Care e diferenta dintre martorii lui iehova si crestini?

Care e asemanarea? (sarcastic!)

Pai excluzand ca Isus nu e Dumnezeu, a murit pe stalp, ca li se interpreteaza Biblia din New York, si ca nu accepta donatii de sange, si cred ca s-a implinit o profetie intr-un fel in care nimeni nu poate vedea (adica Isus a venit in regatul sau invizibil de pe pamant!), nimic altceva!

Martorii lui Iehova sunt crestini.

"Martorii" folosesc Biblia dar o interpreteaza pe mai multe coordonate gresite dictate de liderii organizatiei, lideri care de-a lungul timpului si-au modificat teoriile de zeci de ori dupa criterii gresite, subiective, favorabile prozelitismului sectei.

Intrebarea nu prea are sens, martorii lui iehova sunt crestini.

Crestinii sunt persoane care au un botez valid (si pe care nu l-au renegat ulterior).

Martorii lui Iehova nu au un botez valid.

Asta e principala diferenta. Mai sunt si altele. De exemplu, crestinii cred in ecuatia fundamentala crestina, propozitia "Isus Cristos este Dumnezeu". Dar martorii lui Iehova nu considera adevarata aceasta afirmatie.

CREȘTINÍSM s. n. Totalitatea formelor de credință în persoana și scrierile care conțin cuvintele și învățăturile lui Isus Hristos.

Restu-i poezie. Si stai linistit ca fiecare din cele peste 20 000 de varietati ale crestinismului spun fiecare in parte ca ceea ce sustin e corect, cum dealtfel faci si tu.

Holiday, credinta in persoana lui Isus Hristos, adica in realitatea Lui istorica, o au si evreii. Iar musulmanii, in mod deosebit, ei cred nu doar ca El a existat, ci ca a fost un mare profet.

Insa ceea ce este propriu NUMAI crestinilor, caracteristica definitorie a credintei lor intre celelalte, este aceea ca Isus a fost Dumnezeu intrupat. Or, aceasta credinta nu este, din pacate, impartasita de martorii lui Iehova.

In ceea ce priveste "credinta in scrierile care contin cuvintele si invataturile lui Isus Hristos", martorii lui Iehova nu au propriu-zis Biblii, ci carti care nu rezista la nicio comparatie cu editiile anterioare, cunoscute ale Bibliei, editate de suprastructura lor, numita Turnul de Veghere.

Sa mai observam ca intrebarea nu ridica problema "martorii lui Iehova si crestinism", ci problema "martorii lui Iehova si crestini". Cum defineste dictionarul tau nu crestinismul, ci crestinii? Ne poti da sursa din care ai facut copy/paste?

Dex 2009.
CREȘTÍN, -Ă, creștini, -e, adj., s. m. și f. I. Adj. Care aparține creștinismului, privitor la creștinism. II. S. m. și f. 1. Persoană care a primit botezul și crede în Isus Hristos. 2. (Pop.) Persoană, om, individ. — Lat. christianus.- aceeasi sursa.

Si nici macar de botez nu te poti lega, si martorii fac botezul, nu se specifica cand si cum trebuie facut.
Oricum nu ne-ai zis, tu din ce secta esti?

Prin urmare, Holiday, un crestin este "o persoana care a primit botezul si crede in Isus Hristos". Sunt foarte de acord cu aceasta definitie.
Mai trebuie precizat (se precizeaza, dealtfel, in cadrul botezului) "crede in Isus Hristos ca domn si Dumnezeu". Fiindca, daca e doar ca om, fie el sfant, profet etc, cred si islamicii, dupa cum am spus. Or, pe cat de crestini sunt islamicii, pe atata sunt si martorii lui Iehova.

In ceea ce proveste modalitatea botezului, in Biblie se specifica cum trebuie facut: "in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh". Or, martorii lui Iehova nu il fac astfel.

In ce secta sunt eu, nu are nici cea mai mica importanta pentru tine. Se pare ca suntem din secte diferite, tu din ce secta esti? Din cea ateista, zic bine? Oricum, parerea mea, deocamdata, in baza celor sustinute de tine, este ca nu prea te pricepi la secte.

SÉCTĂ, secte, s. f. Comunitate religioasă desprinsă dintr-o religie mare (creștinism, islam, budism etc.), în vederea practicării unui cult independent, bazat pe o doctrină proprie; p. ext. grup (închis) alcătuit din adepții unei doctrine (filosofice sau politice). — Din fr. secte, lat. secta.

SECTÁNT, -Ă, sectanți, -te, s. m. și f. Adept al unei secte religioase ♦ (Adjectival) De sectă, propriu sectanților; fig. exclusivist, intolerant. — Din lat. sectans, -ntis. Cf. sectă.

Pentru cultura ta, ateii nu se incadreaza in definitia de sectant, ei nefiind religiosi prin definitie. Referitor la "priceperea la secte", ar fi si culmea sa stiu obiceiurile fiecareia, numai crestine sunt peste 20 000.

Holiday, dar si ateii de azi s-au desprins din religia mai mare a liber-cugetatorilor de ieri. Eu ii vad ca un grup alcatuiti din adeptii unei doctrine filosofice (uneori, chiar si politice). Exact asa cum scrie la dictionar. Nu-mi spune ca nu sunt religiosi. Desi, in cazul lor special, termenul de "anti-religie" il gasesc mai potrivit. Oricum am intoarce-o, ca sa fii ateu, cand probele existentei lui Dumnezeu sunt atat de evidente, iti trebuie credinta cu carul.

