Răspunde
Răspunde 
Ordonare:
După relevanţă
Isaia 40: 18 Cu cine voiţi să asemănaţi pe Dumnezeu? Şi cu ce asemănare Îl veţi asemăna?
19 Meşterul toarnă idolul, şi argintarul îl îmbracă cu aur, şi-i toarnă lănţişoare din argint.
20 Iar cine este sărac, alege ca dar un lemn care nu putrezeşte; îşi caută un meşter iscusit, ca să facă un idol, care să nu se clatine.
Isaia 46: 5 Cu cine Mă veţi pune alături ca să Mă asemănaţi? Cu cine Mă veţi asemăna şi Mă veţi potrivi?
Il putem noi asemana sau compara pe Dumnezeu cu cineva?
Putem noi oare sa facem chipul lui Dumnezeu precum chipul omului?
Putem sa il asemanam pe Dumnezeu- Cel de 3 ori Sfant cu omul plin de pacat? Nu!
Dumnezeu nu are asemanare, nimeni nu L-a vazut, nimeni nu stie cum arata! Nimeni nu s-a putut uita la Chipul Sau care e mai stralucitor decat Soarele in toata splendoarea lui.
Răspunde
Icoana e facuta de oameni,nu trebuie sa te inchini la ea deoarece e ca si cum te-ai inchina la satan, Iisus e cuvantul Domnului, mielul Domnului cel maret care ne-a mantuit!
Icoana este un obiect material și Domnul Iisus Hristos din Nazaret=este o noțiune, un concept ideatic, o idee, iar pentru creștini, un Dumnezeu.
Aha,cate nari avea? Cred ca ii ieseau si prin piele...Pai atunci de ce se spune asa?
Sti care e diferenta? de ex:
Eu imi bag **** in poza lu mata. sau
Imi bag **** in mata asa deodata cu toata **** intru in ea pana striga ajutor.
intelegi?
Icoana este un obiect sfant care ne mentine credinta in Domnul Iisus, adica cand vrei sa te rogi la ce faci asta daca pe Iisus nu il poti vedea decat simti? nu la icoana? iar aceasta nu e un simplu tablou pentru ca daca te uiti cu atentie o sa ai impresia ca ochii aceia chiar te privesc.
Cinstea adusă icoanei trece la cel zugrăvit în ea" (Sf. Vasile cel Mare).
Dacă omul este un chip, o icoană vie a lui Dumnezeu, icoana este şi ea o fereastră prin care vedem chipul omului îndumnezeit, ajuns la asemănarea cu Dumnezeu, prin care Îl contemplăm în ultimă instanţă pe Dumnezeu. Orice icoană este o fereastră, care trimite spre o realitate alta decât ea însăşi. Aşa cum o fereastră este fereastră doar în măsura în care în spatele ei se întinde o zonă de lumină pe care ea o face accesibilă, tot astfel icoana este icoană doar în măsura în care ne conduce spre sfântul sau evenimentul din istoria mântuirii pe care ni-l înfăţişează. O fereastră, în afara funcţiei sale, fără legătură cu lumina, este un lucru mort, o simplă bucată de sticlă. Tot aşa o icoană, dacă nu ne-ar trimite la cineva, dacă nu ne-ar pune în legătură cu Iisus Hristos, cu sfinţii, ar rămâne o simplă bucată de lemn pictată, eventual un fals dumnezeu, un idol. Icoana este icoană doar în măsura în care devine mai mult decât este prin ea însăşi, în măsura în care se transformă în vedenie cerească. Este imposibil ca ea să rămână doar în sine, căci atunci devine automat mai puţin decât ea însăşi, devine scândură sau sticlă pictată. Excelent a exprimat legătura dintre icoană şi prototipul ei, încă din secolul IV, Sfântul Vasile cel Mare în cuvintele: „Cinstea adusă icoanei trece la cel zugrăvit în ea". În faţa unei icoane practic noi nu trebuie să vedem icoana, ci pe sfântul reprezentat în ea, cu care să intrăm în dialog, să-i simţim prezenţa duhovnicească. În conştiinţa noastră nu trebuie să apară o reprezentare, ci însăşi persoana reprezentată. Revenind la analogia de mai sus, prin icoana-fereastră trebuie să vedem sfântul pe care icoana ni-l dezvăluie. Pictorul devine prin urmare un descoperitor de taine; el nu creează, ci de fapt ridică perdeaua de deasupra unei realităţi obiective pe care ne-o descoperă.
Icoana este un obiec
dimnul isu este un om plin de credinta el nu este un obiect este i fiinta
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
