Ordonare:
După relevanţă
Pentru a ne defini propriul scop, trebuie să plecăm de la mai multe întrebări, puse nouă înşine.
1.Ce valori avem?
2.Ce ne face fericiţi?
3.Ce cunoaştem?
4.Ce vrem să învăţăm?
5.Ce vrem să realizăm în viitor?
Răspunde
Toti cred ca avem un scop in viata,sa ne ingrijim trupul, sa-l ferim de boli, dar cati ne punem intrebarea:ce facem cu sufletul?
Răspunde 
Robotii au scopuri, sunt setati pe un anumit lucru.In realitate, multi au devenit roboti(munca, mancare, somn). Bucura-te si profta de lucrurile care iti plac, pentru ca natura isi urmeaza cursul.Pentru cei ce sunt in viata, nu exista trecut si viitor, ci doar prezent.
Deci cand ma scol din somn dimineata sa nu ma gandesc ce-am facut ieri si sa nu-mi fac planuri sau obiective pentru viitor.Tie ti se pare logic!?! Pai cu ce ma deosebesc de un animal? Ca nu am coada?!? Nu crezi ca esti rudimentar in ceea ce spui? Sa presupunem ca profit de lucrurile care-mi plac,cum spui tu,dar daca aceste lucruri le fac neajunsuri celor pe care ii iubesc,ce fac, merg inainte doar pentru ca trebuie sa supravietuiesc? In ce fel ai caracteriza o astfel de persoana? Uff, tare greu e sa fii om.
Nu am spus ca este necesar sa le creezi neajunsuri celor pe care ii iubesti, ci doar ca pentru cei ce sunt in viata exista doar prezent, fara trecut sau viitor(nu poti trai in trecut, iar viitorul exista doar ca notine). Degeaba zici ca maine te vei duce la scoala, ca maine va deveni azi, secunda in care traiesti, prezentul, si astfel viitorul nu exista, ci exista doar notiunea.
Sa o traim cum credem ca e mai bine pentru noi dar fiecare face prostii in viata sau si-o traieste decent.
Dumnezeul Creator i-a hărăzit pe toți oamenii cu „harul creației", indiferent dacă cred în vreo religie sau alta sau dacă sunt atei.
Pentru mai multe citește acest material :
" _____________( Păcatul Non Creației. ) _______________
Sunt și alte tipuri de păcate, despre care preotul nu îți va vorbii .
Mă refer la păcatul non creației, care în spate are alte serii întregi de forme de păcătuire.
Nu este nici momentul și nici locul să abordez probleme serioase privind păcatul non creației.
( Păcatul Non Creației cunoscut de foarte mulți, ar cam , lăsa muritori de foame, peste 90% din prelații, de pe planeta asta, care predică religii (incomplete), unde nici nu se vorbește explicit, despre păcatul non creației.)
Și religia trebuie înțeleasă ca ceva, care trebuie perfecționat și îmbunătățit mereu / în permanență, în funcție de nivelul de cunoaștere al Omenirii .
Toți oamenii independent de religia în care cred, au fost hărăziți de Creator cu „harul creației".
Evident că nu de idiot ce, este Creatorul i-a hărăzit, pe oameni cu harul Creației.
Ci pentru că oamenii trebuie să creeze , fiecare după puterile și capacitățile sale.
Extinzând raționamentul cu Creatorul ne idiot, putem pune problema obligației oamenilor de a crea și chiar despre păcatul non creației.
Pentru că fiecare om are datoria și obligația creației.
Deci ca după puterile sale să pună cărămiduțele lui la edificiul abstract de cunoaștere, progres și prosperitate al omenirii.
Ai obligația / datoria creație, ai obligația ( încă nescrisă în cărțile religioase, ale religiilor incomplete ,) de a așeza cărămiduțele tale, după puterile tale individuale , la maiestosul edificiu abstract, dar necesar, cel de prosperitate și progres al Umanității.
Dacă careva ți-ar fi predicat din evanghelia creației , ( care nu apare ca evanghelie explicită în nici o religie incompletă ), ai fi înțeles că ai obligația creației .
Deci ai datoria să trăiești, să înveți permanent și pe parcursul vieții tale să pui și tu, după puterile tale, cărămiduțele tale, la edificiul abstract de progres și de prosperitate al Omenirii.
Că nu de cretin ce este, Dumnezeul Creator , te-a hărăzit și pe tine, cu harul creației, așa cum a hărăzit, pe toți oamenii indiferent că sunt creștini, necreștini, sau atei, cu harul creației, și cu capacitatea de a crea .
