Care este mai buna, religia penticostala sau ortodoxa? Eu ma duc pe pretextul ca la orice biserica ma duc ma inchin tot la acelasi Dumnezeu.

Este un lucru firesc ca preotii sa aiba salariu, deoarece ei depun o munca in Biserica. Evident, scopul acestui efort nu este castigul material, dar acest castig este o necesitate.

Sunt ortodoxă dar cred că penticostalii sunt mult mai ok.
Ştii, din câte am observat, când mergi la o biserică penticostală nu vin toţi idioţii care să comenteze, e linişte, fiecare stă la locul lui..nu ştiu, îmi place mult mai mult, au un simţ al gândirii dezvoltat, se bazează pe mai multe chestii.
Sunt mai credincioşi decât ortodocşii, sincer îţi spun.
Dar odată ce te închini la Dumnezeu, asta contează.

Ambele religii sunt cam la fel de depravate!

Te-ai gandit la faptul ca daca la ei nu vin "idioţii care să comenteze" asta se poate datora si unei diplomații cultivate tocmai în acest spirit, a atragerii celuilalt, a „purtării de mănuși"...

Trebuie să ții cont de aspectele după care "judeci" Biserica. Dacă o "biserică" te servește cu chips-uri iar alta nu te servește, asta nu înseamnă ca prima este superioara celorlalte...

Dacă la una se cântă reghe iar la alta nu, asta nu înseamnă că prima e net superioară!

Nu costumația la patru ace, nu amabilitatea exagerată (care corespunde unei strategii precise), nu acestea sunt lucrurile esențiale atunci când vine vorba de Biserică!

Oamenii Bisericii pot fi uneori neinspirați în crearea cadrului, dar în Biserică esențială este "lupta" pentru mântuire, în care un rol fundamental îl are primirea harului divin.

Pentru a nu se face o gravă confuzie, harul divin este O PUTERE CONCRETĂ transmisă de Dumnezeu doar apostolilor, iar prin aceștia episcopilor și preoților.

Harul divin nu este o autosugestie așa cum a propus fondatorul penticostalismului, Charles F. Parham, că asupra celor credincioși coboară pur și simplu Duhul Sfânt.

"Atunci (apostolii) îşi puneau mâinile peste ei, şi ei luau Duhul Sfânt." (Fapte 8, 17)
"Şi Simon văzând că prin punerea mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt..." (Fapte 8, 18)

Prin episcopi și preoți, acest har mântuitor ajunge la fiecare credincios. Esențiale Bisericii sunt deci AUTENTICITATEA şi CONFIRMAREA ei de către Dumnezeu.

Pe plan sufletesc, esențiale Bisericii nu sunt amabilitățile și raporturile inter-umane! Astea le găsești și într-un club, și într-un local select, și într-un pub cu muzică bună, dar Biserica înseamnă altceva!

Biserica este acel cadru al mântuirii, NU al conștiinței "relaxate", laxe, ignorante, hedoniste, indiferente la gravitatea păcatului, predispuse spre relaxare euforică...

Biserica este a Celui Răstignit pe Cruce și a celui care este permanent răstignit prin păcatele și mândria noastră... Și de aceea, pe plan sufletesc, esențiale sunt rugăciunea, relaţia cu Dumnezeu, meditaţia la greşelile făcute sau la efortul de îndreptare a vieţii, care presupun o introspecţie sau o stare profund meditativă…

La tine are acelasi gust carnea cu mucegaiul?

Şi cu catolicii cum rămâne? Eu merg pe principiul ăsta: nu contează ce religie eşti, dacă ai credinţă. Părerea mea.
Eu nu mă refeream la aspectul bisericii, mă refeream la oameni.
Majoritatea sunt cu mult mai credincioşi.

Nu judec biserica, judec oamenii. Nu am spus nimic legat de costumaţie, ''reghe'' şi nici chips-uri.
Tu ai înţeles cum ai vrut mesajul pe care am vrut eu să-l transmit.
Eu mă refeream că oamenii sunt mult mai calculaţi acolo, crede-mă, cunosc mulţi penticostali şi sunt super ok când vine vorba de credinţă, se roagă mai mereu..au şi activităţi benefice acolo prin care te ajută să fii pe calea cea bună.Îmi place la ei, sincer.
Doar pentru că ei nu au icoane peste tot şi pentru că nu fac cruce, asta nu-i face necredincioşi. Credinţa stă în comportament şi rugăciune, modul în care comunici tu cu Dumnezeu, faptele tale. Nu icoanele şi crucile.

