Iubirea de Dumnezeu te deschide intotdeauna. Te face sa vezi lumea si prin ochii altora. Iti da puterea sa ii accepti, chiar de cred diferit, sa ii iubesti asa cum sunt, sa iti pese de ei chiar daca nu iti impartasesc convingerile. Fanatismul e opusul, te inchide, esti doar tu si Dumnezeul tau, si vezi lumea prin prisma Dumnezeului pe care ti l-ai creat. Cine nu crede ca tine devine dusmanul tau, si nu iti pasa cu adevarat de cineva decat in masura in care are de-a face cu religia ta.
Fanatism e cand te sinucizi pentru dzeu cum se sinucid arabii pentru alah, nestiind ca te sinucizi pentru nimeni de fapt, ci pentru bogatii care conduc tara in avantajul lor, in luptele din care ei au avantaje, ca tocmai ei au facut religia aia sa ii aduca in halul ala.
Ți-am descris deja. Fanatismul este o închisoare îngustă din care nu vrei să evadezi. O închisoare izolată fonic și vizual. Nu accepți, iei în considerare că credința ta poate fi falsă și că ceilalți pot spune anumite lucruri reale, chiar dacă sunt contrarii opiniei tale.
Definiția:
FANATÍSM, fanatisme, s. n. Zel excesiv pentru o religie. ♦ Atașament exagerat, pentru o convingere, o idee etc., dublat de o totală intoleranță față de adversari. – Din fr. fanatisme.
Intoleranța se poate manifesta prin agresivitate (nu e cazul la tine) sau prin respingerea totală și nejustificată a unor idei.
Acel „excesiv", „exagerat" înseamnă că ai îmbrățișat o idee, în condițiile descrise anterior, fără să treci printr-un proces rațional, să ai un minim mecanism logic prin care ai ajuns la o anumită concluzie.
Ok... Dar prin "iubire de Dumnezeu" tu ce înțelegi?
Eu cred că iubirea nu e atât de ușor de înțeles. Uneori crezi că iubești ceva sau pe cineva, dar ești de fapt atras/ă de anumite aspecte sau sunt lucruri care ție îți lipsesc și le regăsești în acel ceva sau cineva. Întâi trebuie să știi bine ce e iubirea ca să știi ce e iubirea de care vorbești.
Pentru mine? E ceva complicat de descris. Însuși scepticismul meu nu mă poate pune exact în această situație. Dar îmi pot imagina. E iubirea pentru un ideal pe care îl ai. Nu poți avea idealuri bine definite și care să te caracterizeze dacă nu te cunoști foarte bine. Deci e o iubire față de sinele interior și de lipsurile acestuia la care tinzi, față de speranță. E înțelegerea neputinței și acceptarea faptului că ai nevoie de acea entitate divină pentru a putea să îți aprobi existența așa cum ți se manifestă.
Este o diferență între ce am încercat să descriu aici și ce am spus anterior. Cred că ieși din sfera fanatică dacă vezi acea diferență și știi să îți gestionezi trăirile ca să nu fie atât de mult implicate în deciziile pe care le iei și raționamentele la care ajungi.
Stii ca si iubirea pentru Domnezeu poate parea fanatica? Dumnezeu cere atasament total, ceea ce poate parea exagerat pentru unii. Priveste in istorie la suita de martiri. De ei ar fi luat in considerare ca credinta lor poate fi falsa, de ar fi avut doar o urma de indoiala, nu ar mai fi mers la moarte pentru Dumnezeu lor. Fanatici, pentru unii? Cu siguranta da. Si asta doar pentru ca la Dumnezeu e totul sau nimic. Dai totul, sau nu ai nimic. Trebuie sa recunosc ca un pic de nebunie e in acest lucru. Dar apostolul Pavel, cel care a raspindit crestinismul in intreaga Europa, spune in Biblie la un moment dat ca e nebun pentru Hristos. Si atunci, ce a fost, un nebun pe care nimeni nu trebuia sa il bage in seama, sau cineva care a reusit sa schimbe lumea la acea data?
Vezi ce înseamnă o limbă cu un vocabular sărac? Nu înțelegi termeni.
În limba greacă sunt 5 cuvinte distincte pentru ce s-a tradus la noi(în Biblie) dragoste și iubire.
În limba română dragostea este cea care ignoră anumite defecte iar iubirea este cea care le vede și acceptă.
Îi limba greacă, ți-am zis, sunt 5: Iubirea firească, cea pe care o ai pentru un câine de exemplu. Iubirea dintre prieteni, atunci când te roagă să-i dai sau faci ceva și îi dai sau faci, ceva ce nu ai face-o pentru un străin. Iubirea părintească, acea iubire protectoare pe care o are mama pentru copilul ei. Și iubirea erotică, atracția sexuală.
Acestea 4 sunt niște iubiri pământești în care se poate strecura egoismul(iubesc câinele pentru că se joacă cu mine, îmi ajut prietenul pentru că și el mă ajută, îl cresc pe copil pentru că m-ar vedea rău familia/societatea dacă nu o fac / îl cresc pentru că are cine să mă ajute când nu voi mai putea, fac sex cu ea/el pentru a-mi satisface pofta).
