Cel din Biblie este o entitate putin cam prea badarana, subiectiva si lipsita de orice gratie pe care inteligenta infinita si cunoasterea ar trebui sa i-o furnizeze.
L-as asocia ca intelect cu primii oameni, gandire groteasca si abominabila.
Cel din realitatea, presupunand ca exista, ar trebui sa fie atat de complex incat nici sa nu existe, dar nici sa existe. Nu e existenta o limitare a inexistentei?
Mai întâi o observaţie pentru o exprimare de mai sus,
Numele folosit de "martori" NU este o pronunţie SCRIPTURISTICĂ (deoarece EVREII N-AU PRONUNŢAT NICIODATĂ "Iehova".
Este important a nu se confunda iniţialele YHWH întâlnite în Vechiul Testament (pe lângă alte 5000 de expresii referitoare la Dumnezeu) cu pronunţia greşită "Iehova".
Această pronunţie ("Iehova") este o variantă falsă de pronunţie în limba engleză (de vocalizare), inventată la voia întâmplării prin îmbinarea abuzivă dintre consoanele unui nume (Y-H-W-H, a căror pronunţie autentică a fost definitiv pierdută şi vocalele altui nume (Adonai). O compoziţie deci, cel puţin ciudata...
Dumnezeu din Biblie e personificat, cum zice colegul, cel 'real' este ce percepi tu ca ateu sau credincios. Adica daca esti ateu, cum percepe un caine. Desi si ala are ceva dumnezeesc in el. Un ateu...e mai prejos decat un caine.
Uite,,rezultatul''Dumnezeului din biblie
http://www.youtube.com/watch?v=a-yKEWPG3j0
kaynmaincallme întreabă: