Sensul existenței,din perspectiva religiei e sa te înmulțești.
Se presupune că pruncii îți vor aduce fericirea și că așa ești împlinit că ți-ai atins scopul.
In alte perspective,scopul vieții e sa te bucuri de tot ce ai,inclusiv faptul că încă trăiești,poți vedea,poți simți,mirosi,sunt motive de bucurie daca e sa ne raportam la un bolnav care nu are aceste simțuri.
Însă,de-a lungul timpului oameni și-au complicat cărările și aleg standarde înalte,alții vor să fie milionari,vor să fie vedete,vor să fie chimiști etc.
Aceste scopuri sunt niste scopuri fondate,atât timp cât investești timp,resurse,interes.
Când lucrurile stau pe dos adică,nu știi cum să îți educi pruncii și îți fac numai necazuri,când nu poți face copii,când visele și aspirațiile nu prind contur in ciuda faptului că investești în ele sau orice alt motiv,apar frustrările,invidia, nemulțumirile,dar faptul că tu nu ai reușit să ajungi într-un anumit punct al vieții înseamnă că nu ai dezvoltat maturitatea necesară.
Fie că e vorba de fizica, intelectuala, spirituală,emoțională și așa mai departe.
Ce vreau sa zic,daca tu ești imatur și fugărești toate fetele din viața ta că vor să profite de tine,in ciuda faptului că tu vrei o relație, denota că nu ai suficientă inteligenta emoțională. Daca scopul tau e sa dai la medicina și nu iei examenul, poate nu te-ai pregătit suficient, poate te-ai pregătit superficial sau poate că nu ești suficient de inteligent.
(E doar o generalizare, trebuie tratata ca atare)*
Sensul cărei religii e sa te inmultesti? Am studiat religie comparativă și nu știu de absolut nicio religie a carui sens intrinsect este pur si simplu inmultirea.
Asa este. Mantuirea personala, Nirvana, Aratarea lui Dumnezeu prin indeplinirea cerintelor legii divine, cam pe aici se invarteste sensul vietii din perspectiva religioasa. Desi sunt mii de religii, cred ca pot sa afirm ca nici macar una nu promoveaza ca sens al vietii inmultirea; de asemenea religiile nu incurajeaza sa cauti implinirea in cresterea copiilor.
Din ce stiu mai pe scurt scopul vieti umane din punct de vedere religios este sa fi supus creatorului sau creatorilor (lumii, universului, realitatii, etc.). Noi ii apartinem sau le apartinem, impreuna cu celelalte vietati, materie, energie, timp, spatiu, etc.
"Nu este o autoamagire?"
Probabil ca da, oamenii au simtit nevoia sa isi explice diferite fenomene cand erau mai primitivi cum ar fi diferite fenomene naturale, moartea, cum a aparut lumea, etc. Cand sufereau isi puneau speranta intr-o entitate sau entitati supranaturale, etc.
Desi mai exista asemenea oameni si azi, lumea a mai avansat, sunt tot mai multi oameni care sunt mai educati cred in stiinta si asta e bine. In ritmul asta in viitor nu vor mai exista oameni cu gandire mistico-religiosa, asta daca facem presupuneri, predictii referitor la ce se intampla in prezent dar nu stim ce se va intampla cu adevarat.
Sau chiar suntem proprietatea cuiva.
Nu exista dumnezeu Ray, n-ai inteles pana la varsta ta? Viata nu are niciun sens, o arzi pe aici cateva zeci de ani, apoi dispari pentru totdeauna. Ce sens vrei sa ai? Suntem niste biete animale. Peste aproximativ 100 de ani, niciunul din cei peste 8 miliarde de oameni de acum, nu o sa mai existam iar peste inca 100, nu vor mai exista nici macar mormintele noastre )
Obisnuieste-te cu ideea, nu exista niciun sens. Bucura-te de viata cat traiesti si lasa filozofismele si misticismele
De asta exista TPU sa punem întrebării, uite așa mai facem și noi trafic mai dam click pe o reclamă
Nu există un singur "sens religios". Fiecare religie e diferită. În Creștinismul Ortodox sensul existenței este îndumnezeirea. Dumnezeu ne-a creat să fim dumnezei după har, să ne împărtășim din viața Sfintei Treimi. De asta ne-a creat Dumnezeu, să fim ca El.
Și nu, nu este o "auto amăgire". Nimeni nu este atotștiutor. În viață facem alegeri aproximative și nu orice alegere greșită e auto-amăgire. Mai ales cu atât mai mult nu este o auto-amăgire dacă religia la care aderi e cea adevarată.
Nu este o autoamagire deoarece e real sensul vietii in sens religios, cum ii spui tu. Sensul vietii e sa Il ai pe Dumnezeu alaturi si la final sa ajungi in rai cu El, restul e amăgire, desertaciune., goana dupa vant
Păi să vorbească despre Isus Hristos și faptul că el a murit pentru oameni ca noi să scăpăm de chinurile care urmează să fie după viața aceasta și să trecem de la moarte spre viață. Să fie buni să vorbească frumos, să asculte și să îndeplinească Biblia, pentrucă este o carte unică și în nicio carte nu este atâta înțelepciune cum este în ea, măcar că are o vechime de ani, dar cuvintele scrise în ea sunt actuale chiar și în vremea de acum. De ce să fie auto amăgire? Nu cred, eu cred că există Dumnezeu care se ocupă de toate și de tot. Și vor înțelege ceea ce spun eu doar ce-i care au trecut prin greutăți mari și prin unele probleme care nu avea rezolvare unde avea putere doar Dumnezeu. Cel puțin eu cunosc așa persoane. Omul se încăpățânează să ceară ajutor la Dumnezeu și preferă să treacă prin probleme singur, dar oricum fiecare își alege drumul pe care să meargă. Este înfricoșător să te gândești că există moarte și chinuri după viața asta, de aceea mulți preferă să treacă cu vederea asta, pentrucă totul nu e așa, dar se simte cum stau lucrurile. Faptul de a nu te comporta ca ceilalți și să ți se arunce priviri e înfiorător, dar cine a citit Biblia în viața lui va înțelege că nu-s basme ceea ce spun eu. Și nu vă gândiți că dacă cartea și cuvântul scris în ea cartea asta "Biblia" nu ar fi fost adevărat și dacă mulți au încercat să o distrugă, cum de mai este ea încă de peste secole?