Dar mai este o dragoste, una pură, de Dumnezeu, agape. S-ar traduce mai degrabă ca sacrificiu de sine. Ca atunci când iei un sărman de pe stradă, incult, murdar, să-l speli acasă, să-i dai să mănânce și niște haine de-ale tale. Lucrul acesta nu te ajută personal cu nimic, nu? Sacrifici bani, timp și bunuri pentru binele celuilalt. Asta înseamnă să ai dragoste pentru aproapele tău, despre iubirea asta ne vorbește Dumnezeu, Domnul Isus Hristos.
Poate ți se pare puțin exagerat exemplul cu săracul, uite altul: e vară, 40C, ești pe un drum la marginea orașului și faci autostopul să te ducă aproape de satul în care stai(că satul e lângă drumul principal), mai ai și două sacoșe cu carne proaspătă, neînghețată. Ăla care oprește și te ia la sfârșitul drumului îți ia niște bani.
Dacă șoferul este un pocăit, un adevărat copil de Dumnezeu care are dragostea pentru aproapele său propovăduită de Domnul Isus atunci nu că te va duce la marginea drumului din dreptul satului ci te va duce la poartă fără să-ți ia banii spunând că oricum satul este în drumul Său și că se bucură că te-a putut ajuta.
Dar de ce oamenii care cred în Domnul Isus ar face astfel de lucruri? În primul rând astfel de oameni iubesc ceea și ce Dumnezeu iubește: oamenii. Vor să ajute, să vadă că au făcut un om fericit și în al treilea rând este cunoscut că dacă faci ceva pentru cineva fără să-ți primești răsplata se cumulează în Cer, dar cei ce-și primesc răsplata aici, aici va rămâne.
Nu e vorba de trairi. Cind reusesti sa dai de Realitatea Ultima, ttairile converg spre cu totul altceva. Stii cum ar trebui sa iti traiesti viata, dar descoperi ca vrei cu totul altceva. Dragostea de Realitatea Ultima, de Dumnezeu e atunci cand incepi sa iti pui viata in acord cu ce El doreste, adica sa te pui sa faci ce trebuie. I-am spus realitate ultima, pentru ca descoperi realitatea, ceea ce esti, si ceea ce ai putea, ar trebui sa fii. Diferenta e data de Dumnezeu.
Inceputul dragostei nu e complacerea in anumite idei, trairi, etc, ci descoperiea, uneori cu groaza a faptului ca nu esti asa cum trebuie, ca nu esti pe calea pe care ar trebui sa fii.
„Fanatici, pentru unii? Cu siguranta da. Si asta doar pentru ca la Dumnezeu e totul sau nimic."
Exact- asta e o formă de fanatism. Concepțiile tale sunt extremiste. De aceea eu nu mă pot numi și nu mă voi numi creștin-ortodox.
„. Si atunci, ce a fost, un nebun pe care nimeni nu trebuia sa il bage in seama, sau cineva care a reusit sa schimbe lumea la acea data?"
Mulți nebuni au schimbat lumea, dar nu în bine.
„Dragostea de Realitatea Ultima, de Dumnezeu e atunci cand incepi sa iti pui viata in acord cu ce El doreste, adica sa te pui sa faci ce trebuie. I-am spus realitate ultima, pentru ca descoperi realitatea, ceea ce esti, si ceea ce ai putea, ar trebui sa fii. Diferenta e data de Dumnezeu. "
Descoperi că trebuie să fii marioneta unor doctrine. Un individ fără pic de rațiune, care nu își pune întrebări și acceptă ce îi spune doctrina. Asta e o formă de fanatism, uite.
„Inceputul dragostei nu e complacerea in anumite idei, trairi, etc, ci descoperiea, uneori cu groaza a faptului ca nu esti asa cum trebuie, ca nu esti pe calea pe care ar trebui sa fii."
Calea pe care ar trebui să fii nu poate fi stabilită de o doctrină. Acest lucru e stabilit de propriile tale dorințe, de propria ta identitate. Asemenea concepții te lasă fără identitate.
Toți suntem egoiști sau ipocriți. Cei din urmă sunt cei mai egoiști.
Tu ajuți pentru că așa crezi că vrea zeul tău, nu din iubire. Ești egoist.
Nici nu ai cum să simți iubire pentru necunoscuți. Iubirea implică cunoaștere. Ești ipocrit.
„Vor să ajute, să vadă că au făcut un om fericit și în al treilea rând este cunoscut că dacă faci ceva pentru cineva fără să-ți primești răsplata se cumulează în Cer, dar cei ce-și primesc răsplata aici, aici va rămâne."
Despre asta e vorba, despre răsplăți imaginare, nu despre iubire.
Cred că genul vostru nu este un exemplu sănătos și pozitiv pentru fată. Ea nu va învăța cum se manifestă dragostea ci va învăța doar că trebuie să respecte niște doctrine care nu sunt susținute de nimic și că ar trebui să iubească, nu pentru că simte, ci pentru că așa vrea marele vostru zeu. Iubirea este deasupra unor obligații auto-impuse sau reguli și unei presupuse răsplăți. În rest sunt doar vorbe goale.
Dar ce zici de ce a zis Isus: " Cine nu e cu Mine, e impotriva Mea" Fanatism pur, dupa tine. Devotiune totala pentru noi.
A aceepta ce imi spune doctrina inseamna a invata, a stabili o cale pe care sa merg. Unde e fanatismul?