Daca te referi la problema apartenentei lor la Biserica, atunci iti spun raspicat ca ei nu fac parte din Biserica, fiind eretici. Biserica lui Hristos este una singura - cea ortodoxa. Evident, aceasta este pozitia ortodoxa, fiecare spune ca adevarul este la el... In acest caz, tu trebuie sa studiezi in profunzime aceste probleme, pentru ca argumentele sunt nenumarate de toate partile. Nici nu vei sti cine are dreptate daca vei fi superficial(a).
In orice caz, principiul tau despre credinta nu se prea incadreaza in invataturile niciunei grupari religioase, cel putin nu in ale celor crestine... Si iti pot da un argument logic pentru care el este incorect, facand o analogie putin fortata: daca tu cunosti o fata pe nume Maria, blonda, cu ochi albastri si inalta, iar eu iti spun ca o cunosc si eu pe Maria, dar ca e blonda, cu ochi caprui (!) si scunda (!), poti spune ca noi cunoastem aceeasi persoana? Evident ca nu. Asa e si cu dogmele: ele ne-au fost date ca sa-L cunoastem pe Dumnezeu si intreaga lui opera de mantuire, dar in momentul in care le schimbi/omiti, nu-L mai cunosti pe Dumnezeu. De aceea a luptat si lupta inca Biserica impotriva oricarei invataturi gresite.
De exemplu, prin faptul ca marturisesc adaosul Filioque (e doar una din multele lor erezii...), romano-catolicii se refera de fapt la un alt dumnezeu (!), chiar daca vorbesc tot despre Sfanta Treime, Hristos, s.a.m.d. Sfantul Fotie (ortodox) ii acuza la un moment dat ca ar introduce prin aceasta erezie politeismul, crestinismul fiind recunoscut de toti ca o religie monoteista. (Sigur, problema aceasta este foarte complexa, dar incerc sa schitez anumite idei ca sa o intelegi cat de cat.)
Cat despre faptul de a face parte din Biserica, trebuie punctat urmatorul lucru: chiar daca, prin absurd, toate sectele ar avea aceeasi doctrina cu cea ortodoxa, ele tot nu ar face parte din Biserica, fara a se intoarce la ea, deoarece isi au originea in catolicism.
Daca ai vreo nelamurire, intreaba-ma. Si sper sa ma intrebi, pentru ca sunt lucruri de cea mai mare importanta, care tin de mantuirea ta (nu vreau sa ti se para ca am o atitudine de superioritate, eu doar iti marturisesc adevarul).

Asta nu mi-a plăcut niciodată la ortodocşi: că se cred superiori. Nu se referă la alt Dumnezeu, astea sunt clar născociri. Nu fac referire la altă fiinţă superioară. Tot despre Dunezeu este vorba.
Nimeni nu-l cunoaşte pe Dumnezeu cu adevărat, sunt multe lucruri pe care omenirea nu le înţelege absolut deloc, şi nici nu le vor înţelege vreodată.
Ai văzut tu scris în Biblie că doar Biserica Ortodoxă este recunoscută de către Dumnezeu? Nu.
Atâta timp cât ai credinţă şi te rogi, nu contează religia pe care o ai, pentru că aşa te naşti, asta provine din familie.
De ce crezi că doar ortodocşii sunt recunoscuţi? Ceilalţi merg în iad, sau cum? Aşa, după tine.

