afectat.

Eu inca nu am primit raspuns la intrebarea asta. Tot timpul evitari, trageri de timp si scuze penibile ca cea prezentata mai sus. Poate ca tu o sa ai noroc ( yeah right ).

Iar postezi ma acelesi chestii? na inferno, tu prinzi greu si uiti repede.io nu-ti mai raspund fiindcti stiu deja intrebarile.si nu numai pe ale tale.pe ale tuturor.ci le pot spune pe dea rostul di ordinea in care urmeaza a fi puse.de ce nu mergeti sa faceti un site cu numele bragi? ori moisi?

Vai de capu meu...sa-i explice cineva lu fata asta la ce se refera liberul arbitru

Dumnezeu s-a revelat oamenilor, prin profeţi şi prin Fiul său, Domnul Isus Cristos, precum şi prin multe fapte şi intervenţii miraculoase, extraordinare.

Realităţile invizibile şi imateriale nu sunt mai puţin adevărate decât cele vizibile şi materiale. Nu există doar materia, nu există doar ceea ce se poate observa şi măsura. Sunt foarte multe argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte. Unele dintre acestea sunt redate pe blogul urmator:

http://www.cezar-iasi.blogspot.ro
De pe acest blog recomand, in primul rand, articolul cu titlul Argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte (articolul cel mai amplu, din partea de jos a blogului). În afară de acesta, blogul conţine: înregistrări video cu miracole, videoclipuri, legături cu numeroase site-uri foarte interesante, posturi TV si radio on line, carti care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare in calculator), articole foarte interesante. Vă rog intraţi pe blog şi trimiteţi-l mai departe, ca să foloseascăşi altora.

În primul rând Dumnezeu a revelat existenţa sa şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte. Cuvântul revelaţie provine din expresia latină „retro velum dare", adică „a da vălul la o parte", „a descoperi". Sunt două feluri principale de Revelaţie : Revelaţia naturală (Dumnezeu arată oamenilor existenţa sa prin intermediul creaţiei) şi Revelaţia supranaturală (pentru că Dumnezeu a descoperit oamenilor existenţa sa prin intermediul profeţilor, prin Fiul său întrupat, Domnul Isus Cristos, precum şi prin multe fapte şi intervenţii minunate, supranaturale). Revelaţia este un dar al lui Dumnezeu, o iniţiativă liberă a lui, care a venit în întâmpinarea oamenilor, s-a pus în contact cu ei, a dialogat cu ei şi le-a arătat mijloacele necesare pentru a ajunge la mântuire.

Scopul suprem pe care trebuie să-l avem în viaţă este mântuirea, fericirea veşnică, iar pentru a ajunge la aceasta trebuie să ne pregătim în viaţa pământească.

Referindu-se la Revelaţia naturală şi la Revelaţia supranaturală, Galileo Galilei spunea că cele două izvoare („Cartea naturii" şi Cartea Scripturii) provin, amândouă, de la Dumnezeu, deci nu pot fi în conflict.

Revelaţia naturală este revelaţia lui Dumnezeu prin intermediul operelor creaţiei. Universul este ca o mare carte deschisă care vorbeşte despre Dumnezeu. Fiinţele acestei lumi reflectă, mai mult sau mai puţin, perfecţiunile lui Dumnezeu. În creaţie, Dumnezeu oferă oamenilor o neîntreruptă mărturie despre el însuşi, iar oamenii au posibilitatea ca, pornind de la creaţie, să-şi dea seama de existenţa Creatorului. Sfânta Scriptură şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii (marii teologi creştini) arată că operele creaţiei sunt ca o primă manifestare a lui Dumnezeu faţă de oameni, o mărturie permanentă a lui Dumnezeu faţă de omenire.

Jacques Loew a devenit credincios practicant la vârsta de 20 de ani, după ce a fost cuprins de uimire văzând regularitatea cristalelor de zăpadă. Mai târziu, ca preot muncitor la Marsilia, a făcut un apostolat rodnic printre docherii din port, învăţându-i să privească cerul prin telescop sau picioruşul unei albine la microscop.