Propriile mele dorinte?!? Hai sa ma culc cu orice femeie cu care as dori! Adevarata identitate o obtii nu cand cedezi oricarei dorinte, ci cand stii si poti sa te controlezi, facind ce stii ca trebuie, ca e bine, in acest caz, sa te culci doar cu nevasta ta.
„Dar ce zici de ce a zis Isus: " Cine nu e cu Mine, e impotriva Mea" Fanatism pur, dupa tine. Devotiune totala pentru noi. "
Asta nu a zis Isus, ci Stalin.
„Adevarata identitate o obtii nu cand cedezi oricarei dorinte, ci cand stii si poti sa te controlezi, facind ce stii ca trebuie, ca e bine, in acest caz, sa te culci doar cu nevasta ta."
Dacă tu nu ți-ai înșela nevasta doar din simplul fapt că Dumnezeul creștin nu e de acord, este grav.
Uite, ateii sunt de apreciat aici. Ei respectă niște bune moravuri nu pentru că așa le spune un zeu, ci din propria rațiune și din propria convingere. Dorințele unui om normal la cap nu coincid cu înșelatul. Desigur, dacă ambele părți sunt de acord, poți face și asta. Nu spune nimeni să fii monogam. Fiecare ar trebui să aibă libertatea de a își trăi viața așa cum dorește atâta timp cât nu face vreun rău: nu înșală, nu minte etc.
Luca 11:23: "Cine nu este cu Mine este impotriva Mea; si cine nu aduna cu Mine risipeste"
Nu a zis-o doar Stalin, ci si Isus.
Nu cred ca am ce discuta cu cineva care nu a citit atent Biblia, si da de inteles ca ar fi citit-o - spuneai ca Isus nu a zis asta. Citeste-o complet, si apoi mai vorbim. Citind, s-ar putea sa intelegi. Doar rasfoind-o, iti formezi niste pareri personale, care azi sunt, miine vor disparea. Ce e mai grav e ca ii faci fanatici pe cei care au citit Biblia, si nu o data, cautindu-i intelesurile, pentru ca nu e o carte usoara de citit. Ramii cu ideile tale, noi mergem inainte. In ce ne transformam fiecare arata care e adevarul.
Greșeala mea atunci. Înseamnă că Stalin a avut un model.
„Ce e mai grav e ca ii faci fanatici pe cei care au citit Biblia, si nu o data, cautindu-i intelesurile, pentru ca nu e o carte usoara de citit. "
Nu îi fac fanatici pe cei care au citit Biblia, îi fac pe cei care iau de acolo sau înțeleg de acolo niște chestiuni extremiste și le aplică fără să treacă ceva prin filtrul propriei rațiuni.
Dacă ești fanatic? Păi răspunsul poți să ți-l dai singur. Tu ești prea îngropat în convingerile tale pentru a discuta cu cineva care are altă perspectivă.
Greseala ta. Da. Asa gresesti si in alte privinte. Si, cum stiai ca Isus nu a zis acel lucru, la fel poti gresi si in orice alta privinta.
Mai informeaza-te, mai studiaza, mai cerceteaza. Si cand nu vei mai face greseli, abia atunci sa ii faci pe cei ce nu cred in greselile tale fanatici.
Orice om greșește. Tu fiind fără greșeală, automat ești într-o eroare colosală. Aștept să îmi demonstrezi alte greșeli și să îmi dai un citat palpabil care să dovedească acel iad. Spre deosebire de tine sunt receptiv la argumente palpabile. Și da, până și de la un extremist ca tine pot învăța ceva. Ție, însă, conceptul de a învăța de la cineva care are altă perspectivă ți se pare fantastic. Tocmai ai demonstrat că ești fanatic conform a ceea ce ai explicat prima dată. Nu degeaba ți-am dat vot pozitiv.
În rest cred că nu îi trebuie cuiva prea multă rațiune sau moralitate ca să vadă ce mod de gândire este sănătos și care idei sunt extremiste. Fiecare e liber să își aleagă drumul.
Citat ti-am dat. Dar nu il recunosti. Nu e vina mea ca tu interpretezi cum vrei. Pot mai aduce si altele. Degeaba, cand gindirea ta e formata intr-un anumit mod care respinge ideea. Ne putem certa pana miine, oricum, nu e cum zici, ca esti gata sa inveti de la unul ca mine. O tii pe a ta.
Bine. Sunt fanatic. As vrea eu sa fiu cu totul, cu totul pentru Isus. Sa zica ceilalti ce vor, si pe Isus l-au facut nebun. Dar El chiar a transformat lumea in bine.
E o metafora. O imagine. O pilda. Ca El le vorbea in pilde. Pentru iad, s-a folosit de Gheena, cu care l-a asemanat.
Oricum, mai e o dificultate. In Genesa, Dumnezeu ii spune lui Adam: "Daca vei minca din pomul cunostiintei binelui si raului, vei muri negresit". Daca e vorba doar de moarte, si nu iad, nu era mai simplu ca Isus sa zica ca vei muri in citat, nu sa se foloseasca de o intreaga exprimare plastica?
„E o metafora. O imagine. O pilda. Ca El le vorbea in pilde. Pentru iad, s-a folosit de Gheena, cu care l-a asemanat. "
Ce dovadă ai că se referea la Iad? Nu văd nimic care ar putea conduce la un loc de tortură unde se duc „păcătoșii" după ce mor. Nu văd acest context.