Nu ai știut, că ai obligația / datoria creației, dar acum știi. !
Ăsta este rostu vieții tale, să creezi pentru a așeza și tu cărămiduțele tale, după puterile și după capacitatea ta , la impozantul edificiu de cunoaștere, creație, progres și prosperitate al Umanității.
Asta este calea cea adevărată, ăsta este drumul de urmat, în rest nu sunt decât vorbe.
Te-am ajutat, prin ceia că ți-am indicat drumul pe care TU trebuie să mergi, ți-am indicat și motivația de a trăii.
Păcatul non creației este un păcat grav.
Caută să nu păcătuiești, prin non creație.
Sunt evident și multe alte păcate, despre care se mai vorbește în / prin diverse religii.
A păcătui înseamnă de fapt,/ în realitate , a face rău cu gândul sau cu fapta, voluntar sau involuntar, asupra a ce are suflet .
Chestia drăguță este că și ne viul are suflet.
Dacă acceptăm că și ne viul are suflet, aspectele legate de ecologie și de valorificarea energiilor neconvenționale capătă niște valențe filozofico- religioase teribil de interesante, în acest context .
Și evident o altă justificare și ar necesita o altă abordare la nivelul acțiunilor și non acțiunilor umane .
O dovadă concludentă a faptului că ne viul are suflet este memoria apei.
Caută pe net despre memoria apei.
Ar fi cam aiurea să afirmi că apa este vie și este o ființă dar apa are memorie... și în context putem vorbi deci și despre sufletul ne viului.
Într-un asemenea context ecologia capătă dimensiuni religioase foarte clare.
Nu trebuie să ardem aiurea combustibilii fosili ci numai să îi chimizăm, și trebuie să ne ocupăm, noi oamenii , foarte serios de valorificarea energiilor neconvenționale deci fără să stricăm natura:
Ideea este că trebuie să demonstrăm / să probăm iubire pentru tot ce are suflet.
Caută să nu păcătuiești în general.
Că păcatele nu au iertare .
Sunt și religii mincinoase, care vorbesc despre iertarea păcatelor.
( Nu există burete pentru șters /spălat păcatele/radieră pentru șters păcatele, iar dacă vrei să cumperi „ indulgențe" ,, este ca și cum ai arunca banii la gunoi".
Păcatele pot fi contrabalansate parțial, cu fapte și gânduri „ suplimentar voluntar bune" . )
Iar păcatele tale vor atârna ca niște pietre de moară în toate planurile existențiale, prin care va trece sufletul (și spiritul ) tău.
Tot păcatele tale vor implica / vor genera o predestinare mizerabilă, în toate existențele tale ulterioare, cu trup material .
Păcatul non creației, este o formă particulară de păcătuire, specifică numai ființelor, care au fost hărăzite / dăruite/ cadorisite de Creator cu capacitatea de a crea .
Nu am spus că trebuie să faci neapărat, statui ca Michelangelo, picturi ca Rafael sau ca Leonardo sau lucruri de astea, cu totul ieșite din comun.
Am spus numai de cărămiduțele tale, după puterile și capacitățile tale.
Dacă vei lucra într-un domeniu tehnic sau științific și vei face o descoperire epocală cu atât mai bine.
După ce vei face asta, vei putea spune spune : „astea sunt cărămiduțele, puse de mine ", și vei avea o mulțumire a ceva bine făcut.
Dumnezeu vine de la latinescul Dominus Deus /
/ Șeful/stăpânul zeilor.
Am voie să îi spun, despre o Divinitate de Ordin Suprem al Întregului Univers ?
Aceasta în condițiile în care am definit, ca fiind Univers suma a tot cea ce există.
În aceste condiții cea ce alții denumesc Universuri capătă denumirea de porțiuni , zone de Univers.
Sub aspect terminologic nu mai putem să mai vorbim de universuri paralele ci vorbim de zone de univers în care au loc fenomene similare .
Nu mai vorbim de expansiunea universului ci de modificări de poziție relativă a unor ansambluri de corpuri , în cadrul aceluiași univers etc . ////
Cred că a apus epoca filozofiilor religioase statice, declarate mincinos, că sunt de sorginte divinică , în favoarea filozofiilor religioase dinamice, permanent perfectibile, în funcție de gradul de cunoaștere al Umanității.
