Care pacat nu se iarta?

Hula impotriva Duhului Sfant.

Nu exista pacat... exista doar tabu, conduite morale, indoctrinare, educatie si societate.

Pai orice pacat ar trebui sa poata fi iertat de catre un d-zeu asa de iertator si iubitor cu oamenii.

Prostia. Vezi ca pacatuiesti zilnic.

Coform crestinismului niciunul, conform realitati fiecare e responsabil de faptele sale.

Prostia.
Ne vedem in iad.

Necredința și sinuciderea.

Eu unul nu as ierta ipocrizia.

Iisus se mai numeste si Mantuitor, adica iertator de pacate. Nu spune pe care le iarta si pe care nu. Important e sa nu mai repeti un rau pe care l-ai facut, adica sa nu traiesti din pacat in pacat.

Vorbeste la plural caci sunt 3 :
Necredinta - Nu crezi in El chiar daca ti se face cunoscut => lipsa legaturii intre om si Dumnezeu
Deznadejdea (aici intra sinuciderea)-decizi din lipsa de nadejde sa iti pui capat zilelor => la fel ca mai sus imposibilitatea legaturii intre om si Dumnezeu
Ura (cea indreptata catre Dumnezeu)-pacatuiesti prin ura pentru Dumnezeu asemenea diavolilor.
P.S. chiar nu am chef sa port din nou acele discutii interminabile cu ateii fiindca nu ajung nicaieri vreau doar funda si atat...de restul chiar nu ma intereseaza. Multumesc pentru intelegere anticipat!

Cele mai teribile cuvinte rostite vreodată de către Domnul Isus se leagă de groaznica posibilitate de a comite păcatul de neiertat. El a spus, "De aceea vă spun: Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată." Matei 12:31. Nimeni nu poate înţelege greşit mesajul acestor versete. Există un păcat care duce la moarte. Un bărbat sau o femeie poate depăşi o linie care desparte îndurarea lui Dumnezeu de mânia Lui şi să nu reuşească să se mai întoarcă. Aceste cuvinte înfiorătoare ale Domnului nostru stau într-un contrast izbitor cu rostirile Lui obişnuite, pline de iubire. Din acest motiv, dacă nu pentru un altul, ele ar trebui cercetate cu multă atenţie.

Care este acest păcat pe care Cerul îl consideră atât de teribil şi abominabil? De ce Se va purta Dumnezeu atât de aspru cu cei care se fac vinovaţi de acest păcat? După mintea omului, multe fapte crude şi stricate ar intra în această categorie, dar pe care din ele ar considera-o Dumnezeu atât de oribilă şi hidoasă încât să nu mai poată fi iertată? Uneori, ne întâlnim cu cineva care îşi pune întrebarea dacă nu cumva a comis acest păcat. I se pare că rugăciunile lui nu trec de tavan şi nu simte nicio speranţă de iertare de la Dumnezeu. Cu toate acestea, nu poate identifica niciun anume păcat care să-l fi despărţit de nădejdea mântuirii. Cum ar putea şti dacă a comis păcatul de neiertat? Poate cineva să ştie asta?


Înainte ca să răspundem la toate întrebările tulburătoare cu privire la păcatul de neiertat, trebuie să recunoaştem un adevăr frumos. Îi slujim unui Dumnezeu de o iubire şi o compasiune fără margini. Nu este voia Lui ca să se piardă cineva. A luat măsuri prin Cuvântul Său ca orice suflet să fie curăţit şi sfinţit. Incredibila făgăduinţă din 1 Ioan 1:9 este valabilă în dreptul oricărui bărbat, femeie sau copil din lumea de astăzi: "Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire."


Cu condiţia unei mărturisiri sincere, Dumnezeu promite să ierte orice păcat, indiferent de natura lui. "Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna." Isaia 1:18. Ce asigurare deosebită pentru cei care au călcat fiecare poruncă a lui Dumnezeu şi lege a oamenilor în degradarea lor sălbatică. Dumnezeu încă îi mai iubeşte! Nu există nicio vină prea mare ca El să nu o poată şterge. El aşteaptă cu braţele întinse să primească pe oricine care face primul pas către iertarea şi îndurarea Lui.


Un astfel de tablou al lui Dumnezeu pare total contrar cuvintelor Domnului Isus din Matei 12:31, 32. Dacă Tatăl este atât de binevoitor să ierte şi să mântuiască, atunci cum de mai există un păcat de neiertat? Răspunsul este simplu. Acest păcat nu se iartă niciodată pentru că nu se mărturiseşte niciodată. Păcătosul nu se pocăieşte de el. Dumnezeu nu le va acorda cu sila iertarea păcătoşilor. Ei trebuie să se pocăiască şi să mărturisească. Chiar frumoasa făgăduinţă din 1 Ioan 1:9 conţine acel mic cuvânt plin de înţeles "dacă" - "dacă ne mărturisim păcatele..." Pe temeiul autorităţii Cuvântului lui Dumnezeu, putem fi siguri că fiecare păcat va fi iertat, dacă este mărturisit cu credinţă şi pocăinţă. S-au emis mai multe păreri cu privire la faptul că acest unic păcat nu se mărturiseşte niciodată. Unii consideră că se referă la sinucidere; alţii că trebuie să fie vreo imoralitate teribilă sau blestemarea Duhului Sfânt.