Daca eu ma desprind de grupul bautorilor de Coca-Cola cu paharul si trec in grupul bautorilor de Coca-Cola cu paiul din pahar nu inseamna ca-s sectant, la fel si cu desprinderea din orice alt grup in afara de unul religios. Iar probele referitoare la existenta lui dumnezeu sunt evidente, dar lipsesc cu desavarsire...
P.S.:Cine-i barbosul de la avatarul tau? De curiozitate.

Sper sa iti fie utile urmatoarele informatii.
În continuare vom analiza şase cerinţe pe care trebuie să le îndeplinească cei ce practică religia adevărată.
Slujitorii lui Dumnezeu îşi bazează învăţăturile pe Biblie. Biblia afirmă: „Toată Scriptura este inspirată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte lucrurile, să disciplineze în dreptate, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie pe deplin competent, complet pregătit pentru orice lucrare bună" (2 Timotei 3:16, 17). Apostolul Pavel le-a scris colaboratorilor săi creştini: „Când aţi primit cuvântul lui Dumnezeu, pe care l-aţi auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu" (1 Tesaloniceni 2:13). Aşadar, învăţăturile şi practicile religiei adevărate nu se bazează pe idei sau pe tradiţii omeneşti, ci pe Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, Biblia.
Isus Cristos şi-a bazat învăţăturile pe Cuvântul lui Dumnezeu, lăsându-ne astfel un model. Într-o rugăciune adresată Tatălui său ceresc, el a zis: „Cuvântul tău este adevărul" (Ioan 17:17). Isus a crezut în Cuvântul lui Dumnezeu, iar tot ceea ce preda era în armonie cu Scripturile. El obişnuia să spună: „Este scris", după care cita un verset biblic (Matei 4:4, 7, 10). În mod asemănător, slujitorii lui Dumnezeu din prezent nu îi învaţă pe alţii idei personale. Ei sunt convinşi că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu şi îşi bazează învăţăturile doar pe ceea ce este scris în această carte.
Cei care practică religia adevărată i se închină numai lui Iehova şi fac cunoscut numele său. Isus ne-a învăţat: „Lui Iehova, Dumnezeul tău, să te închini şi numai pentru el să îndeplineşti un serviciu sacru" (Matei 4:10). Prin urmare, slujitorii lui Dumnezeu se închină numai lui Iehova. Ei îi învaţă pe alţii cine este adevăratul Dumnezeu şi care sunt calităţile sale. Această activitate de instruire face parte din închinarea lor. În Psalmul 83:18 se spune: „Tu, al cărui nume este Iehova, numai tu eşti Cel Preaînalt peste tot pământul!". Isus ne-a arătat prin exemplul său cum trebuie să-i ajutăm pe alţii să-l cunoască pe Dumnezeu. Iată ce a spus el într-o rugăciune: „Le-am dezvăluit numele tău oamenilor pe care mi i-ai dat din lume" (Ioan 17:6). În mod asemănător, închinătorii adevăraţi din prezent îi învaţă pe alţii cine este adevăratul Dumnezeu şi care sunt scopurile şi calităţile sale.
Slujitorii lui Dumnezeu manifestă iubire sinceră şi dezinteresată unii faţă de alţii. Isus a spus: „Prin aceasta vor şti toţi că sunteţi discipolii mei: dacă aveţi iubire între voi" (Ioan 13:35). Creştinii din secolul I au avut o astfel de iubire. Iubirea divină depăşeşte barierele rasiale, sociale şi naţionale şi îi uneşte pe oameni într-o fraternitate puternică (Coloseni 3:14). Membrii religiilor false nu fac parte dintr-o familie mondială, unită prin iubire. De ce putem spune lucrul acesta? Dacă ar fi uniţi de o astfel de iubire, nu s-ar ucide între ei din cauza deosebirilor naţionale sau etnice. Creştinii adevăraţi nu ridică arma nici împotriva fraţilor lor de credinţă, nici împotriva altora. Biblia spune: „Copiii lui Dumnezeu şi copiii Diavolului se recunosc prin aceasta: Cine nu practică dreptatea nu provine de la Dumnezeu, nici cine nu-şi iubeşte fratele. . . să ne iubim unii pe alţii. Nu cum a fost Cain, care provenea de la cel rău şi şi-a înjunghiat fratele" (1 Ioan 3:10–12; 4:20, 21).
Cu siguranţă, iubirea adevărată nu înseamnă doar a nu-ţi ucide semenii. Creştinii adevăraţi îşi folosesc cu altruism timpul, energia şi resursele pentru a se ajuta şi a se încuraja (Evrei 10:24, 25). Ei se sprijină în timp de necaz şi sunt cinstiţi în relaţiile cu alţii. De fapt, ei aplică sfatul biblic ‘de a face ce este bine faţă de toţi’ (Galateni 6:10).
Creştinii adevăraţi recunosc că Isus Cristos este mijlocul de salvare oferit de Dumnezeu. Biblia spune: „În nimeni altul nu este salvare, căci nu este sub cer niciun alt nume care să fi fost dat printre oameni prin care putem fi salvaţi" (Faptele 4:12). Isus şi-a dat viaţa pentru a-i răscumpăra pe oamenii ascultători (Matei 20:28). Mai mult decât atât, Iehova l-a numit pe Isus Rege al Regatului ceresc, guvernul care va domni peste întregul pământ. Dumnezeu ne cere să ascultăm de Isus şi să aplicăm învăţăturile Fiului său. Numai aşa putem primi viaţă veşnică. În Biblie se spune: „Cine manifestă credinţă în Fiul are viaţă veşnică. Cine nu ascultă de Fiul nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el" (Ioan 3:36).
Închinătorii adevăraţi ai lui Dumnezeu nu fac parte din lume. Când a fost dus înaintea conducătorului roman Pilat pentru a fi judecat, Isus a spus: „Regatul meu nu face parte din lumea aceasta" (Ioan 18:36). Indiferent în ce ţară trăiesc, adevăraţii discipoli ai lui Isus se supun Regatului ceresc. De aceea, nu se implică nici în politică şi nici în conflictele acestei lumi, păstrându-şi neutralitatea. Totuşi, dacă alţii doresc să se înscrie într-un partid politic, să candideze pentru o funcţie politică sau să voteze, ei nu se amestecă în aceste decizii. Însă, chiar dacă sunt neutri din punct de vedere politic, închinătorii adevăraţi ai lui Dumnezeu respectă legile ţării în care trăiesc. De ce? Deoarece Cuvântul lui Dumnezeu le porunceşte ‘să fie supuşi autorităţilor superioare’, adică autorităţilor guvernamentale (Romani 13:1). Dar, dacă li se cere să facă ceva care contravine normelor lui Dumnezeu, închinătorii adevăraţi imită exemplul apostolilor, care au spus: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu ca stăpânitor decât de oameni" (Faptele 5:29; Marcu 12:17).
Adevăraţii continuatori ai lui Isus anunţă că Regatul lui Dumnezeu este singura speranţă a omenirii. Isus a prezis: „Această veste bună despre regat va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile. Şi atunci va veni sfârşitul" (Matei 24:14). Adevăraţii continuatori ai lui Isus Cristos nu îi îndeamnă pe oameni să se bazeze pe conducătorii umani pentru rezolvarea problemelor lor. Ei anunţă că Regatul ceresc al lui Dumnezeu este singura speranţă a omenirii (Psalmul 146:3). Isus ne-a învăţat să ne rugăm pentru acest guvern perfect: „Să vină regatul tău. Să se facă voinţa ta, precum în cer, aşa şi pe pământ" (Matei 6:10). Cuvântul lui Dumnezeu a prezis că acest Regat ceresc „va zdrobi şi va pune capăt tuturor acestor regate [din prezent] şi el însuşi va dăinui pe timp indefinit" (Daniel 2:44).
Având în vedere ce am analizat până acum, întreabă-te: Ce grupare religioasă îşi bazează toate învăţăturile pe Biblie şi face cunoscut că numele lui Dumnezeu este Iehova? Membrii cărei religii manifestă iubire adevărată şi credinţă în Isus, se păstrează separaţi de lume şi anunţă că Regatul lui Dumnezeu este singura speranţă a omenirii? Ce religie întruneşte toate aceste cerinţe? Dovezile arată cu claritate că Martorii lui Iehova (Isaia 43:10–12.

