Care e treaba cu Dumnezeu? Ce nu e ok cu el? Dintre toti zeii pare sa fie cel mai veridic dintre ei. Spre deoebire de restul, nu este personificat, nu poate fi ucis, nu se da la o gramada de pamantence, etc.

Se spune despre el ca e omniprezent, omniscient, omnipotent, ca e Creatorul a tot ce exista in lumea asta, etc. Sa fie de vina faptul ca toate functiile divine i se atribuie lui? E un fel de dictator sau ce? Ar fi de preferat o "democratie", o impartire a puterilor divine? Reprezinta un dezechilibru? Nu poate suporta lumea un pol masiv de putere?

De asemenea, cred ca este singurul zeu despre care se spune ca e pretutindeni si nicaieri, ca nu il poti vedea, ca nu e localizat undeva anume, ca prezinta nenumarate caracteristici ale oamenilor (iubire, ura, razbunare, iertare, etc.). Toate astea ar trebui sa duca imediat cu gandul ca Dumnezeu nu e un mosneag ranchiunos si avid de adoratie ci e mai degraba o reprezentare abstracta a omului real, asa zis adevarat spre care tragem cu totii sa fim? Pana si Iisus apare ba in ipostaza de Fiu al lui Dumnezeu, ba de Fiu al Omului. Nu declanseaza asta un "trinc!" in creier? Nu se aprinde nici o luminita?

Dumnezeu nu actioneaza de unul singur ci prin intermediul oamenilor. Nici asta nu spune nimic? Ce-ar fi daca l-am considera pe Dumnezeu ca pe o clasa (suma) de obiecte (in cazul nostru oamenii) care descrie o serie de proprietati si de functii dupa care oamenii (obiectele / instantele acestei clase - asa-zisii fii) interactioneaza unii cu altii?

Sau hai sa il consideram ca pe un clopot al lui Gauss din a carui regula putini oameni se abat.

Ce ar fi daca nenorocitul ala de cuvant "trebuie" peste care dam sau la care ne fuge gandul cand ne zgaim la cine stie ce texte din Biblie nu semnifica o lege in sensul de porunca, ci mai degraba o lege in sensul de supozitie?

Nu stiu de ce ne tot impiedicam intr-o imagine banala a acestuia. Din ce vad, si cei care il "apara" si cei ce il "acuza" au aceeasi imagine despre el. Ori sustinem ca psihopatii ca face nu stiu ce minuni, ori ne impotrivim ca nevropatii sustinand ca n-are cum sa faca asa ceva.

Deci, acum pe bune, l-ati urat pe Mos Craciun cand ati aflat ca e o minciuna? Sau i-ati injurat macar pe cei care spuneau despre Fat-Frumos ca se dadea peste cap si se facea musca? E evident ca nu are cum sa se intample asa ceva, insa la mintea de copil tembel pe care o aveati demult, ati crezut asa ceva sigur. Ei, cand v-ati dat seama in final ca nu are cum sa fie asa ceva in realitate sigur nu ati avut putin asa in suflet o urma de amaraciune?
Cu toate astea insa si Mos Craciun, si Fat-Frumos (sau orice alt personaj fantastic), oricat de ireali ar fi, au jucat un rol cat se poate re real in viata noastra.

Chiar daca Dumnezeul promovat de religie nu are nici o legatura cu Dumnezeul propus de mine spre adoptie mai sus, care e problema? Introducerea lui a facut posibila intelegerea mai usoara a anumitor lucruri, concepte. La fel cum numerele reale, irationale, complexe, etc. au facut posibila rezolvarea unor lucruri initial inexplicabile in matematica, introducerea lui Dumnezeu in rationamentul oamenilor a reprezentat un mod de gandire "out of the box" necesar. Ca inaintea crestinismului o serie de alte religii relateaza fapte similare sau care il contrazic, nu vad care e problema. In zilele noastre cercetarile stiintifice mai noi nu le contrazic sau le dau dreptate altor cercetari mai vechi?

A, ca multi oameni "isteti" ii joaca pe degete pe altii mai "prostuti" folosindu-se de religie sau de stiinta, e cu totul alta poveste. Ca s-au iscat razboaie si s-au savarsit atrocitati in "numele" nu stiu carei entitati spirituale sau rationale e rau si de neiertat. Ca oamenii in loc sa isi asume faptele dau vina pe diferite forte divine sau malefice, pe natura sau pe substante (de natura organica), sau chiar pe alti oameni, asta iar nu e bine.