Un lucru este sigur - este un păcat! Acesta este un bun punct de plecare, deoarece Biblia ne dă o definiţie simplă a acestui cuvânt urât "păcat". "Oricine face păcat, face şi fărădelege; şi păcatul este fărădelege." 1 Ioan 3:4. Apostolul Pavel lărgeşte această declaraţie, afirmând că păcatul este călcarea legii Celor Zece Porunci. "Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege. De pildă, n-aş fi cunoscut pofta, dacă Legea nu mi-ar fi spus: "Să nu pofteşti!" Romani 7:7.


Păcatul de neiertat nu numai că are de a face cu călcarea legii morale a lui Dumnezeu, dar este şi o ofensă adusă Duhului Sfânt. Natura acestei ofense se leagă strâns de calităţile de bază ale Duhului Sfânt. Domnul Isus a declarat, "Dar Mângâietorul, adică Duhul Sfânt, pe care-L va trimite Tatăl, în Numele Meu, vă va învăţa toate lucrurile, şi vă va aduce aminte de tot ce v-am spus Eu." Ioan 14:26. Pe lângă faptul că ne învaţă toate lucrurile, Domnul Isus ne arată că Duhul "are să vă călăuzească în tot adevărul." Ioan 16:13. Oricine a studiat Cuvântul, a trăit probabil această influenţă călăuzitoare a Duhului Sfânt care l-a învăţat. Adevărul Bibliei nu poate fi înţeles fără lumina Duhului lui Dumnezeu.


A treia misiune a Duhului Sfânt este să convingă de păcat. Isus a declarat, "Totuşi, vă spun adevărul: Vă este de folos să Mă duc; căci, dacă nu Mă duc Eu, Mângâietorul nu va veni la voi; dar dacă Mă duc, vi-L voi trimite. Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata." Ioan 16:7, 8. Lucrarea deosebită a Duhului este de a ne mustra sau de a ne convinge de păcat. Când se comit greşeli, conştiinţa este mustrată de un simţământ al vinei. Vă rog să reţineţi că atâta timp cât Îi îngăduim Duhului Sfânt să ne înveţe, să ne călăuzească şi să ne convingă de păcat, nu putem fi vinovaţi de a fi comis păcatul de neiertat. Dar să presupunem că refuzăm să recunoaştem aceste trei lucrări ale Duhului Sfânt în propria noastră experienţă cu Dumnezeu? Atunci oamenii se apropie de parametrii de moarte ai celui mai grav păcat comis.


Este uimitor să studiem apariţia acestui păcat în raportul Bibliei. Într-o ocazie, practic toată lumea depăşise acest punct de neîntoarcere. Atunci Domnul a zis: "Duhul Meu nu va rămâne pururea în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani." Geneza 6:3. Aici Dumnezeu vorbeşte despre lumea antediluviană care a pierit prin potop. Timp de peste o sută de ani, Duhul Sfânt a mijlocit la inima acelei generaţii rele prin predicarea lui Noe. Deşi chiar întocmirile inimii lor erau tot timpul rele, o mică rămăşiţă de opt persoane a răspuns îndemnurilor Duhului şi a intrat în arcă. Tot restul oamenilor a fost măturat de apele învolburate care au acoperit fiecare centimetru din suprafaţa pământului. După ani de lupte răbdătoare, Duhul S-a retras lăsând-i pe aceşti încăpăţânaţi împotrivitori în soarta pe care şi-o aleseseră.


S-ar putea oare să se întâmple la fel din nou? Există o paralelă uimitoare între zilele lui Noe şi astăzi. Isus a declarat, "Ce s-a întâmplat în zilele lui Noe, se va întâmpla la fel şi în zilele Fiului omului." Luca 17:26. Aceleaşi abuzuri grosolane se comit chiar acum în toate marile oraşe din lume. Stricăciuni de cea mai joasă speţă încă marchează mersul inuman al fiecărei naţiuni de sub soare. De ce a refuzat marea majoritate a oamenilor antediluvieni să urce în arca sigură? Practic mulţi dintre ei l-au ajutat pe Noe să-şi construiască uriaşa barcă. Duhul Sfânt i-a îndemnat cu putere, dar ei n-au vrut să asculte mesajul. În cele din urmă, Dumnezeu a declarat, "Lasă-i în pace. Duhul Meu nu Se va mai lupta cu ei."


Va mai fi un alt potop? S-ar putea, dar va fi un potop de foc, care va distruge complet această planetă şi tot ce cuprinde ea. Cum răspunde lumea la apelul lui Dumnezeu de a intra în arcă pentru ocrotire şi siguranţă? Acelaşi Duh îndeamnă şi astăzi; o solie asemănătoare de despărţire şi reînviorare se dă şi astăzi, iar Duhul lui Dumnezeu este tratat exact ca în zilele lui Noe.

sper ca te-am ajutat

Prostia.

''Aproape totul se iarta, nimic nu se uita.'' Cand iubesti ierti

Pacatele impotriva sfintei treimi

Hula impotriva Duhului Sfant