Holiday, desigur ca un om normal, ca dumneata ori ca mine, care avem si altele de facut, nu poate cunoaste in detaliu credintele si practicile multelor secte (20 000, zici). Dar, in liniile cele mai generale, cateva lucruri despre fiecare dintre orientarile religioase (sau antireligioase) care activeaza pe teritoriul tarii, e chestie de cultura generala sa stim. Si de cultura a dialogului, hai ca nu suntem autisti. Astea nu sunt multe, sunt, poate cateva zeci.
De exemplu, eu stiu macar 5 lucruri despre penticostali, baptisti, musulmani, budisti ori ateisti, din ce am mai citit ori vorbit cu ei.
Astfel, eu stiu ca martorii lui Iehova nu sunt crestini si nu sunt considerati astfel de nicio confesiune religioasa (in afara, poate, de a lor, dar nu sunt sigur). Ei s-au desprins din adventisti. Ei bine, nici macar adventistii nu ii considera crestini.
Si atunci, te intreb: in fond, de ce insisti in a-i considera astfel? Fiindca eu asa inteleg demersul tau: sustii ca iehovistii sunt crestini.

P.S. Barbosul din avatarul meu este Platon, un filosof care a ajuns la concluzia ca exista un dumnezeu (si ca este unic) numai pe baza puterii mintii sale.

Cum poti interpreta o minciuna "pe coordonate gresite"?
Biblia FURATA de crestini de la religia mozaica si interpretata in mod mincinos de Bisericile crestine, este pe "coordonate corecte"?