Şi splendoarea unei flori, a unui apus sau a unui răsărit de soare sunt semne ale existenţei lui Dumnezeu. Psalmistul scrie: „Mare este Domnul în Sion şi până-ntr-un fir de iarbă pe pământ." (Ps. 124, 4) Iar filosoful Kant spunea: „Două lucruri mă fascinează în mod deosebit: cerul înstelat deasupra mea şi legea morală din mine."

Toată creaţia arată existenţa lui Dumnezeu, atât macrocosmosul, cât şi microcosmosul. De exemplu, prin observaţia făcută la microscop, văzând câtă complexitate şi ordine există în celule şi molecule, ne putem da seama de existenţa lui Dumnezeu, Creatorul.

În limba engleză există o expresie, intelligent design, aceasta însemnând că privind natura şi universul ne putem da seama de designul inteligent al creaţiei, care arată că există Dumnezeu, Creatorul. Acest design inteligent se observă atât în macrocosmos, cât şi într-o moleculă la microscop. Fizica, chimia, matematica şi teologia sunt într-o legătură armonioasă. Atât în macrocosmos cât şi în microcosmos există legi fizice, legi chimice şi regularităţi geometrice. În occident există chiar disciplina de studiu matematică teologică. Totuşi, acest design inteligent nu înseamnă lipsa necazurilor în lume, deoarece creaţia lui Dumnezeu nu e statică, ci e în devenire, „în mers", deci poate avea şi decăderi. Dar despre aceasta voi vorbi mai pe larg pe parcursul textului, mai ales în capitolul intitulat Despre cauzele necazurilor din lume.

Apoi, să ne gândim la om : omul este coroana creaţiei văzute. Este imposibil ca omul să fi apărut pe pământ din întâmplare. Întâmplarea oarbă nu putea face să apară fiinţe complexe şi mai ales fiinţe raţionale (cu gândire şi conştiinţă). În acest sens, Montesquieu spunea : „Fatalitatea oarbă care ar fi creat fiinţe raţionale este cea mai mare absurditate." În privinţa creării condiţiilor favorabile vieţii în general şi omului în special, amintesc argumentul teleologic, prin care ne dăm seama de existenţa lui Dumnezeu din ordinea şi designul inteligent al creaţiei. Acest argument este exprimat şi în forma principiului antropic, care susţine că mărimile constante universale sunt proiectate în mod special de Dumnezeu pentru a permite ca viaţa umană să existe. Mărimile constante universale şi elementele favorabile vieţii omului sunt indicii ale proiectării inteligente. De exemplu, dacă pământul s-ar situa la numai câteva sute de kilometri mai aproape sau mai departe de soare, nu ar putea să aibă viaţă pe el. Dacă elementele din atmosfera terestră ar avea proporţii diferite cu numai câteva procente, orice vieţuitoare de pe pământ ar muri. Se observă, deci, că mărimile constante universale au fost proiectate în aşa fel încât să fie favorabile existenţei vieţii în general şi omului în mod special.

Un alt exemplu în această privinţă este despre big bang şi e dat de profesorul de fizică Walter Thirring, care scrie în cartea sa, Kosmiche Impresionen. Gottes Spuren in den Naturgesetzen (Impresii cosmice. Urmele lui Dumnezeu în legile naturii, Viena, 2004, pp. 48 – 49) : „Dacă explozia primordială ar fi fost prea slabă şi dacă totul s-ar fi năruit din nou, atunci nu am mai exista. Dacă ar fi fost prea puternică, atunci s-ar fi rarefiat totul prea repede" şi nici în acest caz nu am fi existat. El compară începutul lumii cu startul unei rachete pentru a aduce un satelit în orbita circumterestră: „Dacă se ia prea puţin carburant, se prăbuşeşte imediat din nou. Dacă se ia prea mult, scapă în univers". Însă, adaugă el, la explozia primordială condiţiile „exactităţii ţelului" primelor momente erau incomparabil mai mari decât la startul unei rachete pentru a aduce un satelit în orbita circumterestră. Precizia acestui fapt, care s-a petrecut în fracţiuni de fracţiuni ale primelor secunde, este într-o asemenea măsură „dincolo de capacitatea de închipuire umană", spune profesorul Thirring, încât exclamă: „Că asta a avut loc din întâmplare este o idee absurdă!" (ibidem, p. 49).