Sper sa citesti tot mesajul meu, chiar daca e mai lung. Oricum, am incercat sa fac o sinteza, ceea ce e destul de greu, data fiind complexitatea subiectelor abordate.
1. Dupa cum vezi in comentariul anterior (pe care sper ca l-ai citit in intregime, in ciuda dimensiunii lui), am prevazut ca ma vei acuza ca ma cred superior. Am primit aceasta acuzatie din partea multor persoane care au discutat cu mine de-a lungul timpului... Ideea este ca ortodocsii isi marturisesc credinta pe care o au, iar invataturile acesteia neaga in mod evident existenta altor "dumnezei". Iti recomand sa citesti capitolul 5 al acestei carti:
http://www.sfantul-panteleimon.org/docs/Dogmatica_Damaschin.pdf
Nu este mult, doar o pagina. Aici se demonstreaza dpdv al logicii ca nu pot exista mai multi dumnezei (de altfel, iti recomand sa rasfoiesti sau chiar sa citesti cartea - te-ar ajuta mult, cu toate ca nu acorzi mult credit teologiei ortodoxe).
2. Pe temeiul credintei, eu te asigur ca exista multi oameni care Il cunosc pe Dumnezeu cu adevarat. Daca admiti ca El exista, atunci trebuie sa admiti si ca ne-a creat spre a ne desavarsi prin comuniunea cu El, care presupune, evident, cunoasterea Lui. Biserica Ortodoxa invata ca motivul crearii omului este indumnezeirea lui, care presupune fericirea vesnica a oamenilor realizata prin comuniunea iubitoare cu Dumnezeu. Dar Dumnezeu i-a dat omului libertare (doar in libertate poate exista iubire, nu?), astfel ca doar cei care vor cu adevarat Il pot cunoaste pe Dumnezeu. Acestia devin "dumnezei dupa har", ceea ce este sinonim cu mantuirea.
3. Biserica Ortodoxa are doua izvoare de invatatura: Sf. Scriptura si Sf. Traditie. Acestea doua sunt egale ca importanta si nu pot fi despartite. Ele formeaza o un tot unitar. Cine incearca sa le desparta cade in erezie (cum este cazul sectelor, care resping Traditia). Prin urmare, nu Biblia indica in mod special faptul ca Biserica Ortodoxa detine adevarul, ci Sfanta Traditie. (Voi dezvolta aceste idei, daca este nevoie)
4. Am lamurit problema credintei in mesajul anterior, pe care cred ca l-ai citit. Cat despre "nasterea" intr-o religie sau in alta, problema sta in felul urmator: este adevarat ca un copil nu are nicio vina ca este botezat in cadrul unei comunitati eretice, dar el are posibilitatea sa se converteasca mai tarziu. Iti amintesc ca primii crestini au fost convertiti, nu s-au nascut asa. Pe de alta parte, este un fapt stiut ca omul este o fiinta slaba, dupa caderea in pacat a protoparintilor Adam si Eva. Ce vina are, de exemplu, un copil care se naste intr-o familie saraca si moare de foame, cand altii au toate conditiile unui trai decent? Asa este si cu religia: copiii sunt influentati de starea parintilor si a lumii in care traiesc. Totusi, Dumnezeu le poarta tuturor de grija, prin diferite moduri, pentru ca nimic nu se intampla fara voia Lui.
5. Ortodocsii sunt "recunoscuti" datorita faptului ca au dreapta credinta. Am tratat problema credintei in mesajul anterior. Totusi, ortodocsii nu sunt mantuiti automat de Dumnezeu, dupa cum probabil stii si tu. Ei trebuie sa sporeasca, prin voia lor lor libera, in comuniunea cu Dumnezeu, in Biserica (si nu acasa sau in mod particular, cum am vazut ca afirmai tu in alta parte). In principiu, doar ortodocsii adevarati (=sfintii) se mantuiesc, dar Biserica afirma ca nu putem sti ce exactitate cine se mantuieste si cine nu, doar Dumnezeu stie acest lucru (vreau sa spun ca pana si un neortodox - in sens confesional - se poate mantui, la o adica, dar tot in conditia in care este in comuniune cu Dumnezeu - ceea ce il face, in esenta, tot ortodox). Pe de alta parte, Mantuitorul spune, intr-una din evanghelii, ca exista "multe locasuri" in Imparatia cerurilor, deci multe niveluri/trepte de comuniune cu Dumnezeu.
6. Tot ce iti spun eu provine din invatatura Bisericii. Eu nu vorbesc "dupa mine", pentru ca prin mine insumi nu am nicio putere (inteleasa si ca stiinta, cunoastere, sau cultura teologica). In plus, ideea de a vorbi fiecare "dupa el" se gaseste la gruparile crestine mai noi, acolo unde fiecare are "adevarul lui". Ceea ce e o mare absurditate, nu-i asa?
Daca ai nelamuriri, iti stau la dispozitie.

Nu suntem noi în măsură să spunem unde mere fiecare, dar Fiul lui Dumnezeu vorbește în Noul Testament de o singură Biserică, îi subliniază aproape obsesiv Unicitatea...

A nesocoti asta nu înseamnă oare o călcare în picioare a intenției Sale?
Iată cel mai important lucru (transmiterea reală de har) transformat în mod greșit într-un aspect "nesemnificativ". Dar el rămâne esențial!

Da, dar toţi suntem în aceeaşi biserică, nu contează religia.

Ştiam că o să sari pe mine cu diferite argumente, însă eu am o întrebare în legătură cu ce ai spus într-o frază :,, pana si un neortodox - in sens confesional - se poate mantui, la o adica, dar tot in conditia in care este in comuniune cu Dumnezeu - ceea ce il face, in esenta, tot ortodox).''
Nu doar ortodocşii se pot mântui, înţelege asta odată pentru totdeauna.
Dacă un neortodox se mântuieşte este altă religie, punct. Asta nu-l face ortodox, îl face OM credincios. Dacă Dumnezeu ne dă libertate, atunci de ce ne pedepseşte de atâtea ori? De ce, după Apocalipsă unii se vor duce în rai, alţii în iad? De ce nu ne iartă pe toţi?

Da, Biserica este una singură dar ce te faci cu celelalte 40000 de surogate contradictorii toate? Ele cu cine votează? Ele nu știu, dar Mântuitorul nu a spus că nu "votează" cu ele... El a spus că "Și-a vărsat sângele" pentru Biserica Sa (UNA SINGURĂ).

Biserica este definită ca fiind un grup compact de învățături unic, fără confuzii, fără contradicții! Apusenii au schimbat chiar și numai un cuvânt din aceste învățături și au devenit "catolici".

Alte învățături definesc "o altă" grupare. Și nu sunt 2 sau 3, ci peste 40000? Pe toate le-a confirmat Dumnezeu Fiul atunci când a spus că "Și-a vărsat sângele" pentru Biserica Sa (Una snigură)? Nicicum.

Toţi creştinii fac parte din biserică.

Îmi pare rău, dar nu toți creştinii fac parte dintr-o singură biserică. O recunosc toți sectanții. De aceea se și numește fiecare secta în mod greșit "biserică", dar ele sunt 40000...

Îți scrisesem mai sus, dar din păcate nu cred că ai citit (de asta încerc sî scriu mai puțin):
Biserica este definită ca fiind un grup compact de învățături unic, fără confuzii, fără contradicții! Apusenii au schimbat chiar și numai un cuvânt din aceste învățături și au devenit "catolici".

Alte învățături definesc "o altă" grupare. Și nu sunt 2 sau 3, ci peste 40000? Pe toate le-a confirmat Dumnezeu Fiul atunci când a spus că "Și-a vărsat sângele" pentru Biserica Sa (Una snigură)? Nicicum.

Am citit tot. Eu doar mi-am spus opinia. Cum au schimbat apusenii asta?

Vechea biserică apostolică a preluat numele de "Ortodoxă" doar pentru a se deosebi de catolici, începând din 1054. Denumirea de "catolică" a fost introdusă în 1054, iar deosebirile (inovaţiile, schimbările) faţă de ortodocşi, le aparţin catolicilor şi au fost introduse cu aproape un secol înainte de despărţire!

Chiar aceste schimbări ale învăţăturilor creştine autentice, au reprezentat puncte de discuţii, tensiuni şi în final, separare! Iată o parte dintre ele:
1. papa devenea locţiitorul lui Hristos pe pământ, (pretenţia de conducere sau jurisdicţie universală);
2. adaosul filioque;
3. introducerea credinţei în existenta purgatoriului;
4. introducerea folosirii azimelor;

Eu cred ca cea penticostala adica pna la urma nu conteaza carei religii apartii ci conteaza care a fost relatia spirituala a ta cu D-zeu deci concluzia :Religia nu conteaza oamneii fac religiile diferite prin traditiile si obiceiurile create de ei dar nu sunt mri diferente cam atat acum nu o sa cersesc funda daca vrei o dai dac nu nu :* sper ca te-am ajutat! xX