Legat de Biblia Traducerea Lumii Noi sper sa iti fie utile urmatoarele informatii.
De ce s-a realizat o nouă traducere?
De peste o sută de ani, Watch Tower Bible and Tract Society, instrumentul legal al Martorilor lui Iehova, distribuie Biblii. Totuşi, de ce au considerat Martorii lui Iehova necesar să realizeze o altă versiune a Cuvântului lui Dumnezeu? În cartea So Many Versions? (Atât de multe versiuni?), de Sakae Kubo şi Walter Specht, se făcea următoarea remarcă: „Nici o traducere a Bibliei nu poate fi considerată vreodată ca fiind ultima. Traducerile trebuie să ţină pasul cu progresul înregistrat în ce priveşte erudiţia biblică şi cu schimbările din limbă".
Acest secol a fost martorul unui progres considerabil în ce priveşte înţelegerea limbilor ebraică, greacă şi arameică, limbi în care a fost scrisă iniţial Biblia. De asemenea, s-au descoperit manuscrise biblice mai vechi şi mai exacte decât cele folosite de generaţiile anterioare de traducători ai Bibliei. Astfel, în prezent, Cuvântul lui Dumnezeu poate fi redat mai exact ca oricând! Drept urmare, din motive bine întemeiate, s-a format Comitetul de Traducere a Bibliei Lumii Noi cu scopul de a traduce Biblia în limbile moderne.
În anul 1950 a fost publicată versiunea în limba engleză a Scripturilor greceşti creştine — Traducerea Lumii Noi. Chiar titlul acestei lucrări a constituit o abatere îndrăzneaţă de la tradiţie, întrucât nu mai indica faptul că Biblia ar fi alcătuită din „Vechiul" şi „Noul" testament. În decursul următorilor zece ani, unele părţi ale Scripturilor ebraice au fost publicate pe fascicule. În 1961 s-a lansat Biblia completă în limba engleză, într-un singur volum.
Dar cine a tradus această Biblie deosebită? În Turnul de veghere din 15 septembrie 1950 se spunea: „Cei care alcătuiesc comitetul de traducere şi-au exprimat dorinţa. . . de a rămâne anonimi şi au menţionat în mod concret că nu doresc ca numele lor să fie publicate nici în timpul vieţii, nici după moartea lor. Scopul acestei traduceri este de a preamări numele Dumnezeului celui viu şi adevărat". Unii critici au spus că lucrarea ar trebui respinsă fără prea multe formalităţi deoarece este rezultatul activităţii unor diletanţi, însă nu toţi au adoptat această atitudine nerezonabilă. Iată ce a scris Alan Duthie: „Ne-ar ajuta oare faptul de a şti cine sunt traducătorii sau editorii unei anumite traduceri a Bibliei să stabilim dacă traducerea respectivă este bună sau rea? Nu tocmai. Nu există nimic care să substituie examinarea caracteristicilor fiecărei traduceri în parte".
Caracteristici unice
Milioane de cititori au făcut exact acest lucru şi au descoperit că Traducerea Lumii Noi este nu numai lizibilă, ci şi foarte exactă. Traducătorii ei au tradus din limbile originale, ebraică, arameică şi greacă, folosind cele mai bune texte disponibile. S-a acordat o atenţie deosebită redării textului antic într-un mod cât mai literal posibil, însă într-un limbaj care să poată fi înţeles cu uşurinţă. Ca urmare, unii erudiţi au elogiat această traducere pentru integritatea şi exactitatea ei. De exemplu, în publicaţia Andover Newton Quarterly din ianuarie 1963 se spunea: „Traducerea Noului Testament constituie o dovadă că în cadrul acestei mişcări există erudiţi capabili să soluţioneze în mod inteligent multele probleme pe care le ridică traducerea Bibliei".
Traducătorii au deschis o nouă cale în ce priveşte înţelegerea Bibliei. Texte biblice care mai înainte fuseseră doar vag înţelese au devenit surprinzător de clare. De exemplu, textul derutant din Matei 5:3, „ferice de cei săraci în duh", a fost redat într-un mod care are sens, şi anume: „Fericiţi sunt cei conştienţi de necesităţile lor spirituale". Traducerea Lumii Noi este, de asemenea, un model de consecvenţă în ce priveşte redarea termenilor-cheie. Cuvântul grecesc psykhé, de exemplu, a fost tradus prin „suflet" în fiecare context în care apare. Drept urmare, cititorii pot discerne imediat că, contrar teoriilor religioase, sufletul nu este nemuritor! — Matei 2:20; Marcu 3:4; Luca 6:9; 17:33.
Restabilirea numelui lui Dumnezeu
O caracteristică remarcabilă a Traducerii Lumii Noi o constituie restabilirea numelui lui Dumnezeu, Iehova. În exemplarele vechi ale Bibliei ebraice, numele divin este redat prin patru consoane care s-ar putea translitera prin YHWH sau IHVH. Acest nume distinctiv apare numai în aşa-numitul „Vechiul Testament" de circa 7 000 de ori (Exodul 3:15; Psalmul 83:18). Evident, Creatorul nostru a intenţionat ca închinătorii lui să-i cunoască şi totodată să-i folosească numele!
Cu toate acestea, temerile superstiţioase au determinat poporul evreu să înceteze să mai folosească numele divin. După moartea apostolilor lui Isus, copiştii Scripturilor greceşti au început să înlocuiască numele personal al lui Dumnezeu cu cuvântul grecesc Kýrios (Domn) sau Theós (Dumnezeu). Din păcate, traducătorii moderni au perpetuat această tradiţie care îl dezonorează pe Dumnezeu, scoţând numele lui Dumnezeu din majoritatea Bibliilor şi chiar ascunzând faptul că Dumnezeu are un nume. De exemplu, în Ioan 17:6 sunt consemnate cuvintele lui Isus: „Am dezvăluit numele tău" (NW). Însă Today’s English Version redă acest verset în felul următor: „Te-am făcut cunoscut".
Unii erudiţi se ridică în apărarea eliminării numelui divin deoarece nu se cunoaşte pronunţia exactă a acestuia. Totuşi, unele nume biblice cunoscute, cum ar fi Ieremia, Isaia şi Isus, sunt redate de obicei în moduri care seamănă prea puţin cu pronunţia originală din limba ebraică. Întrucât forma Iehova constituie un mod legitim de redare a numelui divin, şi este cunoscută de multe persoane, obiecţiile aduse împotriva folosirii ei par lipsite de sens.
Comitetul de Traducere a Bibliei Lumii Noi a întreprins pasul îndrăzneţ de a folosi numele Iehova atât în partea ebraică, cât şi în partea greacă a Scripturilor. În acest sens, membrii săi au avut un precedent în primele traduceri efectuate de misionari pentru popoarele din America Centrală, din Pacificul de Sud şi din Orient. Folosirea numelui lui Dumnezeu însă nu prezintă doar un interes academic. Cunoaşterea numelui lui Dumnezeu are o importanţă vitală pentru a ajunge să-l cunoaştem ca persoană (Exodul 34:6, 7). Traducerea Lumii Noi a încurajat milioane de cititori să folosească numele lui!