Deci, va intreb, care e problema? Nu ar trebui ca religia (oricare ar fi ea: crestinism, islamism, budism, etc.) sa reprezinte un factor de echilibru spiritual? Sa fie ceea ce linisteste in momentele cand iti vine sa te urci pe pereti de nervi, cand iti vine sa iti iei campii de disperare sau cand te simti coplesit de greutati? Sa fie o minciuna sanatoasa care sa iti ofere confortul gasirii unei solutii la o problema ivita in realitatea asta bolnava?

Oameni in trecut incercau sa isi explice cum a fost creata lumea.
Iar nobilii sau regi au profitat de asta pentru a ii conduce.

De acord cu tine.
Eu tot nu reusesc sa inteleleg ateii care isi pierd jumatate din viata pe siteurile de religie, combatand cu toate fortele ceva care pentru ei nu exista.

Prin aberatiile tale ai reusit sa confirmi ce am zis eu de mult timp :

"Zeii sunt refugiul pentru cei slabi si raspunsul pentru cei lenesi"

Daca tu esti atat de slab incat ai nevoie de un prieten imaginar care sa te ajute cand ai nevoie, e ok. Esti liber sa ai acel prieten imaginar DAR daca din cauza acelui prieten imaginar incepi sa o arzi gen "eu vreau ca anumite persoane sa nu detina aceleasi drepturi ca mine deoarece se supara Vladut (prietenul imaginar)", atunci sa nu te astepti ca altii sa taca si sa iti accepte ideile bolnave.

Observ comentariul userului daniel.

"Eu tot nu reusesc sa inteleleg ateii care"... pai mai daniele, ti-am explicat de mai multe ori in trecut. Avand in vedere ca trebuie sa ti se explice IAR, inseamna ca fie esti incapabil sa intelegi niste chestii atat de simple, fie nu vrei. Eu as zice ca ambele variante sunt corecte.

"care pentru ei nu exista"... putem sa combatem niste idei bolnave nu? Niste idei care duc la ura, discriminare, rasism, sclavie, crime, etc. Putem sa combatem asa ceva? Ne dai voie?

Daca din cauza zeului tau tu vrei ca altii sa nu detina aceleasi drepturi si te bati cu pumnii in piept, atunci asteapta-te sa ti se ceara dovezi. Daca din cauza zeului tau tu nu esti capabil sa ii respecti pe altii, atunci acea idee, acel concept TREBUIE combatut. Daca nu esti capabil sa traiesti intr-o lume alaturi de altii, sa fi egal cu altii, mai ales din cauza unor idei bolnave gen Vladut, atunci acel concept trebuie sa fie distrus. Daca nu poti sa traiesti fara Vladut, n-ai ce sa cauti in lumea civilizata. Mergi in pestera si acolo esti liber sa urasti intreaga planeta.

Prietenul tau imaginar numit isus NU a zis "iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti DAR daca aproapele este ateu, LGBT sau are o alta religie, regula nu se mai aplica".

"Eu tot nu reusesc sa inteleleg"... e foarte simplu : fie nu vrei, fie nu poti.

"nu se da la o gramada de pamantence"... s-a dat doar la una si drept rezultat, a avut un semizeu numit isus.

"nu este personificat"... ba da, este.

"omniprezent, omniscient, omnipotent"... aceste atribute sunt incompatibile cu realitatea. Ba mai mult de atat, un asemenea zeu nu poate sa existe din cauza multor paradoxuri.

"avid de adoratie"... ba da, este. Citeste biblia.

"intelegerea mai usoara a anumitor lucruri, concepte"... doar ca aici apare o problema. De fiecare data cand raspunsurile la diversele intrebari au fost "nu stim inca", religia s-a bagat si a zis "zeii astia". Sigur, e usor sa zici "gods did it" DAR asta nu inseamna ca este un raspuns corect. Nici un raspuns dat de religie pana acum nu s-a dovedit a fi corect. Tot timpul, raspunsurile date de religie AU FOST INLOCUITE cu raspunsurile corecte.