Ateismul nu are nicio bază. Faptul că nu-l putem vedea pe Dumnezeu nu înseamnă că el nu există. Nu este niciun argument şi nicio dovadă că Dumnezeu nu există, dar sunt foarte multe argumente şi dovezi că există.

Iată un exemplu despre absurditatea ateismului: Ateismul poate fi definit ca o credinţă că nu a fost nimic şi nimic nu s-a întâmplat nimicului şi apoi acel nimic a explodat fără nicio raţiune, creând totul, şi apoi o serie de nimicuri s-au aranjat magic replicându-se pe ele până au ajuns dinozauri.

Un articol de pe site-ul doxologia, care arată că e imposibil ca nimicul să fi creat totul:
http://www.doxologia.ro/......crea-totul

Nu e absurd să credem că Dumnezeu a creat universul din nimic, dar e absurd să credem că nimicul s-ar fi transformat singur în existenţă. Indiferent dacă a existat o evoluţie sau nu, toate trebuie să aibă un început, iar acest început nu putea apărea din nimic fără intervenţia lui Dumnezeu. Mergând cu gândul pe firul cauzelor secundare, ajungem la Cauza primă, Cauza principală, Cauza tuturor cauzelor, necauzată la rândul ei : Dumnezeu, Fiinţa supremă care nu are început, există din veşnicie şi a creat universul din nimic. Acesta este argumentul cosmologic, prin care ne dăm seama de existenţa lui Dumnezeu din creaţia universului. Dumnezeu, care este dincolo de timp, pur şi simplu ESTE (în sensul deplin al cuvântului), a intrat în timpul nostru şi s-a revelat prezentându-se astfel: „Eu sunt Cel care sunt." (Ex. 3, 14) Noi nu putem să înţelegem existenţa lui Dumnezeu din veşnicie (faptul că nu are început), pentru că avem gândire mărginită.

Cunoaştem existenţa lui Dumnezeu prin deducţie (raţiune) şi prin Revelaţie, iar nu prin evidenţă (prin vedere directă) din trei motive complementare (care se completează reciproc):
a) Dacă am avea evidenţa existenţei lui Dumnezeu, adică dacă am cunoaşte existenţa sa în mod nemijlocit (prin vedere) atunci n-ar mai avea nicio valoare credinţa. Dacă ar dori, Dumnezeu ar putea pur şi simplu să apară în faţa întregii lumi pentru a demonstra că El există. Însă, dacă ar face acest lucru, credinţa nu ar mai avea nicio valoare. Isus i-a zis lui Toma : „Toma, pentru că M-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut, şi au crezut." (In. 20, 29). La fel ca şi credinţa oricărui om, şi credinţa apostolilor a fost pusă la încercare, mai ales prin jertfa de pe cruce a Domnului Isus Cristos. Apostolii nu au văzut toată plinătatea Dumnezeirii lui Isus Cristos decât după înviere, când Isus Cristos le-a apărut cu trup glorificat, trup de slavă, iar trei dintre ei (Petru, Iacob şi Ioan) au văzut un crâmpei din slava Dumnezeirii lui şi mai înainte de pătimire şi înviere, şi anume în momentul schimbării la faţă a Domnului Isus Cristos, pe muntele Tabor.