Inainte de toate, as dori sa clarific un lucru: mesajul meu nu zicea NIMIC despre traducerea lumii noi. Am zis ca interpretarea Bibliei (Traducerea Noua sau oricare alta) e facuta din New York! E ca si cum as zice: interpretarea catolica a crestinismului se face la Vatican.

Totusi ai pus o afirmatie ce ma mir ca martorii insisi nu au ajuns la termeni sa foloseasca aceeasi logica cu cei ce ii critica!
Citat:
"Unii erudiţi se ridică în apărarea eliminării numelui divin deoarece nu se cunoaşte pronunţia exactă a acestuia. Totuşi, unele nume biblice cunoscute, cum ar fi Ieremia, Isaia şi Isus, sunt redate de obicei în moduri care seamănă prea puţin cu pronunţia originală din limba ebraică. Întrucât forma Iehova constituie un mod legitim de redare a numelui divin, şi este cunoscută de multe persoane, obiecţiile aduse împotriva folosirii ei par lipsite de sens."
Este foarte probabil ca accepti ca Iahve e numele stiut al lui zeului principal din Vechiul Testament (mai sunt alti zei ca Baal, Asheera, ce faceau parte din panteonul Canaanit), si martorii nu-l folosesc!

"Traducerea Lumii Noi a încurajat milioane de cititori să folosească numele lui!" - probabil! Din cate stiu Biblia "cu triunghi" ce e Biblia Cornilescu, sau Biblia Ortodoxa din secolul XIX foloseau Iehova in Vechiul Testament deci argumentul tau nu e valabil pentru Romania!

Mai mult, eu am trait X ani in Spania si acolo Biblia evidentiaza la fel numele de Iehova fara nici o problema si il aud si in predici!

Dupa mine NWT e o traducere in domeniul mediocrului, totusi iti pun o intrebare academica, ca vad ca "pari" ca esti in tema: de ce Noul Testament foloseste Iehova (ar trebui sa raspunzi cu Iahve) oriunde?

Cred ca intelegi ca Iehova e nume aramaic (daca vrei tu: ebraic) dar nu e cuvant grecesc!

Si te rog sa imi spui ce academician crede ca exista Iehova in Noul Testament, nume te rog!

Unele învăţături ale "martorilor" nu au putut fi deduse din Biblie oricât de mult au fost răstălmăcite versiunile King James şi American Standard (traduceri ale Bibliei). Aceasta i-a determinat pe lideri, prin anii 1950, să recurgă la modificarea a sute de versete din Biblie. Aşa a apărut "Noua Traducere Mondială a Sfintelor Scripturi" (New World Translation - NWT), versiune modificată periodic (!), pentru a face faţă noilor învăţături (!) ale organizaţiei.

Una din cele mai mari modificări ale Bibliei a fost făcută prin introducerea de 237 ori, în mod forţat şi total nejustificat a numelui Iehova în Noul Testament. Inserarea acestui nume nu are nici un suport în originalul grecesc.