In primul rand, m-ar interesa sa stiu totusi daca esti de acord cu cele scrise de mine anterior (in afara de problema mantuirii celor de alta credinta) sau daca macar ai citit textul recomandat de mine. N-as vrea sa cred ca toata discutia asta a fost in zadar...
1. Fraza scrisa de mine trebuie inteleasa in felul urmator: neortodoxul in sens confesional, care se poate mantui, este cel care nu face parte propriu-zis din Biserica (nefiind botezat), dar marturiseste credinta ortodoxa, ceea ce il face, pana la urma, ortodox (intr-o oarecare masura). Spre exemplu, daca cineva moare ca martir pentru Hristos, nefiind eretic (!), dar nici botezat (!), acela devine sfant/se mantuieste. Trebuie subliniat insa ca un asemenea om nu este de alta credinta/religie, cat timp el crede in adevaratul Dumnezeu. Deci, doar ortodocsii se pot mantui!
Apropo, inceteaza cu exprimarile de tipul "intelege asta o data (asa se scrie aici, nu "odata") pentru totdeauna". Oricine ar citi discutia noastra poate vedea cu usurinta ca tu esti cea care trebuie sa inteleaga anumite lucruri, nu eu. Incearca sa nu-mi minimalizezi nici anii petrecuti studiind teologia, si nici orele petrecute scriindu-ti aceste mesaje, neavand alt motiv decat iubirea fata de tine. Si, nu in ultimul rand, e o chestiune de respect sa eviti exprimarile de acest tip...
2. Dumnezeu nu pedepseste! Stiu ca ma vei contrazice aici, dar spune-mi o singura situatie in care tu consideri ca Dumnezeu a pedepsit pe cineva vreodata. Dupa ce vei vedea explicatia, iti vei da seama ca am dreptate.
3. Problema "raiului si iadului" e mai complicata decat isi inchipuie cineva la prima vedere. In primul rand, trebuie mentionat ca nu sunt doua locuri, ci doua stari. Una apartine celor care sunt in comuniune cu Dumnezeu, alta celor care refuza si au refuzat sa fie in comuniune cu Dumnezeu.
Biserica invata ca, dupa moarte, omul nu se mai poate schimba in bine sau in rau, ci ramane in starea in care a murit. Concret: cei care au fost sfinti in momentul mortii raman sfinti, cei pe care moartea i-a gasit in stare de inchidere duhovniceasca fata de Dumnezeu raman despartiti de El. In legatura cu cei din a doua categorie, trebuie subliniat urmatorul fapt: chinul lor este de fapt chinul constiintei (nu foc, nu cazane cu smoala, etc. - chiar daca apar in Scriptura sau in Traditie expresii de acest gen, nu trebuie luate ad litteram). Pr. Staniloae (cel mai mare teolog roman) spune ca starea celor nemantuiti este una contradictorie: pe de o parte, ei isi dau seama ca au gresit, pe de alta parte, nu vor sa se indrepte pentru ca nu mai pot face asta, dupa moarte (vezi mai sus).
In lumina celor scrise mai sus, este limpede ca "mergerea in rai sau iad" este o consecinta fireasca a modului in care fiecare om si-a utilizat libertatea. Exact ca in viata reala: daca nu mananci sau nu bei apa, mori, nu-i asa?
Pe de alta parte, iertarea pacatelor trebuie inteleasa din perspectiva omului, Dumnezeu nefiind niciodata "suparat" pe cineva in sensul in care sunt oamenii suparati unii pe altii. E drept ca dezaproba raul, dar El nu uraste pe nimeni, fiind cu totul bun. Dar asta nu inseamna ca ar trebui sa-i bage pe toti cu forta in Imparatia Sa! Daca oamenii L-au respins, El nu le incalca libertatea (ar fi chiar absurd). In plus, daca toti s-ar mantui, s-ar relativiza binele, nu ar mai exista nicio diferenta intre bine si rau. Mai sunt si alte argumente, dar acestea sunt cele mai importante.
P.S. Ar trebui sa apreciezi ca "sar pe tine cu argumente" - o fac spre binele tau. Si ar fi bine sa incerci sa le intelegi, pentru ca invatatura autentica a Bisericii este una foarte logica, numai ca trebuie sa-ti dai silinta ca sa o intelegi...