Credinţa este o condiţie necesară pentru mântuire, dar, pe lângă credinţă, este necesară şi urmarea Domnului Isus Cristos şi a cuvintelor sale, după cum veţi vedea pe parcursul acestui text.

b) Noi avem duh şi trup, dar Dumnezeu nu are trup, el este doar Duh. Deci, pentru că avem şi trup, nu-l putem vedea în viaţa pământească pe Dumnezeu, care este Duh pur, deci este imaterial. Dumnezeu i-a vorbit lui Moise pe muntele Horeb din mijlocul unui arbust care ardea fără să se consume. Când Moise a cerut să-i vadă faţa, Dumnezeu i-a zis: „Faţa Mea însă nu vei putea s-o vezi, că nu poate vedea omul faţa Mea şi să trăiască."(Ex. 33, 20).

c) Dumnezeu este perfect şi acesta e încă un motiv pentru care nu-l putem cunoaşte în profunzime, nici nu-l putem înţelege cu mintea noastră mărginită.
Deşi s-a revelat, pe de altă parte Dumnezeu ne rămâne ascuns, tainic, de nepătruns în profunzimea esenţei sale. Evagrie din Pont spunea: „Dumnezeu nu poate fi cuprins de mintea umană; dacă ar fi cuprins, n-ar mai fi Dumnezeu." Blaise Pascal spune despre Dumnezeu că se descoperă, dar nu în mod evident: pe de o parte se descoperă, dar pe de altă parte rămâne ascuns, „Deus absconditus" („Dumnezeu ascuns" sau „Dumnezeu tainic"). Atributul „ascuns" sau „tainic" se referă atât la faptul că nu-l putem vedea pe Dumnezeu, cât şi la faptul că nu-l putem înţelege în esenţa sa cu mintea noastră mărginită. În legătură cu acest aspect iată un fragment din cartea Cugetări scrisă de marele matematician, fizician şi filosof francez Blaise Pascal: „Şi astfel voind să apară clar în ochii celor ce-l caută din toată inima lor şi să rămână ascuns celor ce fug cât pot de el, a moderat cunoaşterea sa, în aşa fel că a dat semne evidente despre sine celor ce umblă pe căile lui şi semne confuze celor ce nu-l caută deloc. Lucrurile sunt destul de clare pentru cei ce doresc să vadă şi destul de obscure pentru cei ce fac contrariul. Ceea ce se vede în lume nu arată nici o lipsă totală, nici o prezenţă evidentă a Divinităţii, ci prezenţa unui Dumnezeu care se ascunde : totul poartă acest caracter. Dacă niciodată n-ar fi apărut nimic despre Dumnezeu, această lipsă veşnică ar fi echivocă şi ar putea tot aşa de bine să se refere la absenţa oricărei Divinităţi ca şi la nevrednicia oamenilor de a-l cunoaşte. Dar faptul că el apare uneori şi nu totdeauna alungă echivocul. O singură dată dacă apare, el există pentru vecie. De aici nu se poate trage altă concluzie decât că există un Dumnezeu. Dacă n-ar exista locuri neclare, omul nu şi-ar da seama de slăbiciunea sa. Dacă n-ar exista deloc lumină, omul n-ar nădăjdui niciun remediu. Astfel, nu este numai drept, ci şi de folos pentru noi ca Dumnezeu să fie în parte ascuns şi în parte descoperit, deoarece este tot atât de periculos pentru om de a cunoaşte pe Dumnezeu fără a cunoaşte propria sa mizerie ca şi de a cunoaşte mizeria sa fără a cunoaşte pe Dumnezeu." (Blaise Pascal, Cugetări, Editura Ştiinţifică, Bucureşti 1992, pp. 394-395)

În legătură cu faptul că nu-l putem înţelege pe Dumnezeu cu mintea noastră mărginită, în Biblie este scris : „Căci gândurile Mele nu sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu sunt căile Mele, zice Domnul. Ci cât sunt de sus cerurile faţă de pământ, atât sunt de sus căile Mele faţă de căile voastre şi gândurile Mele faţă de gândurile voastre." (Isaia 55, 8 – 9)