„In Genesa, Dumnezeu ii spune lui Adam: "Daca vei minca din pomul cunostiintei binelui si raului, vei muri negresit". Daca e vorba doar de moarte, si nu iad, nu era mai simplu ca Isus sa zica ca vei muri in citat, nu sa se foloseasca de o intreaga exprimare plastica?"
Păi tu susții metaforele în Biblie. Nu era mai clar să menționeze măcar o dată Iadul, pe același principiu?
În Biblie tocmai, se menționează doar moartea. Se și spune că iazul de foc e moartea.
„"Iubirea este deasupra unor obligații auto-impuse sau reguli și unei presupuse răsplăți." Tocmai ai definit iubirea crestina. Pe care oricum nu o cunosti. Stim si noi ca daca asteptam rasplata, aceea nu msi e dragoste."
Și nu o așteptați? Ai spus mai înainte că dacă nu ți se impunea îți înșelai nevasta. Deci este vorba de niște „obligații auto-impuse" așa cum am menționat.
„Nu e vina mea ca tu interpretezi cum vrei. "
Păi și tu interpretezi cum vrei, doar că modul tău de interpretare e mult mai sadic. În plus nu interpretez nimic în plus față de ce se zice acolo. Ce spuneți voi de iad e ceva imaginat, pe lângă ce se spune în Biblie. E o noțiune inventată și interpretată din anumite pasaje deși acelea puteau să să refere la altceva.
„ Ne putem certa pana miine, oricum, nu e cum zici, ca esti gata sa inveti de la unul ca mine. O tii pe a ta. "
Una e să o țin pe a mea că nu îmi dai o dovadă clară și lași loc de interpretări, alta e că învăț dacă îmi dai ceva clar.
Ca să îți spun ceva, chiar dacă Biblia ar descrie explicit Iadul, ceea ce nu se întâmplă, asta nu înseamnă că aș susține o asemenea idee. E aberantă și draconică. Nu are nicio treabă cu iubirea dumnezeiască pe care o învârtiți în dreapta și în stânga. Mai mult, e o interpretare îmbogățită de imaginația voastră. Nu e ca și cum nu vă place ideea să sufere toți care nu sunt de acord cu voi în cel mai extrem mod cu putință și veșnic. E o idee toxică, orice ai spune.
Nu știu cât bine a făcut religia, pe lângă multul rău pe care l-a făcut. Dar voi sunteți de acord cu tortura veșnică, degeaba zic de crimele religioase.
Alta greseala. Iazul de foc e moartea a doua (Apocalipsa 20:14). Citeste bine. Se vede ca nu ai citit, si te pronunti. Cum sa fii credibil? Daca moartea e anihilare doar, poti sa mori si a doua oara? Mori o singura data, a doua nu mai are cum.
Hei, unde am zis eu mai înainte că dacă nu mi se impunea îmi înșelam nevasta?!? Vezi cum rastalmacesti vorbele? Eu nu am zis asa ceva, citeste bine. Mie nimeni nu poate sa imi impuna ceva. Nu ma poti obliga sa fac ceva. Asa am fost intotdeauna. Cind am lucrat in fabrica, seful de echipa stia asta si venea doar din cand in cand sa vada cum merge treaba. Dumnezeu m-a cistigat tocmai cu asta, cu dragostea neconditionata. Stie ca sunt prea rau ca sa se astepte de la ceva din partea mea, si ma iubeste asa cum sunt. Si El vine si imi transforma viata. Nu imi impune nimic. Iar pe sotia mea o iubesc pentru ceea ce e ea, nu pentru ca mi s-ar impune.
Alta greseala.
Ai dreptate. Ideea de iad nu are nimic de-a face cu dragstea lui Dumnezeu. Dar are cu dreptatea si sfintenia Lui. Apostolul Pavel, cand vorbeste despre judecata lui Dumnezeu, zice: "Grozav lucru e sa cazi in miinile Dumnezeului celui viu!" Si in alta parte se zice ca Dumnezeu e un foc mistuitor, trebuie sa te apropii cu grija de El datorita sfinteniei Sale.
"chiar dacă Biblia ar descrie explicit Iadul, ceea ce nu se întâmplă, asta nu înseamnă că aș susține o asemenea idee." Concludent. Tu prezinti doar o idee personala. Doar pentru ca nu accepti tortura. Ai tu ce ai cu tortura. Dar, ar trebui sa studiezi despre pacatele oamenilor, despre sfintenia si dreptatea lui Dumnezeu, despre judecata Lui. Nu doar sa iei ce iti convine despre iad. Studiind, ai vedea ca tortura din iad, pentru ca, da, se poate spune ca iadul e un loc al torturii, e deplin justificata. Tu crezi altceva pentru ca faci greseli din cauza ca nu stii.