Ar trebui să apreciezi că stau de fiecare dată câte jumate de oră să înţeleg ce vrei să spui, şi citesc tot, aşa că nu mai sări pe mine cu,, nu cred că ai citit tot''.
Sunt de acord la unele puncte, însă vreau să îţi explic la punctul 2 de ce Dumnezeu pedepseşte. Adică să-ţi spun un caz.
Ca de exemplu, când un om face fapte rele sau a greşit, i se întâmplă ceva rău. Pur şi simplu. Sau dacă există conflicte într-o societate, nu ştiu, oamenii nu mai sunt buni, toţi fac ce vor, nimeni nu mai ascultă de Dumnezeu. Se întâmplă multe. Inundaţii, secetă şi alte lucruri.
Bine, aici este şi vina omului, dar de ce se spune că Dumnezeu ne iubeşte dacă mereu face lucruri de genul ăsta?
Încă un lucru pe care nu-l înţeleg, este de ce rai şi iad. De ce nu în pământ, fără viaţa de apoi?
Ai spus că nu le încalcă libertatea, dar de ce Dumnezeu îi repartizează astfel?
Ar putea pur şi simplu să moară pentru totdeauna.
Şi tu spui că iadul şi raiul sunt stări, păi cum să fie stări dacă în Biblie scrie de smoală, foc, bla bla?

In primul rand: Multumesc! Chiar te apreciez pentru interesul tau fata de aceste probleme.
Acum raspunsurile:
1. Nu putem sti exact care este sursa "raului" (intentionat pun ghilimele, pentru ca s-ar putea sa nu fie chiar rau...) care i se intampla unui om. Invatatura Bisericii cuprinde doar atatea informatii cate ii sunt necesare omului pentru mantuire, nu ii satisface toate curiozitatile. Dar iata ce se stie cu siguranta: indiferent de unde ar veni "raul", este limpede ca Dumnezeu a randuit (nu neaparat l-a cauzat) ca acesta sa se intample pentru mantuirea omului. Dar acest "rau" nu trebuie inteles ca o "pedeapsa" in sensul clasic al cuvantului, pentru ca Dumnezeu nu vrea sa-i dea o lectie pacatosului, nici nu vrea sa se razbune pe el, ci vrea sa-l ridice din pacat. Este stiut ca necazurile ii fac pe oameni sa se pocaiasca, sa se "trezeasca" din rautate. Dar "raul" li se intampla, de obicei, celor cat de cat credinciosi (in mod paradoxal), deoarece doar ei pot pot avea o reactie pozitiva la necazul lor, prin intoarcerea la Dumnezeu/pocainta. Impresia pe care o au cei mai multi credinciosi (si care e cea corecta, iti spun din si din proprie experienta) e ca cei pacatosi/necredinciosi o duc mai bine decat cei credinciosi. Explicatia ar fi urmatoarea: asa cum unui om bolnav, aflat in pragul iminent al mortii, medicul nu ii mai da niciun tratament, ci le spune rudelor: "Nu il mai chinuiti, lasati-l sa manance ce vrea, sarmanul!", tot asa si Dumnezeu nu il atentioneaza prin necazuri pe un om despre care stie ca nu mai are sanse sa se pocaiasca (din cauza rautatii/necredintei exacerbate). Insa, celor credinciosi, care se mai pot pocai, Dumnezeu le trimite anumite greutati care sa-i faca sa se pocaiasca.
Nu trebuie omis nici faptul ca Dumnezeu incearca si pe alte cai sa ne trezeasca la pocainta. Lucrarea Bisericii, o convorbire teologica (precum cea de fata), o carte duhovniceasca... toate ne cheama catre El, catre sfintenie. Numai ca, de multe ori, omul nu poate fi sensibilizat decat de necazurile care vin asupra sa.
De asemenea, Dumnezeu nu le trimite necazuri doar celor pacatosi si relativ credinciosi, ci si sfintilor (vezi exemplul Sfintilor Apostoli, care au fost prigoniti toata viata si unii chiar ucisi de pagani). In cazul lor, suferintele au acelasi rol: de a-i conduce spre o sfintenie cat mai mare, prin starea de jertfa tot mai accentuata fata de Dumnezeu.
Trebuie subliniat ca Dumnezeu, in tot ceea ce face, urmareste mantuirea omului, care este lucrul cel mai important si fara de care nimic nu are sens cu adevarat (chiar daca omul isi doreste altceva, de cele mai multe ori). De aceea, iubirea lui Dumnezeu nu poate fi contestata.
2. De ce rai si iad? Ti-am spus ca sunt doua stari, afirmatiile din Biblie fiind exprimari metaforice. Trebuie sa ai in vedere ca Biblia nu ni s-a adresat doar noua, ci si oamenilor de acum 2000 de ani sau chiar mai mult (in cazul cartilor Vechiului Testament). Aceia nu ar fi putut intelege subtilitatile pe care ti le explic eu acum, de exemplu. Pentru ei, era mai de folos sa li se spuna ca "vor arde in gheena" si alte lucruri de acest fel.
Raiul si iadul sunt doar starile de dupa moarte pe care le pot dobandi, dupa caz, cei care sunt in comuniune cu Dumnezeu si cei care nu sunt. E drept ca unii ar vrea poate sa traiasca vesnic, dar asta ar presupune vesnicia pacatului, ceea ce ar fi fara sens. Gandeste-te si tu, ce rost ar avea sa traiesti vesnic intr-o lume ca aceasta, incarcata de suferinte de tot felul? Doar perspectiva unei vieti vesnice, in relatie iubitoare cu Dumnezeu si sfintii, da cu adevarat sens existentei noastre.
3. Cat despre omorarea definitiva a celor pacatosi, aceasta este o varianta de neconceput pentru Dumnezeu. In marea sa iubire de oameni, El nu ar putea distruge fiintele pe care le-a creat si pe care le iubeste nespus, in ciuda atitudinii lor pacatoase. Interesul lui Dumnezeu pentru persoane este infinit, iar iubirea lui se revarsa chiar si peste cei din iad. Chiar in mentinerea pacatosilor in existenta se arata ca Dumnezeu ii pretuieste ca si creatii ale sale.
Imi cer scuze pentru ca nu am mai fost la fel de sistematic ca si pana acum, am incercat totusi sa pastrez o logica a mesajului meu.
Intreaba-ma daca ai vreo nelamurire.