Marele sfânt, teolog şi filosof Toma de Aquino a formulat cinci argumente pentru a demonstra existenţa lui Dumnezeu, printre care şi argumentul teleologic, despre care am amintit la început. Una din formele cele mai populare ale acestui argument a fost dată de William Paley, arhidiaconul de la Carlisle. Paley spunea că, dacă cineva găseşte pe un câmp gol un ceasornic, el va trage pe bună dreptate concluzia că acesta a avut un ceasornicar care l-a proiectat. La fel, dacă privim la proiectul mult mai complex al universului, ajungem la concluzia că acest proiect are un mare Proiectant. Schematic, acest argument poate fi prezentat în felul următor: 1. Un ceas arată că a fost întocmit de un proiectant pentru un scop inteligent (să măsoare timpul); 2. Universul evidenţiază (mai bine decât un ceas) existenţa unui proiect; 3. Dacă un ceas presupune un ceasornicar, atunci pentru univers este necesar un Proiectant mult mai mare şi mai inteligent.

Robert Clark întăreşte argumentul teleologic, folosind legea a doua a termodinamicii, după cum urmează:
1. Orice lucru a avut un început şi un începător;
2. Universul a avut un început (fapt evidenţiat de legea a doua termodinamicii);
a) Universul se degradează, de aceea nu poate fi veşnic;
b) O remontare a universului prin sine însuşi nu este probabilă;
3. De aceea, universul a avut un începător.
4. Acest începător trebuie să fie:
a) Inteligent, pentru că a realizat o planificare anticipată (planificare anticipată a creaţiei, nu şi a vieţii omului, care depinde în cea mai mare măsură de alegerile libere ale acestuia);
b) Moral, pentru că a dat în mod evident valoare creaţiei;
De vreme ce inteligenţa şi moralitatea sunt nişte caracteristici ale personalităţii, începătorul universului trebuie să fie personal. El poate fi mai mult decât personal, dar nu poate fi mai puţin decât personal.

Vechii greci au numit universul cosmos, care înseamnă podoabă, ordine; aceste atribute nu pot fi cauzate de întâmplare, deoarece ştiinţa modernă a dovedit că fenomenele din lume se află într-o strânsă interdependenţă şi determinare, ceea ce arată că există Dumnezeu, Fiinţa inteligentă supremă care a proiectat şi creat universul. Nimeni nu poate susţine că ar putea exista un calculator electronic fără o inteligenţă umană care să-l fi proiectat şi construit. Tot la fel, nu ar putea exista creierul omenesc cu treisprezece miliarde de piese (neuroni), fiecare având funcţia ei precisă, mai complicat decât orice calculator electronic, dacă nu ar exista un Creator inteligent suprem care să-l fi proiectat şi creat.

Ilustrul savant sovietic A. I. Oparin a considerat teoria hazardului (întâmplării) ca fiind depăşită şi sterilă. El scria deja în 1964: "Progresele enorme ale ştiinţelor naturii au permis să se obţină convingerea că apariţia vieţii pe pământ nu a fost "o întâmplare fericită", aşa cum s-a crezut mai înainte.Asta ar însemna să amesteci la întâmplare matriţele dintr-o tipografie, reprezentând 28 de litere, sperând că, din întâmplare, ele se vor aranja şi vor da la iveală cutare sau cutare poezie pe care noi o cunoaştem." Iar scriitorul francez Léon Bloy numea hazardul (întâmplarea) "dumnezeul imbecililor", vrând să spună prin aceasta că este imposibil şi absurd ca universul şi viaţa să fi apărut din întâmplare.

Teoria care a încercat să explice formarea lumii prin hazard (întâmplare) este considrată astăzi perimată, derizorie, chiar de savanţii de orientare materialistă.
Ştiinţele cele mai avansate: chimia, biologia, genetica, arată clar că hazardul nu explică aranjarea atomilor într-o moleculă, hazardul nu explică aranjarea moleculelor în acele molecule gigantice care sunt, de exemplu, proteinele nucleului, hazardul nu explică organizarea moleculelor în Universul central şi viu care este celula.