Dar hai sa iti mai prezint o idee. Tu vezi iadul ca un timp nesfirsit, un prezent ce merge vesnic spre viitor. E gresit. Iadul e o stare. Nu depinde de timp. Timpul e o caracteristica a Universului. Chiar si in univers exista locuri unde nu exista timp sau e distorsionat. Cindva, universul se va sfirsi. Iadul va continua sa existe, daca se poate spune asa. Nu depinde de ceva limitat la univers. Daca e sa vezi timpul ca o axa cu un punct ce e prezentul care se misca de dinapoi spre inainte, din trecut spre viitor, iadul, ca existenta raportat la timp e doar un punct, prezentul, un punct fix. Intri intr-o stare pe care ti-ai construit-o in timpul din viata, stare ce nu mai poate fi schimbata, odata ce numai exista timp, caci schimbarea tine strict de un timp anume. Deci nu e vorba de o vesnicie de tortura in sensul de o infinitate de secunde, ci doar un singur moment. Vesnicia nu e infinitatea timpului, ci inexistenta sa. Cum vom trai atunci, nu stim, pentru ca noi raportam totul la timp, dar, cumva, vom trai.
„Alta greseala. Iazul de foc e moartea a doua"
Care greșeală? Am zis că e moartea. Și, da, Biblia spune că e a doua moarte. Prima a fost aruncată în acel iaz (deci e un termen metaforic) adică anihilată pentru a fi judecați oamenii. Ăia care nu sunt în cartea vieții au fost, de asemenea, anihilați, nu trimiși într-un loc numit Iad sau la suferință veșnică.
„Cum sa fii credibil? Daca moartea e anihilare doar, poti sa mori si a doua oara? happy Mori o singura data, a doua nu mai are cum. "
Păi stai, că se spune că prima moarte e de fapt trimiterea în Locul Morților sau Sheol. Acela e mai mult un loc de așteptare sau o moarte care nu e permanentă. A doua moarte e anihilarea. Iazul de foc nu are ce asociere să aibă cu tortura veșnică. Dacă intri într-un iaz de foc te transformi în cenușă, fără șanse de a fi restaurat. De fapt, iazul de foc reprezintă diferența dintre Sheol și a doua moarte. Adică arată că a doua moarte e permanentă, ireversibilă.
„Hei, unde am zis eu mai înainte că dacă nu mi se impunea îmi înșelam nevasta?!? Vezi cum rastalmacesti vorbele?"
Uite ce ai zis:
„Propriile mele dorinte?!? Hai sa ma culc cu orice femeie cu care as dori! Adevarata identitate o obtii nu cand cedezi oricarei dorinte, ci cand stii si poti sa te controlezi, facind ce stii ca trebuie, ca e bine, in acest caz, sa te culci doar cu nevasta ta."
Practic te-ai referit la dorințele tale de a te culca cu alte femei. Te contrazici sau nu te-ai exprimat clar.
„Stie ca sunt prea rau ca sa se astepte de la ceva din partea mea, si ma iubeste asa cum sunt."
Doar pe cei care nu sunt de acord cu el nu îi iubește așa cum sunt, nu? Ipocrizie.
„Ai dreptate. Ideea de iad nu are nimic de-a face cu dragstea lui Dumnezeu. Dar are cu dreptatea si sfintenia Lui."
Ce dreptate implică suferința extremă și veșnică? E cum ai condamna un copil care a furat o înghețată la arsul pe rug. Dar, stai, în Biblie se încurajează asemenea idei. Niște bieți copii care râdeau de un chelios au sfârșit tragic! Cu siguranță, multă iubire e implicată.
„Doar pentru ca nu accepti tortura. Ai tu ce ai cu tortura."
Oricine ar trebui să aibă ceva cu asemenea cruzime nejustificată.
Ideea e că oricum nu o susțineam, dar nu am găsit o dovadă concludentă în acea carte care să implice un loc numit Iad, cu drăcușori cu furca și cazane de foc, așa cum și-l imaginează mulți. Tocmai că în Biblie se vorbește strict de Sheol și de moarte.
„Studiind, ai vedea ca tortura din iad, pentru ca, da, se poate spune ca iadul e un loc al torturii, e deplin justificata."
Care e citatul care spune că există un loc de tortură numit Iad?
Nu se vorbește nicăieri de tortură veșnică. Se vorbește chiar de nimicire. Pe lângă că ăia ardeau oameni în Gheena, mai ardeau și gunoaie.
„De aceea, iată, vin zile», zice Domnul, «când locul acesta nu se va mai numi Tofet, nici* Valea Ben-Hinom, ci se va numi Valea Măcelului!
În locul acesta voi zădărnici sfatul lui Iuda şi al Ierusalimului, îi voi face* să cadă ucişi de sabie înaintea vrăjmaşilor lor şi de mâna celor ce vor să le ia viaţa. Trupurile lor moarte** le voi da hrană păsărilor cerului şi fiarelor pământului." Ieremia 19:6, 7
Sunt multe citate asemănătoare. Niciunul nu vorbește de tortură veșnică. Totul se axează pe ucidere, nimicire și moarte. Dar, poate am omis eu iar ceva. De aceea poți da oricând citate din Biblie ca să îmi arăți contrariul.
„se poate spune ca iadul e un loc al torturii, e deplin justificata. Tu crezi altceva pentru ca faci greseli din cauza ca nu stii."
Nu trebuie să știu ca să am o logică. Nu poți compara un număr limitat de păcate cu un număr infinit de torturi și suferințe. Ce dreptate e asta?
„Tu vezi iadul ca un timp nesfirsit, un prezent ce merge vesnic spre viitor. E gresit. Iadul e o stare. Nu depinde de timp. Timpul e o caracteristica a Universului. Chiar si in univers exista locuri unde nu exista timp sau e distorsionat."