În străinătate,se folosește mai des numele Iehova,decat în România și aceasta pentru ca există chiar scris în biserici nu numai în Biblii.Dar în țară,în afara de Martorii lui Iehova,ca și religie,nici una nu pune la loc de cinste numele divin. Apoi, legat de apariția numelui Iehova, care e ebraic, in Noul Testament, câteva informații:
Manuscrisele Noului Testament de care dispunem astăzi nu sunt cele originale. Cărţile originale scrise de Matei, Ioan, Pavel şi alţi scriitori ai Bibliei au fost folosite foarte mult şi, fără îndoială, s-au uzat repede. De aceea, ele au fost copiate, iar când s-au uzat şi copiile, au fost realizate alte şi alte copii. Dintre miile de copii ale Noului Testament existente în prezent, majoritatea au fost realizate la cel puţin două secole de la scrierea originalului. După câte se pare, cei care au copiat manuscrisele în acea perioadă fie au înlocuit Tetragrama cu termenul Kúrios (Kýrios), cuvântul grecesc pentru „Domnul", fie au copiat după manuscrise în care Tetragrama fusese deja înlocuită.
Având în vedere acest lucru, un traducător trebuie să se asigure că există dovezi concludente ale folosirii Tetragramei în manuscrisele originale greceşti. Există astfel de dovezi? Să analizăm următoarele argumente:
▪ Când a citit sau a citat din Vechiul Testament, Isus a folosit numele divin. (Deuteronomul 6:13, 16; 8:3; Psalmul 110:1; Isaia 61:1, 2; Matei 4:4, 7,  10; 22:44; Luca 4:16–21) În vremea în care au trăit Isus şi discipolii săi, Tetragrama apărea în copiile textului ebraic al Vechiului Testament, cum apare de altfel şi în copiile disponibile în zilele noastre. Totuşi, secole la rând, bibliştii au crezut că Tetragrama nu apărea în manuscrisele Septuagintei, traducerea în greacă a Vechiului Testament, şi nici în manuscrisele Noului Testament. Însă, pe la mijlocul secolului al XX-lea, s-au descoperit câteva fragmente foarte vechi ale Septuagintei, datând din zilele lui Isus. Aceste fragmente conţin numele lui Dumnezeu, scris cu caractere ebraice.
▪ Isus a folosit numele lui Dumnezeu şi l-a făcut cunoscut altora. (Ioan 17:6, 11, 12,  26) Isus a declarat clar: „Eu am venit în numele Tatălui meu". De asemenea, el a subliniat că lucrările lui au fost făcute „în numele Tatălui [său]". De fapt, chiar numele Isus înseamnă „Iehova este salvare" (Ioan 5:43; 10:25).
▪ Numele divin apare în formă prescurtată în Scripturile greceşti. În Revelaţia 19:1, 3, 4,  6, numele divin este inclus în expresia „Aleluia", sau „Haleluiah", care literalmente înseamnă „Lăudaţi-l pe Iah!". Iah este forma prescurtată a numelui Iehova.
▪ Vechi scrieri evreieşti atestă că creştinii evrei foloseau numele divin în scrierile lor. Tosefta, o antologie a legilor orale încheiată în jurul anului 300 e.n., spune despre scrierile creştine care erau arse în Sabat: „Cărţile evangheliştilor şi cărţile minimilor [consideraţi a fi creştinii evrei] nu trebuie salvate din foc, ci trebuie lăsate să ardă,. . . cărţile cu tot cu pasajele în care apare Numele Divin". Aceeaşi antologie îl citează pe rabinul Yosé Galileeanul, de la începutul secolului al II-lea e.n., care a spus: „În celelalte zile ale săptămânii, cineva trebuie să decupeze Numele Divin pe care îl conţin [manuscrisele creştine], să pună părţile decupate deoparte şi să ardă restul". Aşadar, există dovezi temeinice că evreii din secolul al II-lea e.n. erau convinşi că numele lui Iehova apărea în scrierile creştinilor.
Soluţia traducătorilor
Este Traducerea lumii noi singura traducere a Bibliei care restabileşte numele lui Dumnezeu în Scripturile greceşti? Nicidecum. În lumina argumentelor de mai sus, mulţi traducători ai Bibliei au înţeles că trebuie să folosească numele divin când traduc Noul Testament.
De exemplu, numeroase traduceri ale Noului Testament în limbi vorbite în Africa, America, Asia şi insulele din Pacific folosesc de multe ori numele divin. (Vezi lista de la pagina 21.) Unele dintre aceste traduceri au apărut recent, precum traducerea în limba rotumană (1999), în care numele Jihova apare de 51 de ori în 48 de versete din Noul Testament, şi traducerea în limba batak (1989) din Indonezia, în care numele Jahowa apare în Noul Testament de 110 ori. Numele divin apare şi în traduceri ale Bibliei în franceză, germană şi spaniolă. De pildă, la începutul secolului al XX-lea, Pablo Besson a tradus Noul Testament în spaniolă. El a folosit numele Jehová în Iuda 14 şi l-a menţionat în aproape 100 de note de subsol ca redare probabilă.
În continuare sunt prezentate câteva traduceri în diferite limbi, care folosesc numele lui Dumnezeu în Noul Testament:
Die heilige Schrift des neuen Testaments, de D. von Brentano (germană, 1791)
A Literal Translation of the New Testament. . . From the Text of the Vatican Manuscript, de Herman Heinfetter (engleză, 1863)
The Emphatic Diaglott, de Benjamin Wilson (engleză, 1864)
O Evangelho Segundo S. Mattheus, de Padre Santanna (portugheză, 1909)
The New Testament Letters, de J.W.C. Wand, episcop al Londrei (engleză, 1946)
Les Evangiles, de Claude Tresmontant (franceză, 1991)
La Biblia de Estudio. Escrituras de Restauración. Edición del nombre verdadero, Editorial Sus Brazos A Ysrael (spaniolă, 2006)
La Escritura de Yahweh para Salvación (spaniolă, 2007)
În prefaţa ediţiei din 2004 a New Living Translation, o traducere foarte răspândită, se făcea următorul comentariu la subtitlul „Redarea numelor divine": „În general am redat cu consecvenţă Tetragrama (YHWH) prin «DOMNUL», scris cu majuscule, aşa cum o redau de regulă traducerile în engleză. În acest mod se poate deosebi de numele adonai, pe care l-am redat prin «Domnul»". Iar cu referire la Noul Testament, în prefaţă se spune: „Cuvântul grecesc kurios este redat cu consecvenţă prin «Domnul», excepţie făcând cazurile în care textul din Noul Testament citează clar din Vechiul Testament, unde este redat prin «DOMNUL», scris cu majuscule". (Sublinierea ne aparţine.) Prin urmare, traducătorii a New Living Translation recunosc că Tetragrama (YHWH) trebuie redată în aceste citate ce apar în Noul Testament.
Este interesant că, la subtitlul „Tetragrama în Noul Testament", The Anchor Bible Dictionary spune: „Există dovezi că, în manuscrisele originale, Tetragrama, Numele Divin, Iahveh, apărea în toate sau în cel puţin unele pasaje citate din V[echiul] T[estament] în N[oul] T[estament]". Iar eruditul George Howard afirmă: „Dat fiind că Tetragrama încă apărea în copiile Bibliei în greacă [Septuaginta] care alcătuiau Scripturile bisericii timpurii, este logic să credem că scriitorii N[oului] T[estament] foloseau, când citau din Scriptură, Tetragrama în textul biblic".

Draga mea, inteleg distinctia dintre tetragama si scrisa cu DOMNUL, si de asemenea inteleg ca exista traduceri (mai ales in spaniola) ce folosesc Iehova (in VT).