Ştiinţa şi religia nu sunt în conflict, ci sunt în armonie, sunt complementare (se completează reciproc). Numai ştiinţa superficială intră în conflict cu religia, dar ştiinţa profundă îl conduce pe om spre religie şi spre Dumnezeu, aşa cum spunea şi filosoful Francis Bacon : „Puţina gustare a ştiinţei poate duce la ateism, dar adâncirea ştiinţei îl aduce pe om la Dumnezeu." În secolul trecut unii au crezut că religia şi ştiinţa n-ar avea nimic în comun, sau chiar că ar fi în opoziţie, dar aceasta e o idee falsă, pentru că religia şi ştiinţa nu se contrazic, ci se completează. Ideea greşită că religia şi ştiinţa ar fi în opoziţie e anulată de realitatea de astăzi care arată că numeroşi oameni de ştiinţă sunt credincioşi. Astăzi, oamenii de ştiinţă, după ce au pătruns în lumea microcosmosului şi au depăşit teoria mecanicistă despre univers prin fizica cuantică, încep să se apropie de ordinea raţională care se află la temelia cosmosului. Foarte mulţi savanţi şi filosofi sunt convinşi de existenţa lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte.

Au început şi la noi în ţară cursuri despre armonia dintre religie şi ştiinţă, care se fac în Occident de peste 25 de ani. Întâlnirea religiei şi ştiinţei în domeniul fizicii cuantice - o ramură nouă a fizicii - este încă o dovadă în plus, că, cu cât adâncim cercetările în ştiinţă, cu atât întâlnim mai mult adevărurile religiei.

Omul poate răspunde cel mult la întrebarea cum a evoluat universul după momentul zero, dar nu ar putea răspunde niciodată la întrebarea de ce există universul, de ce există ceva în loc de nimic, adică nu ar putea explica rostul universului. Răspunsul la ultima întrebare depăşeşte orice minte umană, iar Dumnezeu ne-a dat raspunsurile prin Revelaţie.

Academia Naţională de Ştiinţe a declarat că religia şi ştiinţa nu sunt în conflict, sunt diferite dar complementare: „Religia şi ştiinţa răspund la întrebări diferite referitoare la lume. Dacă universul sau existenţa umană are vreun scop, nu este o întrebare care trebuie adresată ştiinţei. Prin urmare, mulţi oameni, printre care şi mulţi oameni de ştiinţă sunt religioşi, dar în acelaşi timp, acceptă fenomenul evoluţiei."

Pierre Teilhard de Chardin spunea că „Religia şi Ştiinţa sunt cele două feţe ori faze conjugate ale unui act complet de cunoaştere."

Ateismul e o ideologie falsă care a parazitat un timp ştiinţa, aşa cum spunea şi marele savant român Nicolae Paulescu. Religia nu e absurdă, dar ateismul e absurd şi se bazează doar pe afirmaţii nu numai neverificabile, ci false. Faptul că afirmaţiile ateiste nu sunt verificabile este explicat şi în cartea intitulată "Nu am destulă credinţă ca să fiu ateu", scrisă de Norman Geisler şi Frank Turek. O recenzie a acestei cărţi poate fi citită şi pe internet, accesând linkul următor:
http://www.stiri.resursecrestine.ro/......a-fiu-ateu