Păi nu tu spuneai că e tortură veșnică? Poate am înțeles eu greșit.
Nu ai cum să evoluezi dacă nu ai timp. Cum sunt ăia torturați dacă nu în timp?
Și unde în univers nu există timp? Te referi la găurile negre? Asta e o consecință a teoriei lui Einstein, nu e ceva observat, măsurat. Teoria lui Einstein nici nu funcționează în lumea cuantică. Sunt multe lucruri pe care nu le cunoaștem, dar tu pari convins de unele dintre ele. Și da, timpul e peste tot distorsionat. Dar e distorsionat din punct de vedere relativ. Adică dacă tu ești lângă un corp cu gravitație mare, pentru mine pari că încetinești în timp, când pentru tine totul pare normal. Cam totul e relativ din punctul de vedere al spațiului și timpului. Dar acest lucru nu are relevanță. Dacă prin absurd, nu ai avea timp, nu ai putea trece de la momentul A, la momentul B. Cum îți imaginezi tu tortura fără timp (sau orice altă acțiune)?
„ Intri intr-o stare pe care ti-ai construit-o in timpul din viata, stare ce nu mai poate fi schimbata, odata ce numai exista timp, caci schimbarea tine strict de un timp anume. "
Cum îți imaginezi tortura fără o schimbare de stare? Și de unde le-ai luat pe astea, că nu cred că se regăsesc în Biblie? Deci cine interpreta cum voia? Tu deviezi mult de la ce se spune pe acolo. Ziceam bine că aveți imaginație.
„Vesnicia nu e infinitatea timpului, ci inexistenta sa. Cum vom trai atunci, nu stim, pentru ca noi raportam totul la timp, dar, cumva, vom trai."
Nu știi că nu are sens. Tu practic ai descris moartea. Dacă nu poți trece dintr-o stare în alta înseamnă că nu exiști, că ești mort. Sau cel puțin conștiința ta e moartă. Particulele din care ești format vor mai rătăci prin univers.
"Daca intri într-un iaz de foc te transformi în cenușă, fără șanse de a fi restaurat." - "unde viermele lor nu moare, si focul nu se stinge" - vezi cum capata sens ce zicea Isus, dincolo de metafora? Adica w totusi un foc ce nu se stinge, care te arde vesnic, si viermi ce te rod vesnic, pentru ca nu mor cand sfirsesc de rontait la tine
"Practic te-ai referit la dorințele tale de a te culca cu alte femei". Daca tu nu stii sa gusti o ironie fina, nu mai e nimic de discutat. Nu ma refeream la mine, ci la cei care isi permit sa faca orice, ma puneam in pielea lor.
"Doar pe cei care nu sunt de acord cu el nu îi iubește așa cum sunt, nu? Ipocrizie." Nu, nu e asa. El ii iubeste la fel pe toti.
"E cum ai condamna un copil care a furat o înghețată la arsul pe rug." Nu suntem copii care fura inghetata. Intreaba o femeie care tocmai a fost retinuta si a fost violata saptamini in sir. Gindeste-te ce poate fi in sufletul ei. Ea nu va zice despre cel ce a abuzat-o ca ce a facut e ca si cand ar fi furat o inghetata. Si pot fi rele mai mari. Vezi Holocaustul. Tu minimizezi raul existent in lume. Poate pwntru ca nu ai dat inca de el. Dar cand ti se va deschide cutia Pandorei in fata, vei intelege ca iadul e justificat.
"Nu trebuie să știu ca să am o logică. " Orice logica se bazeaza pe informatie. Trebuie sa ai acolo macar citiva biti pentru o structura logica. Informatia inseamna cunoastere. Daca tu nu ai nevoie de acei biti, e clar unde e greseala cea mai mare.
„"Daca intri într-un iaz de foc te transformi în cenușă, fără șanse de a fi restaurat." - "unde viermele lor nu moare, si focul nu se stinge" - vezi cum capata sens ce zicea Isus, dincolo de metafora? "
Tu îmbini citate care nu au treabă unul cu altul. Dacă se voia ca acel iaz să fie Gheena, atunci îi zicea astfel. Cum am spus, Gheena, din tot ce se spune prin Biblie, e un loc blestemat. De acolo focul care nu se stinge. E un foc care a ars oameni, gunoaie etc. Viermii nu se opresc din „ronțăit" că mereu vor avea ce „ronțăi" acolo. Asta denotă faptul că e un loc blestemat, conform Bibliei. Ideea aceea e strict despre valea Gheenei, nu despre iad sau despre a doua moarte. Chiar și așa, nicăieri nu se spune ceva de vreo tortură.
„Daca tu nu stii sa gusti o ironie fina, nu mai e nimic de discutat. Nu ma refeream la mine, ci la cei care isi permit sa faca orice, ma puneam in pielea lor. "
Nu văd ironia. Și acum, normal, ce puteai să zici și tu? Clar ești neprihănit și faci totul din iubire. Asta când nu îți judeci semenii și le dorești chinuri veșnice.
„Nu, nu e asa. El ii iubeste la fel pe toti. "
De aceea afirmi că unii suferă veșnic și alții (alde tu) se bucură veșnic.
