Ordonare:
După relevanţă
Am citit toate întrebările pe care le-ai pus pe TPU, ca să cunosc mai multe despre dta înainte să îți răspund.
Constat că te preocupă probleme filosofice fundamentale. Constat de asemenea că este multă confuzie în capul dtale. Mă întreb dacă ești conntient de asta sau nu, a propos de conștiința de sine.
Astfel, chiar și această întrebare mi se pare lipsită de sens.
Ce vrei să știi de fapt?
Nu cunoști definiția și sensul acestor termeni?
Unde este după dta suprapunerea sensului celor doi termeni, ca să poată fi vorba despre o zonă de diferență? Sau doar pronunți cuvintele și ți se pare că înțelegi ceva, iar de fapt, e doar ceva nimic împachetat bine, iar preocuparea dtale pseudo filosofică te face să te simți mândru de tine, și probabil, dar nu foarte sigur, că și conștient?
Răspunde
Conștiința de sine în psihologie este definită drept „conștientizarea sinelui!
Omul este singura ființă vie care este conștientă și conștientă de sine...
Răspunde
Și sinele ce este?
Omul este singura ființă vie care este conștientă și conștientă de sine...
De unde știu ei că celelalte ființe vii nu sunt conștiente de sine?
Eu susțin invers, că conștiința de sine este o caracteristică a oricărei ființe vii, spre deosebire de materia moartă, care nu are nici sine, nici conștiință de sine.
Ezechiel 28:17
Ţi s-a îngâmfat inima din pricina frumuseţii tale, ţi-ai stricat înţelepciunea cu strălucirea ta. De aceea te arunc la pământ, te dau privelişte împăraţilor.
Romani 12:3
Prin harul care mi-a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă pe care a împărţit-o Dumnezeu fiecăruia.
Lucifer a ajuns să se creadă mai important decât era în realitate. Când şi-a spus în sinea lui: „Voi fi ca Cel Preaînalt" (Isaia 14:14), el şi-a manifestat dorinţa de înălțare, revendicând nişte drepturi pe care nu le avea. Amăgirea de sine şi dorinţa de înălţare de sine au fost cele două trăsături definitorii pentru el.
Deci să înțeleg că ai pus întrebarea, ca să faci apoi propagandă religioasă?
Religia nu este un set de enunțuri, ci este un domeniu de cult, în care înțelegerea, cunoașterea, simțirea implicată în realitatea fundamentală și obligația morală apar ca un singur act, împărțirea ulterioară în clase separate de metafizică, morală și alte afirmații pot fi utile, dar trebuie să denatureze sensul actului de cult original.
Definirea conceptului de religie este o sarcină foarte dificilă, deoarece religia în sine este un fenomen foarte complex. Fără îndoială, religia este unul dintre elementele conștiinței umane și ale culturii spirituale.
Termenul de religie provine din verbul latin religio, religare, care înseamnă a relaționa. Acest cuvânt a fost folosit pentru prima dată de Lactanus, un filosof creștin, în secolul al IV-lea d.Hr. aceasta se referă la legătura omului cu natura, cu alte ființe și cu Dumnezeu.
Există trei abordări de bază prin care religia poate fi privită ca un fenomen. Acestea sunt: abordare subiectivă, obiectivă și subiectivă-obiectivă. Din punct de vedere obiectiv, religia nu poate fi pusă sub semnul întrebării ca orice alt fenomen. Abordarea subiectivă necesită o abordare diferită a religiei decât alte lucruri.
Adesea, această luptă dintre conștiința de sine și mândrie (între care granița abia se observă) este cu adevărat pe tot parcursul vieții; un semn decisiv în această luptă este designul acesteia.
Eu nu cred ca acea granița e putin observabila. In viziunea mea, conștiința de sine reprezintă conștientizarea propriei stări( cu defecte și calități) iar mândria reprezintă comparatia propriei stări cu o altă persoană, considerată de tine inferioară.
Este bine sa ai o conștiința de sine, sănătoasă și corectă, este rau sa o raportezi la persoane mai puțin "norocoase".
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