///// Ideea este să nu păcătuiești la modul general și să nu păcătuiești în particular cu Păcatul Non Creație, că în măreția sa Creatorul, (în speță Divinitatea de Ordin Suprem A Universului,) i-a hărăzit pe toți oamenii , independent de apartenența la o religie sau alta, sau non apartenenta la o religie sau alta,
( că și ateism-ele sunt tot ca niște religii, dar cu panteon divinic vid (= zero zeități bune ) și simultan cu panteon malefic vid (= zero zeități rele )
)
cu cu harul creației.
Și nu a făcut-o de prost ce este!
Îți recomand să citești Istoria credințelor și ideilor religioase carte în trei volume de Mircea Eliade și "Filozofia esoterica a Indiei " Autor: CHATTERJI C. J. (Format: 13 x 20 cm număr de pagini: 144 )
Poate misiunea ta, sau rolul tău pe acest Pământ , ar putea să fie , să pui și tu cărămiduțele tale, la imensul edificiu imaterial, de prosperitate, progres și cunoaștere al Umanității !
Ce a ce ți-am spus eu : să creezi, să nu păcătuiești și să dovedești iubire sunt corecte și în situația limită de panteon divinic vid & simultan de panteon malefic vid.
Deci chiar dacă nu există nici un fel de Dumnezeu, astea rămân valabile oricum."
Nu este un material foarte bine elaborat, dar nici nu este foarte prost scris.
A vorbii de păcatul " de a vrea să cunoști" este ceva împotriva voinței reale a Creatorului !
Asta cu falsul păcatul Adamic, păcatul dorinței de a vrea să cunoști , este o minciună tipică castei parazitare a prelaților, care îi voiau pe oameni proști și necunoscători tocmai spre a îi putea parazita cât mai eficient, pe oameni.
Depinde din ce punct privesti lucrurile.
Pentru mine viata asta e o descoperire a propriului eu,sa stiu cine sunt cu adevarat,si de aici lucrurile ce decurg.
-Distractia
-Munca
-Dragostea
Scopul e sa ne descoperim pe noi,si Pamantul cu bune si rele.
Ti-am zis ca idee principala, la baza stau multe ideii aprofundate.
Una ar fi reincarnarea. Poate ai fost readus sa iti repari greseli din trecut.
Poate nu.
Ideea e sa te bucuri de acest moment.
Bafta, sper ca te-am lamurit.
Depinde de conditia ta:
- daca esti credincios, mantuirea
-daca esti artist, creatia suprema
-daca esti familist, o familie mare si unita
-daca esti om de stiinta, o descoperire impresionanta
-pentru unii scopul este sa-l gaseasca
-altii nu au niciun scop si traiesc ca animalele, de pe o zi pe alta
Oameni de toate vârstele şi din toate culturile caută să înţeleagă sensul vieţii. Iar asta pentru că avem necesităţi profunde, de natură spirituală, pe care nu ni le putem satisface cu lucruri materiale, oricât de multe am avea.
Nu are nici un scop si nici un sens. Viata este doar o intamplare, o ordonare intamplatoare a unor molecule. Unii se iluzioneaza cu vorbe mari, dar realitatea fizica le infirma nazuintele. Poate ar fi bine daca am avea ca scop al vietii perpetuarea vietii desi stim ca sensul ei este inevitabil catre distrugere. Toate bucuriile si supararile noastre sunt inutile, intrucat la un moment dat mai devreme sau mai tarziu vor fi fost inutile in fata implacabilului sfarsit.
Viata are mai multe scopuri:
-Familia
-Dragostea
-Prietenia
-Scoala
-Munca
-Distractia
Si cel mai important este sa descoperi noi lucruri si sa-i inveti si pe ceilalti.
Traieste-ti viata din plin.
Funda?
Scopul vietii il constituie Dumnezeu si viata de apoi. Eu as cred de cuviinta.
Din punctul meu de vedere viata este ceva magnific.Nu se poate explica in cuvinte e ceva prea măreţ pentru a putea fi cuprins de mentalitatea omenească.Cel mai bine e sa faci mereu ceea ce simti, pentru ca numai asa te vei simti o persoana implinita si vei ajunge sa cunosti fericirea adevarata. Un ultim sfat : Iubeste viata cu bune si cu rele si gandeste-te mereu ca viata este cel mai bun lucru care i se poate intampla cuiva. 
Sa ne bucuram de tot ce ne-a oferit Dumnezeu in dar, sa ne straduim sa fim mai buni, milostivi...sa incercam sa multumim prin credinta. abia apoi vom descoperi viata vesnica.
De ai fi placuti lui Dumnezeu si de a trai vesnic in paradisul de pe pamint(Psalmul 37:10-11)
-
anonim_4396 întreabă:
7 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