„Ea nu va zice despre cel ce a abuzat-o ca ce a facut e ca si cand ar fi furat o inghetata. Si pot fi rele mai mari. Vezi Holocaustul. "
Eu am făcut o comparație care se aseamănă puțin cu ce afirmi, chiar dacă nu are proporțiile susținute de către tine. Păi un chin extrem veșnic e mai rău decât Holocaustul (practic, din ce credeți, acolo sunt chinuiți veșnic majoritatea oamenilor) sau un viol timp de săptămâni (pe care îl compari cu un chin veșnic). Orice ai compara față de o veșnicie, tinde la 0. De aici și comparația mea. O faptă nesemnificativă raportată la pedeapsă, despre asta e vorba în ceea ce spui tu aici. Trebuie doar să știi puțină matematică, lecția: rapoarte și proporții.
„ Dar cand ti se va deschide cutia Pandorei in fata, vei intelege ca iadul e justificat."
Voi înțelege doar dacă o să fiu plin de ură. Acest sentiment aduce mult subiectivism. Subiectivismul anulează rațiunea. Nu, dpdv obiectiv iadul descris de tine nu e meritat pentru nicio ființă care a trăit vreodată în această lume.
„Orice logica se bazeaza pe informatie. Trebuie sa ai acolo macar citiva biti pentru o structura logica. Informatia inseamna cunoastere. Daca tu nu ai nevoie de acei biti, e clar unde e greseala cea mai mare."
Ai nevoie de informație, corect. Informația de intrare e ce îmi spui tu, iar mecanismul rațional e bazat pe aplicarea unei matematici de gimnaziu. Eu plec de la ideea ta. Presupun prin absurd că ai avea dreptate. Chiar dacă nu ai susținere biblică din acest punct de vedere, iar Biblia nu are susținere absolută bazată pe dovezi concrete.
După cum ai observat, comentariul nu a fost adresat exclusiv fetei ci ție.
Am văzut cum ai legat iubirea/dragostea de acea iubire erotică și cam atât. Iubirea unei mame pentru copilul ei nu intra în prostiile pe care le-ai scris acolo așa că am vrut să-ți arăt că dragostea sexuală nu este singura dragoste pe care o experimentăm.
Și dintre toate, dragostea ce se manifestă prin sacrificiul de sine este singura dragoste de la Dumnezeu, singura dragoste pe care Dumnezeu vrea să o vadă la noi.
Când am scris eram sigur că o să te legi de ultima parte cu răsplata. Toate acelea sunt motivații pentru care un pocăit are acea dragoste pentru aproapele său: Îl iubește pe Dumnezeu, iubește oamenii, se bucură când face pe cineva fericit și mai și acumulează ceva în Împărăția lui Dumnezeu(comoara fiind oamenii întorși la Dumnezeu și viața veșnică în Hristos). Deci sunt 4 motivații.
Treaba cu răsplata este că nu o faci conștient: când ești pe stradă cu un prieten și-i vorbești despre Domnul Isus s-ar putea ca un om să treacă pe lângă voi și să audă chiar partea care l-ar face interesat să citească din Biblie și să se pocăiască. Sau să te vadă un străin cum duci acel sărac acasă și să vrea să se apropie de astfel de oameni buni și respectiv de Dumnezeu. Sau să fie interesat acel om cu sacoșele de credința bună pe care o are șoferul și să se apropie astfel de Dumnezeu.
Am fost ignorat de utilizatorul @h379...
Voiam să văd cum a dedus anumite lucruri pe care le-a afirmat, că eu nu m-am referit la ce consideră el. Din păcate nu am posibilitatea să îi răspund. Dar voi răspunde oricum în cadrul topicului ca să nu se dea posibilitatea mai multora să înțeleagă într-un asemenea mod ce am spus înainte:
„Am văzut cum ai legat iubirea/dragostea de acea iubire erotică și cam atât."
Arată unde m-am referit la iubirea erotică. M-am referit la cu totul altceva. Nu are nicio treabă ceea ce am afirmat cu eroticul sau cu nu știu ce instinct sexual. Aberezi.
„Toate acelea sunt motivații pentru care un pocăit are acea dragoste pentru aproapele său: Îl iubește pe Dumnezeu, iubește oamenii, se bucură când face pe cineva fericit și mai și acumulează ceva în Împărăția lui Dumnezeu(comoara fiind oamenii întorși la Dumnezeu și viața veșnică în Hristos). Deci sunt 4 motivații."
Toate motivațiile duc la o iubire mânată de egoism (de dorința de a te satisface -sau mai bine zis de a îți satisface orgoliul- că te consideri tu bun, de dorința de a îți satisface zeul, de dorința de a primi răsplata). Practic asta numai dragoste nu e. Ipocrizie, egoism, dar și falsitate.
„Treaba cu răsplata este că nu o faci conștient: când ești pe stradă cu un prieten și-i vorbești despre Domnul Isus s-ar putea ca un om să treacă pe lângă voi și să audă chiar partea care l-ar face interesat să citească din Biblie și să se pocăiască."
Îndoctrinarea nu e un semn de iubire. Iubirea ta e mai degrabă una stalinistă. Dacă iubești un om îl lași să aleagă ceea ce consideră și nu îl judeci pe baza faptului că crede sau nu în zeul în care crezi tu. Tu poți să îi spui despre ce consideri, să porți discuții cu el (chiar dacă transmiți idei toxice). Însă iubirea nu ar trebui să depindă de receptivitatea pe care o are acesta față de poveștile pe care i le spui.