Totusi te-am rugat ceva specific:
- ce academician accepta azi ca tetragama aparea ORIUNDE in Noul Testament!
- "solutia" martorilor e doar o solutie, nu e o rezolvare. DOMNUL insemnand "Dumnezeu Tatal" nu e tetragrama. E parafrazarea martorilor la ce au dorit sa vada ei in Noul Testament! Si nu are legatura cu faptul ca anumite limbi NU au separarea logica intre Iahve si Domnul (cu majuscule sau fara). Greaca si romana de exemplu sunt suficient de apropiate, si mai ales greaca e suficient de separata de aramaica, incat sa n-aiba aramaica si sa NU fie necesara pentru traducerea in romana.

De ce Iahve si nu Elohim?

Martorii cred ca au facut o cariera in a taia citate si a aplica logica unde nu merge!

Cauta biblii vechi precum Codex Sinaiaticus si n-ai sa vezi tetragrama nicaieri in Noul Testament: http://www.codexsinaiticus.org/en/

Sigur, e o conspiratie a ortodocsilor din secolul IV ca ei se gandeau ca au sa vina martorii lui Iehova la finalul secolului XIX si ei au sa imbunatateasca traducerea, nu?

Întrucât limba greacă devenise o limbă de circulaţie internaţională, multe congregaţii foloseau Septuaginta, o traducere a Scripturilor ebraice în greacă, încheiată în secolul al II-lea î.e.n. Unii erudiţi susţin că, încă de când a fost realizată Septuaginta, numele lui Dumnezeu a fost înlocuit cu titlul Kýrios, echivalentul grecesc al cuvântului „Domnul". Dar dovezile arată cu totul altceva.
Fragmentele sunt porţiuni din traducerea Septuaginta ce datează din secolul I î.e.n. În acestea se vede clar numele lui Dumnezeu, Iehova, reprezentat în textul grecesc prin cele patru litere ebraice יהוה (YHWH), sau tetragrama. Profesorul George Howard a scris: „Dispunem de trei exemplare distincte ale traducerii precreştine Septuaginta şi nu există nici măcar o ocurenţă în care tetragrama să fie tradusă prin termenul kyrios sau prin vreun alt cuvânt. Acum putem afirma aproape cu toată convingerea că obiceiul evreiesc de a scrie numele divin chiar în textul grecesc al Scripturilor a existat înainte, în timpul şi după perioada Noului Testament" (revista Biblical Archaeology Review).
Au folosit apostolii şi discipolii lui Isus numele lui Dumnezeu în scrierile lor inspirate? Iată ce declară profesorul Howard: „Când scriitorii Noului Testament citau un text din Septuaginta — traducere pe care biserica Noului Testament o folosea —, ei includeau fără îndoială în citatele lor şi tetragrama, forma ebraică a numelui divin, dacă aceasta apărea în textul respectiv".
Concluzia este că primii creştini puteau citi numele lui Dumnezeu atât în traducerile Scripturilor ebraice, cât şi în exemplarele Scripturilor greceşti creştine.

Septuaginta e editia greaca si atunci cand dadeai de DOMNUL (in VT) erai foarte libera sa folosesti Iehova (atunci cand nu e Elohim, bineninteles)!

Totusi absolut toate manuscrisele originale foloseau greaca si n-aveau tetragrama. Esti libera sa parafrazezi Domnul cu Iehova atata timp cat zici: parafrazez cu Iehova.

Dar daca parafrazezi, daca logica imi mai functioneaza, nu e tradus, e parafrazat!

Stii tu, daca parafrazezi pe Isus cu Dumnezeu (cum majoritatea crestinilor o fac (!) ), poti sa zici de Dumnezeu peste tot, dar nu scrie decat in foarte putine versete despre Isus ca fiind Dumnezeu!

Deci subliniez: NU e in NT nu ca nu e bine sa pui Iahve in locul lui Domnul (ce nici martorii nu o fac in traducerile lor!, ei folosesc Iehova) daca vrei sa te lauzi ca ai traducerea cea mai apropiata de original. Poti parafraza, dar se pierde in calitatea traducerii, o transforma intr-o traducere parafrazata - si de asta ti-am zis: ca e o traducere mediocra!

Referitor la "NWT", asa numita 'traducere' a Bibliei patronata de "martori" este o mare farsa. Comitetul de 'traducatori' nu a fost identificat niciodata, deci nu se poate dovedi competenta celor care au tradus.

(Orice traducere onesta a Bibliei, chiar daca are lacune sau greseli, are în prefaţă prezentarea traducătorilor, fiecare cu diplomele sale si cu apartenenta sa confesionala.)

Şi mai este ceva, ştie toată lumea chiar cazul întemeietorului organizaţiei "Turnului de veghe", care a comis sperjur in fata tribunalului in USA, jurand ca stie limba greaca veche (koine) după care n-a putut să citească un rând din textul Noului Testament în limba greacă.

Unde aparea in vechile manuscrise Iehova, acolo in NT apare Iehova.Cat despre Isus, pentru noi e clar ca e fiul lui Dumnezeu si nu e egal cu Tatal.Pentru ca Isus e numit dumnezeu puternic, Isaia9:6,7,iar Iehova e numit Dumnezeu Atotputernic.Geneza17:1

Martorii lui Iehova sunt tot crestini.Dar e un cult diferit fata de ortodoxism,adventism, etc..Se bazeaza pe principii diferite dar sunt crestini, deoaree cred in Isus Hristos.