Apropo, as dori sa mai continuam discutia aceasta, pentru ca ea nu-ti foloseste la nimic daca nu incerci sa intri in comuniune cu Dumnezeu. As dori sa te ajut sa faci acest lucru, pentru ca am vazut ca ai fost destul de receptiva la mesajele mele. Totusi, scopul final si profund pentru care le-am postat a fost ajutarea semenilor mei (tu si ceilalti care vor citi ce-am scris) sa se mantuiasca.

Iisus, tu eşti?

Sa stii ca, dincolo de ironia ta de prost gust (care nu iti face deloc cinste, ba dimpotriva...), chiar Mantuitorul Iisus Hristos iti vorbeste prin aceste cuvinte ale mele. In esenta, tot, dar absolut tot ce exista in jurul nostru face parte din mesajul lui Dumnezeu catre noi, la care El asteapta (in ciuda mojiciei unora dintre noi) un raspuns pozitiv.
In plus, tu insati ai spus ca esti de acord cu unele afirmatii de-ale mele. Ce s-a intamplat?
Chiar regret nespus atitudinea ta - imi facusesi impresia unei persoane cat de cat intelepte...

Hei, nu mai are voie omul să facă o glumă sau cum? Chiar dacă suntem la religie, am făcut o mică glumă, mare lucru acum.

Ar fi trebuit sa stii sau macar sa simti ca exista lucruri pe lume care nu se cuvine sa fie subiecte de gluma. Mai ales cand vorbim despre Insusi Dumnezeu, in fata Caruia omul trebuie sa manifeste o maxima cuviinta (care, de altfel, este parte constitutiva a adevaratei iubiri). Pe de alta parte, "mica ta gluma" este jignitoare si fata de mine, deoarece ai desconsiderat bunele mele intentii. Ti se pare ceva de ignorat?
P.S. Pana la urma, care este pozitia ta fata de antepenultimul meu mesaj (ultimul fiind acesta de fata)? Te rog sa fii sincera si serioasa, de data aceasta...