"Gods did it" e mai usor de inteles dar nu este raspunsul corect.

"sau care il contrazic, nu vad care e problema"... e chiar atat de greu de inteles problema? Nu-i nimic, in cativa ani (poate) o sa intelegi.

Vorba unui filozof : cresti tu mare si te faci apartament.

Ai dreptate ma inghetatule albastru ori de orice culoare vrei.ce nu intelege nimeni pe aci e ca nu stiu sa se raporteze la timpul lor finit, pe pamant si sa gandeasca la infinit, in duh.lipsa gandire, ratiune si realism.

Nu e personificat, dar e personalizat. Prea uman ca sa fie dumnezeu. Pe noi perceptia ne face umani, si o avem pentru supravietuire (nu cred ca intelegeti ce zic), el nu are nevoie de asta, dar are perceptie. Băi, mă leşi?

Daca e "omni...tot", cum se face ca are nevoie de ceva material pentru nu stiu ce? Cum se face ca se manie, se razbuna, distruge tot ce prinde, nu poate ierta un amarat de pacat, trimite pe cineva sa sufere ca sa poata ierta, dar nici asa nu iarta?

Problema apare cand niste hipnotizati teisti cred ca e obligatia lor sa distruga tot ce nu e cu zeul lor, cam toate religiile merg pe ideea asta, lumea e rea din cauza necredinciosilor/pacatosilor, daca vrem sa fie buna, trebuie sa-i hartuim psihic sau fizic; crestinii au si inventat scuza pentru hartuire, "asa a zis Iisus", dar daca inventez si eu un prieten imaginar si fac cum fac ei, cum e? Dumnezeu daca exista, sigur nu a pus un pom in mijlocul unei gradini, sigur nu a pedepsit pe cineva ca nu l-a ascultat desi el l-a facut incapabil de ascultare, sigur nu cere jertfe, sigur nu distruge creatia prin suferinta, si multe altele, e impartial, fiecare forma de viata fiind egala pentru el, aici e buba, credinta intr-un zeu aduce cu ea credinta ca oamenii sunt cei mai cei si ca au drepturi asupra altora. De fapt sunt multe bube, n-am chef sa le insir, toate, cred, se rezuma la perceptie/supravietuire si viata (forme de viata).

Ai dreptate.

Nu zeii in sine sunt problema, din moment ce nu exista ei nu influenteaza nimic. Problema este ca acele personaje imaginare sunt folosite pentru a manipula oamenii, pentru a prosti si forma turme blege care nu vad decat ce le spun liderii religiosi, facandu-i, evident, usor de manipulat.

Exista o corelatie stransa intre religie si calitatea vietii. E evident ca in tarile unde religia inca face legea nivelul de trai e mai scazut, coruptia in floare, si in general toate merg mai prost pentru majoritatea oamenilor.

In rest doar prosteala cu viata vesnica de care profita toate religiile. E mai comod sa crezi ca ai sanse sa traiesti vesnic decat sa acepti realitatea, si anume, ca daca ai murit, la revedere, nu mai invii niciodata, in nici o forma.

Nu stiu despre ce zeu vorbesti. Daca vorbesti despre cel din biblie, nu stiu cum poti sa spui asemenea aberatii. Vorbim de un zeu criminal, responsabil de genocid impotriva propriei sale creatii despre care ar fi trebuit sa stie cum va fi, ca doar el e atotstiutor, si pe care ar fi trebuit s-o iubeasca nespus. Daca vorbesti de alt zeu, atunci e unul inventat de tine acum, si pentru care n-ai nicio dovada, iar nimeni nu are motive sa te creada.

Ok, din raspunsurile voastre inca n-am inteles esenta... Pe cine ziceti sunteti pana la urma suparati? Pe "God Barbarul" pe care l-am vazut saptamana trecuta la tv invaluit intr-un nor de foc si cenusa si care judeca absurd, dadea sentinte iesite din comun, lasa nepedepsiti pe adevaratii vinovati, etc?
Sau sunteti suparati pe cei care isi fac de cap, intr-un mod cu adevarat barbar, invocandu-l, si care chiar exista (lasand gluma la o parte)?

Religia a inceput ca ceva bun, dar totul s-a degradat. A devenit o afacere, o forma de manipulare si de castig.