La ce te referi cand spui botez valid? Daca te referi la faptul ca,, l-au renegat ulterior,, atunci sa stii ca nu pot renega ceva ce nu am fost de acord cu el. Faptul ca am fost botezata mica, cand nu aveam nici un habar despre ce e vorba si nici o cunostinta in cauza, arata mai degraba ca am fost fortata sa urmez ce vor parintii mei.In schimb Isus a zis clar ca o persoana trebuie invatata si abia apoi daca vrea se boteaza.Matei28:19,20.Apoi,modelul crestinilor e Isus care s-a boteza cand era adult.

În secolul al IV-lea, Ieronim a scris: „Matei, care se mai numeşte şi Levi şi care din vameş a devenit apostol, a compus primul o Evanghelie despre Cristos în Iudeea, în limba ebraică şi cu caractere ebraice, în folosul celor circumcişi care au crezut" (De viris inlustribus, cap. III). Această Evanghelie include 11 citate ale unor fragmente din Scripturile ebraice care conţin Tetragrama.
Alţi scriitori inspiraţi ai Scripturilor greceşti creştine au citat sute de pasaje din Septuaginta, o traducere în greacă a Scripturilor ebraice. Multe dintre aceste pasaje conţineau Tetragrama ebraică în textul grecesc, fapt pe care-l atestă primele copii ale Septuagintei. Având în vedere atitudinea lui Isus faţă de numele Tatălui său, fără îndoială că discipolii lui Isus au păstrat acest nume în citatele respective. — Compară cu Ioan 17:6, 26.
George Howard de la universitatea din Georgia a scris: „Ştim sigur că iudeii vorbitori de limbă greacă au continuat să scrie יהוה în Scripturile lor greceşti. În plus, este foarte puţin probabil ca primii creştini evrei vorbitori de limbă greacă, care erau conservatori, să fi renunţat la acest obicei. Chiar dacă ei au folosit uneori cuvintele [Dumnezeu] şi [Domnul] când s-au referit la Dumnezeu, ar fi fost un lucru cu totul neobişnuit să scoată Tetragrama din textul biblic propriu-zis... Întrucât Tetragrama se afla încă în copiile greceşti ale Bibliei, copii care constituiau Scripturile bisericii primare, este raţional să credem că scriitorii N[oului] T[estament] păstrau Tetragrama în textul biblic când citau din Scripturi... Dar când aceasta a fost eliminată din V[echiul] T[estament] în limba greacă, a fost eliminată şi din citatele din V[echiul] T[estament] care apăreau în N[oul] T[estament]. Aşadar, cam pe la începutul secolului al doilea, folosirea unor înlocuitori ai numelui divin trebuie să fi dus la dispariţia Tetragramei din ambele Testamente"
Unele fragmente foarte vechi ale versiunii Septuaginta care exista în zilele lui Isus, au supravieţuit pînă în zilele noastre şi este demn de reţinut că în ele apare numele personal al lui Dumnezeu. The New International Dictionary of New Testament Theology, volumul 2‚ p. 512‚ spune: „Descoperirile recente de texte pun la îndoială ideea că cei care au compilat LXX [Septuaginta] ar fi tradus tetragrama YHWH prin kyrios. Cele mai vechi (fragmente de) MSS LXX de care dispunem acum conţin tetragrama scrisă cu caractere eb[raice] în textul g[re]c. Acest obicei a fost păstrat de traducătorii iudei ai V[echiului] T[estament] de mai tîrziu, pe parcursul primelor secole A.D." Aşadar, ori de cîte ori Isus şi discipolii săi citeau Scripturile, fie în ebraică fie în greceşte, ei întîlneau numele divin.
Astfel, profesorul George Howard, de la Universitatea din Georgia, S.U.A. făcea următorul comentariu: „Pe vremea cînd Septuaginta utilizată şi citată de Biserica nou-testamentară mai conţinea încă forma ebraică a numelui divin, fără îndoială că scriitorii nou-testamentari au inclus tetragrama în citatele lor" (Biblical Archaeology Review, martie 1978, p. 14).

In anumite locuri în Sfanta Scriptură Fiul lui Dumnezeu este direct asociat lui Yahve. In alte versete biblice este direct si indirect numit a fi "Atotţiitorul":
- "Pentru că ÎNTRU EL (Dumnezeu Fiul - Hristos) AU FOST FĂCUTE TOATE, cele din ceruri şi cele de pe pământ, cele văzute, şi cele nevăzute, fie tronuri, fie domnii, fie începătorii, fie stăpânii. Toate s-au făcut prin El şi pentru El.
Coloseni 1, 17. El este MAI ÎNAINTE DECÂT TOATE şi TOATE PRIN EL SUNT AŞEZATE."- Coloseni 1, 16.

"Toate prin El (Dumnezeu Fiul - Hristos) s-au făcut; şi FĂRĂ EL NIMIC NU S-A FĂCUT DIN CE S-A FĂCUT." - Ioan 1, 3.
Ioan 1, 4: „Întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor."

Numele folosit de "martori" NU este o pronunţie SCRIPTURISTICĂ (deoarece EVREII N-AU PRONUNŢAT NICIODATĂ "Iehova".

Este important a nu se confunda iniţialele YHWH întâlnite în Vechiul Testament (pe lângă alte 5000 de expresii referitoare la Dumnezeu) cu pronunţia greşită "Iehova".
Această pronunţie ("Iehova") este o variantă falsă de pronunţie în limba engleză (de vocalizare), inventată la voia întâmplării prin îmbinarea abuzivă dintre consoanele unui nume (Y-H-W-H, a căror pronunţie autentică a fost definitiv pierdută şi vocalele altui nume (Adonai). O compoziţie deci, cel puţin ciudata...

Aici poti gasi informatii adevarate despre Martorii lui Iehova: http://www.jw.org/......i-o-secta/

Cele bune!