În Psalmul 13, 1 este scris: „Zis-a cel nebun în inima sa: "Nu este Dumnezeu".", adică a afirma sau a crede că nu există Dumnezeu este o absurditate. Un ateu nu are nicio justificare pentru necredinţa sa chiar dacă nu ar avea nicio informaţie religioasă, deoarece existenţa lui Dumnezeu se poate deduce chiar numai din creaţie (chiar fără revelaţia supranaturală), după cum spune şi psalmistul: „Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria." (Psalm 18, 1) precum şi Sfântul Apostol Pavel în scrisoarea către romani: „În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi Dumnezeirea Lui, se vad lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că [necredincioşii] nu se pot dezvinovăţi." (la Judecată necredincioşii nu se vor putea scuza că n-au ştiut.) (Romani 1, 20). Un ateu poate fi iertat dacă face pocăinţă în viaţa pământească pentru păcatul ateismului, ca şi pentru orice alt păcat.
Pornind de la versetele amintite, într-un cântec creştin se aclamă astfel: „Întregul univers pe Dumnezeu îl preamăreşte, / Întregul univers despre slava lui vorbeşte."
Scriitorul francez André Frossard a fost mai întâi ateu, apoi a devenit creştin şi a scris cartea Dumnezeu există, eu l-am întâlnit şi cartea Întrebări despre Dumnezeu (în carte dă şi răspunsurile la acele întrebări). Cărţile sunt traduse în limba română şi le recomand. Un alt exemplu de ateu care a devenit creştin este scriitorul Paul Claudel. Şi exemplele pot continua.
Psihologul Carl Gustav Jung spunea că este sigur de existenţa lui Dumnezeu, nu doar crede: „ Eu nu cred, eu sunt sigur că există Dumnezeu."
Despre ignoranţa ateilor şi a celor indiferenţi faţă de Dumnezeu, savantul Blaise Pascal scria: „Această superficialitate, într-o chestiune în care este vorba de ei înşişi, de veşnicia lor, de fiinţa lor, mă irită mai mult decât mă înduioşează; mă uimeşte şi mă înspăimântă. E un monstru pentru mine. În zadar se îndepărtează ei cu gândul de la veşnicia care îi aşteaptă, căci nu o pot nimici negândindu-se la ea. Cel care se îndoieşte şi care nu cercetează este totodată şi nedrept şi foarte nenorocit. Iar dacă, în această stare, el este liniştit şi satisfăcut, dacă se făleşte cu ea şi dacă se arată mândru, dacă din ea face subiect al bucuriei şi al deşertăciunii sale, n-am termeni să calific o atât de extravagantă creatură. Unde se pot căpăta asemenea simţăminte? Ce motiv de bucurie găseşte cineva în a nu mai aştepta decât mizerii fără sfârşit? Ce motiv de vanitate de a te crede în întunecimi de nepătruns şi cum este posibil un astfel de raţionament la un om cu judecată? Şederea aceasta liniştită în ignoranţă este un lucru monstruos a cărui extravaganţă şi stupiditate trebuie arătată celor care îşi petrec astfel viaţa, pentru a-i face să-şi dea seama de ce se petrece în ei înşişi şi pentru a-i ruşina prin arătarea nebuniei lor. Există oameni indiferenţi faţă de ruina fiinţei lor şi de pericolul unei eternităţi de mizerie. Această poziţie a lor mi se pare nefirească, deşi faţă de celelalte lucruri ei iau cu totul altă atitudine: se tem până şi de cele mai mici dintre ele, le prevăd, le simt." (Blaise Pascal, Cugetări, Editura Ştiinţifică, Bucureşti 1992, p. 297). Recomand întreaga carte Cugetări scrisă de Blaise Pascal. E foarte interesantă.

Amintesc şi un blog foarte interesant:

http://www.cezar-iasi.blogspot.ro
De pe acest blog recomand, in primul rand, articolul cu titlul Argumente şi dovezi ale existenţei lui Dumnezeu şi a vieţii veşnice de dincolo de moarte (articolul cel mai amplu, din partea de jos a blogului). În afară de acesta, blogul conţine: înregistrări video cu miracole, videoclipuri, legături cu numeroase site-uri foarte interesante, posturi TV si radio on line, carti care pot fi citite direct pe internet (fără a necesita descărcare in calculator), articole foarte interesante. Vă rog intraţi pe blog şi trimiteţi-l mai departe, ca să foloseascăşi altora.