„Iubirea unei mame pentru copilul ei nu intra în prostiile pe care le-ai scris acolo așa că am vrut să-ți arăt că dragostea sexuală nu este singura dragoste pe care o experimentăm."
Nu m-am referit la dragostea sexuală și nu știu de unde ai dedus asta. Poate nu ai înțeles anumite lucruri din ce am spus, dar le putem lămuri. Clar iubirea la care face referire întrebarea nu are treabă cu iubirea unei mame. Am adaptat exact conceptul de iubire în această perspectivă propusă de întrebare.
Il iubesti pe dumnezeu cand te rogi, incerci sa faci cat mai puțin rau, mulțumești pentru ajutor si binele facut.
Cand esti fanatic deja devi exagerat, cum sunt penticostali, uni musulmani.Adica iti interzici lucuri normale si firești, omori in numele lui dumnezeu ce este o idiotenie dar nah.
Stiu o familie de penticostali ce nu au tv in casa ca e păcat, nu se uita pe internet decat asculta maxim cântece bisericești da si asta rar.Nu se epileaza si nu poartă bijuterii ca cica si asta e pacat, le confecționează copiilor jucării din lemn nu le cumpara, ca sa nu mai zic ca si fac copii cu nemiluita ca cica asa e bine in fata domnului, de fiecare dată când fac sex fac cate un copil si ei stau in doua camere închiriate.
Eh, asta zic eu ca e fanatism.
Eu trebuie sa merg la munca iar Dumnezeu sta degeaba. Nu prea am cum sa il iubesc.
Iubirea de Dumnezeu e motorul fanatismului religios. Prin ideea de iubire se sugereaza bunatatea, lucrul bun, de apreciat si indirect se indica raul, dusmanul, inamicul. In felul asta, credinciosul ii va considera pe toti cei cei care cred in altceva sau care nu au credinta respectiva ca fiind lipsiti de bunatate, de iubire ca fiind reprezentanti ai raului, inamicul sau dusmanul. In felul asta apare fanatismul religios. Fanatismul poate fi si de alta natura, nu numai religios. Iubirea de Dumnezeu e iubirea fata de un personaj imaginar de poveste care nu poate face nimic pentru om, dar e bun pentru prostirea naivilor creduli si nestiutori. Daca tinem cont de realitate, vedem ca personajul imaginar atotputernic si iubitor de atata putere si iubire e invizibil si nevoit sa se ascunda de cei pe care ii iubeste in cartile cu povesti, apoi tot el a facut tot ce exista si pentru binele omului a facut purici, paduchi, viermi, plosnite, capuse si tantari si lasa oamenii in intunericul nestiintei si primitivismului sa moara de boli, de frig, de foame, de sete, in accidente si in razboaie. Prin urmare iubirea de Dumnezeu e una fortata care nu tine cont de realitate. E de domeniul fanteziei sa iubesti ceva ce nu exista, sa ii atribui calitati pe care nu le are si sa-ti traiesti viata ignorand realitatea si iubind ceva inexistent.
Deci iubirea de Dumnezeu e o fantezie care poate genera fanatism, iar fanatismul e sustinerea patimasa a unei idei sau convingeri care poate fi si religioasa.
Vrea Dumnezeu să oprească răul, dar nu poate? Atunci nu este atotputernic. Poate Dumnezeu să oprească răul, dar nu vrea? Atunci el însuși este rău. Poate și vrea Dumnezeu să oprească răul? Atunci de ce mai există rău în lume? Nu poate și nu vrea Dumnezeu să oprească răul? Atunci de ce îl numim Dumnezeu?
Nu mai voi obosi sa citesc raspunsurile pe care le-ai primit deja
(ma obosesc discutiile religioase).
Cel mai important lucru pe care multi oameni religiosi nu il realizeaza este ca atunci cand incep sa-si impuna religia asupra altora, sa se exprime impotriva unor oameni sau grupuri de oameni din cauza credintei lor, atunci incalca dreptul altora la libertate de exprimare, libertate de alegere, dreptul la integritate fizica si psihica, etc.
Exemple?
Discriminarea pe baza sexualitatii la noi(nu avem nici macar parteneriat civil, crimele homofobe nu sunt nici macar inregistrate, si ura venita din partea multor crestini)
Interzicerea avortului in multe tari( Polonia e un exemplu european chiar)
Abuzuri asupra femeii(religiile avraamice nu sunt neaparat misogine din toate pct de vedere, dar au fost si sunt folosite de multe ori ca justificare pentru casatoriile fortate, discriminarea femeilor...
Oprirea libertatii de exprimare(nu avem educatie sexuala in scolii din cauza opozitiei bisericii si a unor crestini)
Diferența e că fanatismul nu are iubire
Fanatismul e tocmai credința fără (separată de) iubire.
Dacă te referi la a-L iubi pe Dumnezeu și nu la agape:
Diferența o găsești în definiție FANATÍSM = Atașament excesiv, pătimaș pentru o convingere, o persoană etc.
DRAGOSTEA DE DUMNEZEU = 1 Ioan 5:3 "Caci dragostea de Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Si poruncile Lui nu sunt grele.
anonim_4396 întreabă:
anonim_4396 întreabă: