Care sunt asemanarile dintre biblie si qoran?
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Din cate stiu, exista mai multe asemanari si invataturi, dar cred ca diferenta dintre cele doua este mai relevanta si anume ca la ei nu exista conceptul de salvare.
In crestinism Dumnezeu s-a intrupat si a suferit ca noi sa fim salvati, la musulmani si la iudei a ramas ideea Dumnezeului care te pedepseste ca ai gresit, nu si cum poti fii salvat sau cum sa te indrepti.
De unde ai scos aia cu pedeapsa? E o alta acuzatie ca eu as fi dintr-o familie islamica? N-am nici o legatura cu acea religie sau acei oameni, asta e adevarul care se intampla si la familii crestine.
Răspunde 
Nu prea sunt. Ei prezinta Dumnezeu diferiti, Biblia prezinta Sfanta Treime, dar Coranul prezinta o singura persoana, ei nu cred in Duhul Sfant si nu cred in divinitatea Domnului Iisus Hristos, ei spun despre Domnul Iisus ca a fost doar un proroc si un profet bun, dar neaga insasi existenta adevarului si tot planul de mantuire, daca Iisus nu este Dumnezeu tot planul de mantuire cade si noi nu putem fi mantuiti.
Dumnezeu spune ca mantuirea este prin Iisus Hristos, nu prin fapte. Coranul spune ca doar faptele te duc in cer sau nu.
Biblia spune ca Dumnezeu ne iubeste pe toti, si ep cei rai si pe cei buni cu o dragoste infinita, Coranul spune ca Dumnezeu nu iubeste pe nimeni, dar ii accepta doar pe cei buni, din cunostintele mele, nu o sa gasesti in Coran vreun verset in care sa scrie Dumnezeu ''te iubesc''.
In biblie Dumnezeu se adreseaza omului, in Coran Dumnezue nu vorbeste cu omul, ci doar trimite ingeri.
Diferente radicale.
Dumnezeu spune ca mantuirea este prin Iisus Hristos, nu prin fapte. Coranul spune ca doar faptele te duc in cer sau nu.
14 Fraţii mei, la ce folos dacă cineva spune că are credinţă, dar nu are fapte? Poate o astfel de credinţă să-l mântuiască? 15 Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana zilnică, 16 iar unul dintre voi le spune: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!", însă nu le dă cele necesare trupului, ce folos? 17 Tot astfel şi credinţa, dacă nu are fapte este moartă în ea însăşi.
18 Dar va zice cineva: „Tu ai credinţă, iar eu am fapte." Arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele! 19 Tu crezi că Dumnezeu este Unul[a]? Bine faci! Dar şi demonii cred – şi se înfioară! 20 Of, om fără minte, vrei deci să pricepi că credinţa fără fapte este zadarnică[b]? 21 Avraam, strămoşul nostru, n-a fost el îndreptăţit prin fapte, atunci când l-a oferit pe fiul său, Isaac, pe altar? 22 Vezi deci că credinţa a lucrat împreună cu faptele lui, şi credinţa a fost făcută desăvârşită prin fapte. 23 Astfel a fost împlinită Scriptura care spune: „Avraam L-a crezut pe Dumnezeu, şi El i-a socotit acest lucru dreptate"[c]; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu". 24 Vedeţi aşadar că un om este îndreptăţit prin fapte, şi nu numai prin credinţă. 25 Rahav: n-a fost ea îndreptăţită prin fapte, atunci când i-a primit bine pe mesageri şi i-a trimis apoi pe un alt drum? 26 Aşa cum trupul fără duh este mort, tot astfel şi credinţa fără fapte este moartă.
Allah iubeste pe cei pioşi:
… Allah îi iubeste pe cei care au frica. (At-Tawbah 9:4)
El iubeste pe cei care fac bine:
… Allah îi iubeste pe cei care plinesc fapte bune. (Aal `Imran 3:134)
El iubeste pe cei care se caiesc Lui şi se purifica:
… Allah îi iubeşte pe cei care se căiesc şi îi iubeşte pe cei care se curăţesc. (Al-Baqarah 2:222)
El iubeste pe cei care sunt statornici în credința lor:
… Allah îi iubeste pe cei statornici! (Aal `Imran 3:146)
El iubeste pe cei care sunt drepti:
… Allah îi iubeste pe cei drepti. (Al-Ma’idah 5: 42)
El iubeste pe cei care îşi pun încrederea în El:
… Allah îi iubeste cu adevadrat pe cei care se incred [în El]. (Aal `Imran 3:159)
El îi iubeste pe cei care lupta de dragul Lui în randuri:
Allah îi iubeşte pe aceia care luptă pe calea Sa într-o linie [de luptă], de parcă ei ar fi o zidire întărită. (As-Saff 61:4)
Saheehayn (Bukhari şi Muslim) relateaza de la Abu Hurairah (Allah să fie mulţumit de el) ca Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa ) a spus: „Două cuvinte sunt usoare pentru limba dar ele sunt grele în balanţă şi sunt iubite de Cel Milostiv: SubhanAllahi wa bi hamdihi, SubhanAllah il-Aziym (Marit şi laudat fie Allah, marit fie Allah Atotputernicul!)
S-a relatat că Sumrah ibn Jundub a spus: „Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel mai iubit discurs de Allah este din patru fraze:
SubhanAllah wa’l-hamdu lillaahi wa laa ilaaha illa Allahu wa Allahu Akbar (Preamărit fie Allah, laudat fie Allah, nu exista alta divinitate în afară de Allah, şi Allah este Preainalt). Nu conteaza cu care dintre ele se începe.
Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) i-a spus lui Ashajj Abd al Qays: „Ai două trăsături pe care Allah le iubeste: rabdare şi grija. "
S-a relatat de la Ubaada ibn as-Saamit ca Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) a spus: „Cel care iubeste să îl intalneasca pe Allah, Allah iubeste să îl intalneasca; cel care uraste să îl intalneasca pe Allah, Allah uraste să îl intalneasca. "
Toate faptele, atributele, cuvintele pe care Allah le iubeste sunt acelea care au fost aduse de Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) sau cele care faceau parte din caracterul sau. Allah a afirmat într-un verset cuprinzator ca modalitatea de a câştiga dragostea Lui este de a-l urma pe Profet (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa) :
Spune: "Dacă Îl iubiti pe Allah, urmati-mă şi Allah va va iubi. (Aal `Imran 3:31)
Biblia spune ca Dumnezeu ne iubeste pe toti, si ep cei rai si pe cei buni cu o dragoste infinita, Coranul spune ca Dumnezeu nu iubeste pe nimeni, dar ii accepta doar pe cei buni, din cunostintele mele, nu o sa gasesti in Coran vreun verset in care sa scrie Dumnezeu ''te iubesc''.
Aha, nu mi-am dat seama singura nah 
biblia aia e copiata dupa cartile indiene, dar asta e mentalitatea lor originala. Au vrut sa bage karma dar n-au renuntat la allah, si una contarzice pe cealalta.
Biblia a fost doar textu copiat, de catre cei care n-au inteles cum functioneaza comsosul. cei care au facut qoranul au inteles ceva despre cosmos ( stiinta ).
E complicat, daca te gandesti la cuvinte, le vezi prin alte parti cum functioneaza. E urat din partea lor sa se joace cu mintile oamenilor asa cu "religie".
Apropo, cuvantul sanskrit pentru fapte e "karma". Allah inseamna "unu" la superlativ vorbind, in limba araba.
In princpiu sunt fantezi care au evoluat, crestini sunt impartiti in 6000 de religi,iisus nu a implinit nimic dumnezeu nu vb de mantuire,nu exista asa ceva,singurul mantuiitor este el,crestini interpretează cum au chef,iar sectacti dintr un verset mai fac o biblie,mesia trebuia sa se nasca pe cale masculină din samanta lui david,mesia e un om simplu,nu face miracole,minuni, nu face o noua religie,mesia trebuia sa il faca cunoscut tuturor de iahve nu prin credinta si prin cunoaștere sa aduca pacea sa reunească evrei,iisus ce a făcut? Implineste profetia lui iahve, profet mincinos care face rminciuni, miracole, dezbina evrei si cica criminalul de pavel mai si spune sangele sa se abata asupra lor cum naiba sa nu le dai dreptate evreilor, eu personal o vad mult rationala si buna mesia evreilor, iisus a cauzat cele mai mari suferinta evreilor 2000 de ani fiind onorati si asupriti, asta e mesia lor fii serios
Stai un pic, erau 12 triburi fiecare cu fantezia lor, un trib a scris ce a vrut, moise ti a scris propia moarte, incredibil, biblia este buna de citit pentru ca reflecta pshiologia acelor oameni, poti citi vt oricand, poate devenim evrei
Asa este, dar eu am vrut sa exemplific ca in Coran, nu exista dragoste neconditionata, nu exista dragostea ''Agape'' jerfitoare.
Dumnezeul coranului spune ''Te accept (sau iubesc) dar, ''
''Te iubesc daca, ''
''Te accept, insa.''
Dumnezeul coranului nu iubeste pacatosii, nu iubeste pe cei ce fac raul, nu iubeste neconditionat, cum vei sti daca te iubeste sau nu, daca totul se rezuma la fapte? Dumnezeu ne iubeste pe toti, este intristat cand facem raul, dar El vrea sa ne intoarcem la El, sa nu murim in iad.
Ezechiel 18:23 ''Doresc Eu moartea păcătosului? zice Domnul, Dumnezeu. Nu doresc Eu mai degrabă ca el să se întoarcă de pe căile lui şi să trăiască?''
1 Ioan 4 : In dragoste nu este frica; ci dragostea desavarsita izgoneste frica; pentru ca frica are cu ea pedeapsa; si cine se teme n-a ajuns desavarsit in dragoste.
19. Noi Il iubim, pentru ca El ne-a iubit intai.''
„Dragostea lui Dumnezeu faţă de noi s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca noi să trăim prin El. Şi dragostea stă nu în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi..." (1 Ioan 4:9, 10)
Dumnezeu spune: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!" (Ieremia 31:3).
Matei 5:46 Iisus spune ''Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptaţi? Nu fac așa și vameșii?''
Noi nu suntem decat niste pacatosi converiti, daca Dumnezue coranului spune ''Te iubesc si te accept daca faci, daca spui, daca mergi, etc.''
Nu vreau sa spun ca Dumnezeul bibliei aproba in vreun fel pacatul, niciodata nu as spune asta.
Dar asemenea unui tata care are un fiu in inchisoare, il viziteaza, il iubeste, il accepta chiar daca stie ca fiul lui greseste, si face tot posibilul sa il scoata de acolo, dar daca fiul nu vrea, tatal nu are ce sa faca si fiul se condamna singur la moarte, dar tatal il iubeste si face tot ce poate sa il scoata de acolo dar nu poate trece peste vointa fiului Sau, cel mai greu este sa iubesti pe cineva care nu te iubeste, cel mai dureros este sa o feri dragoste cand si in schimbul ei sa primesti ura si respingere.
Te iubeste pe naiba, aia care nu cred in iisus vor arde in iadul vesnic
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică. Dumnezeu, în adevăr, n-a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a și fost judecat, pentrucă n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu. Și judecata aceasta stă în faptul că, odată venită Lumina în lume, oamenii au iubit mai mult întunerecul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele. Căci oricine face răul, urăște lumina, și nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele. Dar cine lucrează după adevăr, vine la lumină, pentru ca să i se arate faptele, fiindcă sunt făcute în Dumnezeu" (Ioan 3:16-21)
Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul, şi crede în El, să aibă viaţa veşnică" (Ioan 6:40).
„Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru" (Romani 6:23).
A crede în Iisus înseamnă a dobândi viaţa; acela care însă refuză să creadă în El rămâne sub vinovăţia propriului păcat şi sub condamnarea hotărâtă de Dumnezeu pentru păcat. Însă Acelaşi Dumnezeu drept este totodată gata să îi ierte pe toţi cei care vin la Iisus.
Acelasi lucru ca si in iudaism, coran
O, slujitorii Mei care s-au încălcat împotriva lor [păcătuind], nu disperați de mila lui Allah. Într-adevăr, Allah iartă toate păcatele. Într-adevăr, El este Iertătorul, Milostivul ".
Și întoarce-te [cu pocăință] la Domnul tău și supune-L Lui înainte ca pedeapsa să vină asupra ta; atunci nu vei fi ajutat.
Și urmează cele mai bune din ceea ce ți-a fost descoperit de la Domnul tău înainte ca pedeapsa să vină brusc asupra ta, în timp ce tu nu vezi,
Pentru ca un suflet să nu spună: „O [cât de mare este] regretul meu pentru ceea ce am neglijat în legătură cu Allah și că am fost printre batjocoritori".
Sau [ca nu] să spună: „Dacă numai Dumnezeu m-ar fi călăuzit, aș fi fost printre cei drepți".
Sau [ca nu cumva] să spună când vede pedeapsa: „Dacă aș avea o altă întorsătură, aș putea fi printre cei care fac binele".
Dar da, veniseră la tine versetele Mele, dar tu le-ai negat și ai fost arogant și ai fost printre necredincioși.
Și în Ziua Învierii îi veți vedea pe cei care au mințit despre Allah [cu] fețele lor înnegrite. Nu există în Iad o reședință pentru aroganți?
Iar Allah îi va mântui pe cei care se temeau de El prin realizarea lor; niciun rău nu îi va atinge și nici nu se va întrista.
1 Ioan 4 : In dragoste nu este frica; ci dragostea desavarsita izgoneste frica; pentru ca frica are cu ea pedeapsa; si cine se teme n-a ajuns desavarsit in dragoste.
19. Noi Il iubim, pentru ca El ne-a iubit intai.''
omule exista obligati, nu crezi in iisus te duci vesnic in iad, ti am dat deja exemple
Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci, şi la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El. (Eccleziastul 3:14)
„Iată, frica de Domnul, aceasta este înţelepciunea; depărtarea de rău, este pricepere." (Iov 28:28 )
... frica de Dumnezeu nu este înaintea ochilor lor." (Romani 3:18)
Tot astfel găsim scris: De aceea şi este plină inima oamenilor de răutate, şi de aceea este atâta nebunie în inima lor tot timpul cât trăiesc (Eccleziastul 9:3) pentru că nu se tem de Dumnezeu (Psalmul 36:1), iar versetul 2 explică: Căci se măguleşte singur în ochii lui, ca să-şi desăvârşească fărădelegea, ca să-şi potolească ura.
2. Frica Falsă
Pentru a face lucrurile şi mai rele, falşii "învăţători creştini" distrag oamenii departe de la teama adevărată de Dumnezeu, drept urmare oamenii continuă să fie proşti şi acest lucru este groaznic, deoarece; partea celor nebuni este ruşinea, şi va fi veşnică (adică iadul, Proverbe 3:35; Ieremia 23:40; Daniel 12:2). Cuvântul spune că, nu este nimic nou sub soare (Eclesiastul 1:9) şi aşa cum s-a întâmplat cu israeliţii din vechime, tot aşa se întâmplă şi acum.
De asemeni mai este scris:
Domnul zice: „Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine, şi frica pe care o are de Mine, nu este decât o învăţătură de datină omenească. De aceea voi lovi iarăşi pe poporul acesta cu semne şi minuni din ce în ce mai minunate, aşa că înţelepciunea înţelepţilor lui va pieri, şi priceperea oamenilor lui pricepuţi se va face nevăzută." (Isaia 29:13-14)
"Înţelepciunea oamenilor "înţelepţi", a pierit în zilele noastre. Un exemplu grafic în acest sens este o carte scrisă de Randy Peterson şi David New. Titlul spune: "Cum să te temi de Dumnezeu, fără ca să-ţi fi teamă de el" (Victor Books, copyright 1994). Acest titlu este de-a dreptul stupid! Este ca şi cum ai spune: "Cum să-L iubeşti pe Dumnezeu, fără ca să-L iubeşti pe El". În această carte, autorii scriu mereu mesajul acesta: "Vei fi al lui Dumnezeu" - care se repetă în mintea multor oameni din această lume, şi ei mai spun: - Ei se tem de un Dumnezeu abuziv, cel care îi va pedepsi, fără avertisment pentru păcatele nespecificate. O relaţie personală, dacă ar fi posibil cu un astfel de Dumnezeu, ar fi periculoasă. (p.100)
Randy şi David scriu ca şi cum Dumnezeu nu este aşa, totuşi adevărul este că: El este chiar aşa! Mai mult ca sigur că El va pedepsi şi fără avertisment pentru păcate nespecificate! Isus a avertizat de acest lucru în Luca 13.
În vremea aceea au venit unii, şi au istorisit lui Isus ce se întâmplase unor Galileeni, al căror sânge îl amestecase Pilat cu jertfele lor. „Credeţi voi" le-a răspuns Isus „că aceşti Galileeni au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi Galileeni, pentru că au păţit astfel? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi peri la fel. Sau acei optsprezece inşi, peste care a căzut turnul din Siloam, şi i-a omorât, credeţi că au fost mai păcătoşi decât toţi ceilalţi oameni, care locuiau în Ierusalim? Eu vă spun: nu; ci, dacă nu vă pocăiţi, toţi veţi pieri la fel."(Luca 13:1-5)
Isus a atras atenţia, prin două incidente, menţionând că poporul lui Dumnezeu nu au fost omorât că a fost mai rău decât alte popoare. Cu alte cuvinte, nu spune că au existat păcate deosebite sau specifice de care aceşti oameni să se fi făcut vinovați. Totuşi, Dumnezeu a venit fără avertisment şi i-a omorât (Deuteronom 32:39) iar Isus chiar avertizează: că acelaşi lucru se va întâmpla şi cu voi toți, dacă nu vă pocăiţi.
Randy şi David numesc aceasta, abuz.
Dumnezeu, o numeşte dreptate sau justiţie Căci toate căile Lui Sunt drepte (Deuteronom 32:4). De asemeni, Pavel a scris: Nu vă înşelaţi: „Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit." Ce samănă omul, aceea va şi secera. (Galateni 6:7 şi Numeri 32:23) Oamenii au semănat păcat (Romani 3:23) şi vor culege moartea (Romani 6:23; Apocalipsa 21:8). De aceea, Dumnezeu sigur va face aceasta (Apocalipsa 20:11-15). Dacă oamenii s-ar teme de acest Dumnezeu "abuziv", cum Randy şi David susţin, ar avea poate o relaţie personală cu El (Psalmul 103:11-18; Ioan 17:3), dar, problema este că ei nu se tem de El (Romani 3:18) şi atunci ei sigur vor cunoaşte pentru totdeauna mânia Lui (ca în Apocalipsa 14:9-11).
Minciunile Dlui Peterson şi Dlui New, sunt mai evidente, dar altele sunt mult mai subtile decât acestea. Unul din ei ar fi John MacArthur, care spune un lucru bun (Matei 12:34), dar apoi spune ceva greşit şi prin aceasta se ajunge la pierzanie (2 Petru 2:1-3). MacArthur pretinde că învaţă teama "sfântă" (dragostea de Dumnezeu, p. 11; Successful Christian Parenting, p. 78), dar această teamă "sfântă" nu este adevărata teamă sfântă, pentru că este în ipocrizie, printre altele el învaţă că: "Teama, Nu se referă la "a avea frică" (The MacArthur Study Bible, MacArthur Studiu biblic, p. 1771).
În comentariul său referitor la Matei 10:28, unde scrie: Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă. (Matei 10:28)
MacArthur spune că: "nu este vorba de teamă sau, frică" atunci când se analizează "Acela", care poate "distruge sufletul şi trupul în iad"! Aceasta ar fi mult mai înfricoşător şi îngrozitor dacă cineva poate "ucide trupul, dar nu poate ucide sufletul," şi că ar putea fi un eveniment terific şi îngrozitor!
Cu toate acestea, având "şi sufletul şi trupul" distrus în iad, înseamnă chin veşnic (ex. Apocalipsa 14:11; 20:10) deci, este mult mai înfricoşător şi îngrozitor! Aici, deci lipseşte credinţa simplă în ceea ce a spus Isus. Prin urmare, MacArthur dezvăluie necredinţa sa în cuvântul lui Dumnezeu. MacArthur susţine că "această teamă nu este frica". Cuvintele lui sunt cuvinte pline de nebunie (Ecleziastul 9:3) şi spune lucruri de nimic, vorbe goale (2 Petru 2:18).
3. De ce Frică de Dumnezeu?
Pentru că Dumnezeul nostru este "un foc mistuitor" (Evrei 12:29; de asemenea: Isaia 33:14)! Oricine cunoaşte pe Dumnezeu, ştie că teamă înseamnă teamă (adică să-ţi fie frică), mai ales atunci când vine vorba de Cel Atotputernic. Pentru că, atât în severitatea Lui (Psalmul 90:11) cât şi în bunătatea Lui (Ieremia 33:9, Luca 5:26; 7:16), El este înspăimântător. Din El, prin El, şi pentru El Sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin. (Romani 11:36) Fie că este vorba de binecuvântări, fie de nenorociri "Eu dau propăşirea, şi aduc restriştea", (Isaia 45:7) binele, sau răul, (Plângerile 3:37-38), Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor, şi acesta este înfricoşător. Aşa cum a spus Iov:
Dar Hotărârea Lui este luată, cine i se va împotrivi? Ce-I doreşte sufletul, aceea face. El Îşi va împlini, deci, planurile faţă de mine, şi va mai face şi multe altele. De aceea tremur înaintea Lui, şi când mă gândesc la lucrul acesta, mă tem de El. Dumnezeu mi-a tăiat inima, Cel Atotputernic m-a umplut de groază. (Iov 23:13-16)
Dumnezeu are puterea, dreptatea, şi voinţa (El face tot ce vrea, după cum crede El de cuviinţă, Psalmul 115:3) adică, să distrugă viaţa ta (ca în Iov 1; 2) sau să te binecuvânteze (ca în Iov 42:10; Iacov 5:11), să te salveze de la chin veşnic (Evrei 7:25), sau să te ardă în iad pentru veşnicie (ex, Iuda 7).
Iată, ale Domnului, Dumnezeului tău, Sunt cerurile şi cerurile cerurilor, pământul şi tot ce cuprinde el. (Deuteronom 10:14)
Şi: Domnul face tot ce vrea în ceruri şi pe pământ, în mări şi în toate adâncurile. (Psalmi 135:6)
Bildad din Şuah pe bună dreptate a spus: „Puterea şi groaza Sunt ale lui Dumnezeu" (Iov 25:1-2). Al Domnului este pământul cu tot ce este pe el, lumea şi cei ce o locuiesc! (Psalmul 24:1), Iată că toate sufletele Sunt ale Mele (Ezechiel 18:4), precum şi: El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea. (Romani 9:18)
El creează vase de cinste (îndurare) şi vase de ocară (Romani 9:21-23) şi face destine oamenilor, după cum vrea El, adică să fie în viaţa veşnică sau chin veşnic şi deci, nu depinde de cine face ceva, ori ba (Romani 9:11), ci doar de voia Sa (vers.16, 18), după cum Î-i place Lui (Psalmul 115:3; Efeseni 1:5).
Unul singur este dătătorul şi judecătorul Legii: Acela care are putere să mântuiască şi să piardă. (Iacov 4:12) Iar acesta este adevărul înspăimântător.
Psalmul 130 spune: Dacă ai păstra, Doamne, aducerea aminte a nelegiuirilor, cine ar putea sta în picioare, Doamne? Dar la Tine este iertare, ca să fii temut. (Psalmi 130:3-4) Îndurarea este de găsit doar în puterea şi voinţa Celui Atotputernic.
Dumnezeu este pentru noi Dumnezeul izbăvirilor, şi Domnul, Dumnezeu, ne poate scăpa de moarte. (Psalmi 68:20)
La Domnul, Dumnezeul nostru, însă, este îndurarea şi iertarea, căci împotriva Lui ne-am răzvrătit! (Daniel 9:9)
A Domnului, Dumnezeului nostru, este mântuirea, slava, cinstea şi puterea! (Apocalipsa 19:1)
"De aceea oamenii trebuie să se teamă de El" (Iov 37:24), ei ştiu că acolo se află singura lor speranţă (Fapte 4:12). Pentru că: Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui. (Psalmi 147:11; şi Luca 1:50, Fapte 10:35)
Dar,... Domnul Îşi întoarce Faţa împotriva celor răi, ca să le şteargă pomenirea de pe pământ (Psalmi 34:16) precum şi pentru a-i distruge pentru totdeauna în iad (Isaia 66:24; Apocalipsa 20:10-15; 21:8). Astfel, David a scris:... să mă închin cu frică în Templul Tău cel Sfânt. (Psalmi 5:7) Cântecul Mielului, întreabă: Cine nu se va teme, Doamne, şi cine nu va slăvi Numele Tău? (Apoc. 15:4) Numai prostul nu (Prov. 13:16; 14:16).
4. Frica Adevărată Îngrozeşte
În Osea 13:1 Domnul descrie cum Efraim se simţea bine când "răspândea groaza în Israel" şi aşa suntem noi, dacă suntem îngroziţi literalmente în faţa lui Dumnezeu. Adevărata frică biblică îngrozeşte pentru că: într-adevăr Dumnezeu, este atât de temut că de fapt provoacă literal groază înaintea Lui.
Daniel scrie despre regele Nebucadneţar:
Şi din pricina mărimii pe care i-o dăduse (Dumnezeu), toate popoarele, neamurile, oamenii de toate limbile se temeau şi tremurau înaintea lui. Căci împăratul omora pe cine voia, şi lăsa cu viaţă pe cine voia; înălţa pe cine voia, şi scobora pe cine voia. (Daniel 5:19)
Oamenii, din zilele împăratului Nebucadneţar au avut motiv să tremure în mod corect şi aveau teamă în faţa unui rege atât de puternic (Proverbe 24:21; Romani 13:7). Nebucadneţar a făcut tot ce ia plăcut, cum numai un adevărat rege poate să facă (Eclesiastul 8:1-2). Aşa cum Dumnezeu face. Prin urmare, dacă oamenii din zile lui Daniel pe bună dreptate, şi literalmente tremurau şi se temea înaintea unui rege pământesc, un om în ale cărui nări nu este decât suflare (Isaia 2:22), cu cât mai mult ar trebui să ne temem şi să ne îngrozim noi înaintea: fericitului şi singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor (1 Timotei 6:15; şi Psalmul 103:19?) Dumnezeu este Împărat în veci de veci (Psalmul 10:16, 29:10), El spune: Eu dau viaţă şi Eu omor (Deuteronom 32:39), ţine în viaţă pe oricine doreşte El: Domnul omoară şi învie, El pogoară în locuinţa morţilor şi El scoate de acolo (1 Samuel 2:6), El face pe neamuri să crească, şi El le nimiceşte (ex. Iov 12:23), ridică şi coboară pe oricine doreşte El (ex. Luca 1:52). Nu numai asta, dar ca Împărat al tuturor lucrurilor din creaţia Sa (Psalmul 47:7), lucrarea Lui provoacă teamă şi groază înaintea Lui. Elihu, care a ştiut frica de Dumnezeu şi tremura înaintea Lui, a spus:
Iată ce mare e Dumnezeu! Dar noi nu-L putem pricepe, numărul anilor Lui nimeni nu l-a pătruns. Căci El trage la El picăturile de apă, le preface în abur şi dă ploaia, pe care norii o strecoară, şi o picură peste mulţimea oamenilor. Şi cine poate pricepe ruperea norului, şi bubuitul cortului Său? Iată, El Îşi întinde lumina în jurul Lui, şi acoperă adâncimile mării. Prin aceste mijloace, El judecă popoarele, şi dă belşug de hrană. Ia fulgerul în mână, şi-l aruncă asupra potrivnicilor Lui. Dă de veste că e de faţă printr-un bubuit, şi până şi turmele Îi simt apropierea. La auzul acestor lucruri îmi tremură inima de tot, şi sare din locul ei. (Iov 36:26-37:1)
Dumnezeu este într-adevăr mare, şi lucrările Lui în creaţie sunt măreţe. El face lucruri mari pe care noi nu le înţelegem. (Iov 37:5) Iar aceasta ar trebui să cauzeze groază şi teamă înaintea Lui, ca Împărat al slavei (Psalmul 24:7-10). El însuşi spune:
„Nu voiţi să vă temeţi de Mine, zice Domnul, nu voiţi să tremuraţi înaintea Mea?" Eu am pus mării ca hotar nisipul, hotar veşnic pe care nu trebuie să-l treacă. Şi chiar dacă valurile ei se înfurie, totuşi Sunt neputincioase; urlă, dar nu-l trec. Poporul acesta însă are o inimă dârză şi răzvrătită; se răscoală, şi pleacă, şi nu zic în inima lor: „Să ne temem de Domnul, Dumnezeul nostru, care dă ploaie la vreme, ploaie timpurie şi târzie, şi ne păstrează săptămânile Hotărâte pentru seceriş. „Din pricina nelegiuirilor voastre n-au loc aceste orânduiri, păcatele voastre vă lipsesc de aceste bunătăţi. (Ieremia 5:22-25)
"Împăratul lui Israel", (Isaia 44:6) El Însuşi face apel la activitatea Sa în creaţie şi arată israeliţilor să se încreadă în El şi să aibă frică de El, căci Domnul se va îngrijii de toate lucrurile, dar fărădelegile lor îi ţin departe de aceste lucruri bune, păcatele voastre vă lipsesc de aceste bunătăţi.
În Ieremia găsim scris: „Nici unul nu este ca Tine, Doamne! Mare eşti Tu, şi mare este Numele Tău prin puterea Ta. Cine să nu se teamă de Tine, Împărate al neamurilor? Ţie se cuvine teama; căci între toţi înţelepţii neamurilor şi în toate împărăţiile lor, nici unul nu este ca Tine. (Ieremia10:6-7)
Nu este nimeni ca Împăratul Iudeilor (Marcu 15:2). Căci Domul este mare şi foarte vrednic de laudă. El este mai de temut decât toţi dumnezeii. Căci toţi dumnezeii popoarelor Sunt nişte idoli, dar Domnul a făcut cerurile. (Psalmul 96:4-5; şi 1 Cronici 16:25; Psalmul 48:1)
Mare este Domnul şi foarte vrednic de laudă, şi mărimea Lui este nepătrunsă. (Psalmi 145:3)
Împăratul Dariu, după ce a văzut îndurarea măreaţă a lui Dumnezeu faţă de Daniel (un iudeu: Romani 2:28-29), a făcut această declaraţie: către toate neamurile, şi către oamenii de toate limbile care locuiau în toată împărăţia sa:
Poruncesc ca, în toată întinderea împărăţiei mele, oamenii să se teamă şi să se înfricoşeze de Dumnezeul lui Daniel. Căci El este Dumnezeul cel viu, şi El dăinuieşte veşnic; împărăţia Lui nu se va nimici niciodată, şi stăpânirea Lui nu va avea sfârşit. El izbăveşte şi mântuieşte, El face semne şi minuni în ceruri şi pe pământ. El a izbăvit pe Daniel din ghiarele leilor!" (Daniel 6:26-27)
Dariu pe bună dreptate, a decretat că oamenii trebuie să tremure şi să se teamă înaintea Dumnezeului lui Daniel, pentru că este acelaşi decret pe care Împăratul sfinţilor l-a făcut (Apocalipsa 15:3). Sfinţiţi însă pe Domnul oştirilor. De El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi." (Isaia 8:13) Da, cutremură-te, pământule, înaintea Domnului, înaintea Dumnezeului lui Iacov, (Psalmi 114:7; şi 1 Cronici 16:30; Psalmul 96:9; 99:1; Ioel 2:1; Efeseni 6:5; Filipeni 2:12). Psalmistul a scris astfel despre „Împăratul veşnic" (Ieremia 10:10): Mi se înfioară carnea de frica Ta, şi mă tem de judecăţile Tale. (Psalmi 119:120)
Această declaraţie este făcută în dragoste pentru cuvântul lui Dumnezeu (ex, Psalmul 119:47-48, 97, 113, 119, 127, 159, 163-165, 167). Astfel, este făcută în contextul dragostei copleşitoare pentru Dumnezeu (Marcu 12:30), de vreme ce Dumnezeu şi Cuvântul Său sunt una (Ioan 1:1). Prin urmare, Dumnezeul iubitor şi cei ce se tem de El sunt un tot (congru). De asemenea, frica de Domnul şi bucuria în Domnul, merg împreună.
Tot astfel este scris: Slujiţi Domnului cu frică, şi bucuraţi-vă, tremurând. (Psalmi 2:11) În teama adevărată de Dumnezeu, este frică şi cutremur cu bucurie în Domnul (Filipeni 4:4) şi este armonie de asemenea. În cele din urmă, este după voia lui Dumnezeu care a găsit-o în inimile lor, a celor aleşi de El (Psalmul 65:4) ei se tem de cuvântul Său (ex. Ezra 9:4; 10:3), după cum spune Domnul:
Toate aceste lucruri, doar mâna Mea le-a făcut, şi toate şi-au căpătat astfel fiinţa" -zice Domnul., Iată spre cine Îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de cuvântul Meu. (Isaia 66:2 şi vs 5)
5. Adevărata Frică Întoarce ( Îndreaptă)
... dar celor nebuni le este urât să se lase de rău. (Proverbe 13:19) Prin urmare, cei ce pretind că se tem de Dumnezeu, dar continuă în păcatul lor, sunt proşti şi mincinoşi (1 Ioan 2:4), după cum este scris:
Cine umblă cu neprihănire, se teme de Domnul, dar cine apucă pe căi strâmbe, Îl nesocoteşte. (Prov. 14:2)
Nu se poate ca cineva care se teme de Dumnezeu, să continue în păcat fără să se pocăiască, pentru că: ...prin frica de Domnul se abate de la rău. (Proverbe 16:6) Cei care se tem de Dumnezeu, se pocăiesc şi primesc mustrarea (Proverbe 12:1; 15:5), pentru că ei ştiu că este modul prin care au viaţa (Proverbe 6:23). Frica de Domnul este un izvor de viaţă, ea ne fereşte de cursele morţii. (Proverbe 14:27) Cei răi, sunt cei care nu se tem de Dumnezeu (Romani 3:18), ei iubesc moartea (Proverbe 8:36), urăsc certarea (corectarea) (Proverbe 1:22; 12:1; 13:18, 15:10), şi nu se abat de la căile lor rele (ex, Proverbe 1:30; Isaia 9:13; Ieremia 15:7; 36). Cei buni şi Evlavioşi, sunt cei ce se tem de cuvântul Său, (Psalmul 141:5), pentru că:
Totuși, măcar că păcătosul face de o sută de ori răul şi stăruieşte multă vreme în el, eu ştiu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu, şi au frică de El. Dar cel rău, nu este fericit şi nu-şi va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n-are frică de Dumnezeu. (Eccleziastul 8:12-13)
Ar putea fi desigur, oameni răi ce par a "se teme de Domnul" (ex, 2 Regi 17:24-41), dar adevărul este că dacă nu se întorc de la faptele lor rele (Proverbe 16:6) ei dovedesc că "Nu se tem de El" (ca în 2 Regi 17:34), în schimb, renunţă la El. Pentru că Dumnezeu nu este în nici unul din gândurile lor (Psalmul 10:3-4). Mai mult decât atât, există frică într-adevăr a nelegiuitului în Scriptură (ex. Geneza 3:10; 18:15, Marcu 11:18; Apocalipsa 6:15-17). Totuşi nu-i nici o teamă în acest context, prin urmare este în neascultare de Dumnezeu, astfel ei sunt pur şi simplu răi, şi nu este adevărata teamă după voia lui Dumnezeu. Chiar şi dracii se înfioară (Iacov 2:19), şi ei în mod corect fac acest lucru, pentru că Dumnezeu este înfricoşător, în plus, ei nu au nici o speranţă de mântuire (Matei 8:29; Evrei 2:16).
6. Adevărata frică urăşte
O definiţie biblică a fricii de Domnul, o găsim în Proverbe 8:13.
Frica de Domnul este urîrea răului (Proverbe 8:13). Înţelepciunea continuă în Proverbe 8:13 afirmând că ea urăşte trufia, mândria, purtarea rea, şi gura... mincinoasă. Ea urăşte gura din zilele de acum, care desigur este conectată la un trup, o persoană.
Domnul declară: Şase lucruri urăşte Domnul, şi chiar şapte Îi Sunt urâte: ochii trufaşi, limba mincinoasă, mâinile... care varsă sânge nevinovat, inima care urzeşte planuri nelegiuite, picioarele care aleargă repede la rău, martorul mincinos, care spune minciuni, şi cel ce stârnește certuri între fraţi. (Proverbe 6:16-19)
Ochii trufaşi, o limbă mincinoasă, mâinile, inima, şi picioarele, toate sunt părţi dintr-o fiinţă umană, şi Dumnezeu spune aici... că El le urăşte. Oameni răi, sunt răi. Aşa cum Dumnezeu nu separă aceste membre ale corpului de la aceşti oameni, tot astfel Dumnezeu nu separă păcatul de păcătos, până când El nu-i mântuieşte. Şi astfel, Proverbe 6 continuă şi în mod clar spune că Domnul urăşte mărturia mincinoasă şi cel care stârnește certuri. Acestea sunt tipuri de persoane pe care Domnul le urăşte. De fapt, Dumnezeu urăşte pe "cei ce fac fărădelegea" (Psalmul 5:5; a se vedea, de asemenea, Psalmul 5:6, 11:5), dar şi pe cei ce nu se tem de El. David, care se temea de Dumnezeu (2 Samuel 23:3 / 1 Regi 15:5), şi era după voia lui Dumnezeu, a exprimat astfel în Psalmul 139: „Da, îi urăsc cu o ură desăvârşită".
Să nu urăsc eu, Doamne, pe cei ce Te urăsc, şi să nu-mi fie scârbă de cei ce se ridică împotriva Ta? Da, îi urăsc cu o ură desăvârşită; îi privesc ca pe vrăjmaşi ai mei. (Psalmi 139:21-22, şi Psalmi 26:5, 31:6; 119:113)
Aşa cum este scris, ei sunt duşmani într-adevăr. Cei ce nu au teamă de Dumnezeu, urăsc pe cei ce o au, dar ura lor este nelegiuită şi rea. Ei urăsc; astfel pe Dumnezeu (Romani 1:28, 30), dar şi pe poporul Lui. Omul nelegiuit este o scârbă înaintea celor neprihăniţi, dar cel ce umblă fără prihană este o scârbă înaintea celor răi. (Proverbe 29:27) Ura este reciprocă, dar una este justificată, cealaltă nu.
7. Adevărata Frică este Încrezătoare
Cine se teme de Domnul are un sprijin tare în El, şi copiii lui au un loc de adăpost la El. (Proverbe 14:26; şi Psalmul 112:7-8) Teama adevărată de Dumnezeu nu produce laşitate, ci mai degrabă îndrăzneală, astfel cum Proverbe 28:1 spune: Cel rău fuge fără să fie urmărit, dar cel neprihănit îndrăzneşte ca un leu tânăr. Cei fricoşi şi laşi, merg în iad (Apocalipsa 21:8), dar cei drepţi, şi anume cei care se tem de Dumnezeu, ei nu sunt în nici un fel laşi, ci mai degrabă au îndrăzneală ca un leu. Oamenii cu teamă de Dumnezeu, sunt capabili să trăiască încrezători chiar şi în faţa unor circumstanţe înfricoşătoare. După cum frica de Domnul dă instrucţiuni:
Fiule, să nu se depărteze învăţăturile acestea de ochii tăi: păstrează înţelepciunea şi chibzuinţa! Căci ele vor fi viaţa sufletului tău, şi podoaba gâtului tău. Atunci vei merge cu încredere pe drumul tău, şi piciorul nu ţi se va poticni. Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce. Nu te teme nici de spaimă năprasnică, nici de o năvălire din partea celor răi; căci Domnul va fi nădejdea ta, şi El îţi va păzi piciorul de cădere. (Proverbe 3:21-26)
Somnul este un timp foarte vulnerabil. Cineva ar putea intra pe furiş peste tine ca să te omoare (ca şi în Judecători 4:21 sau 2 Samuel 4:5-12). Dar cei care au frică de Dumnezeu, nu se tem. Ei au somnul dulce. Ei au pace (Isaia 26:3; Filipeni 4:6-7), şi sunt încrezători chiar şi în faţa terorii, sau a anumitor probleme din partea celor răi. Şi, astfel ei nu se tem de nimic. După cum David a scris:
Ori de câte ori mă tem, eu mă încred în Tine. Eu mă voi lăuda cu Dumnezeu, cu Cuvântul Lui. Mă încred în Dumnezeu, şi nu mă tem de nimic: ce pot să-mi facă nişte oameni? (Psalmi 56:3-4) Răspunsul? Nimic. Deoarece Dumnezeu, de la început ştie ce are să se întâmple (Isaia 46:10). Astfel: Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El, şi-i scapă din primejdie. (Psalmi 34:7) Aşa că, cei care se tem de Domnul au mare încredere (Proverbe 14:26), chiar şi în faţa celei mai înfricoşătoare situaţii; este hotărârea veşnică a lui Dumnezeu. Cei care se tem de Dumnezeu, au o mare îndrăzneală (Efeseni 3:12; Evrei 4, 14-16; 10:19), după cum 1 Ioan 4:17-18 declară:
Cum este El, aşa Suntem şi noi în lumea aceasta: astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii. În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n-a ajuns desăvârşit în dragoste.
Cei care se tem de Dumnezeu, cred în mila Lui (Psalmul 103:11-18). Ei cred în iertarea Sa (Ioan 3:16), şi ei ştiu că vor avea viaţa veşnică (1 Ioan 5:13). Ei au îndrăzneală în ceea ce priveşte "ziua judecăţii," pentru că nu se tem de osândire (Romani 8:1). Ei nu se tem de chin. Ei aşteaptă cu nerăbdare recompensa lor (Apocalipsa 22:12-14), pentru că ei cunosc pe Dumnezeu, şi El este Cel ce răsplăteşte celor care Îl caută cu sârguinţă (Evrei 11:6; 9:27-28).
Frica izgonită din 1 Ioan 4:17-18 este teama ce implică chinul (versetul 18). Aceasta este frica de condamnare. Nu frica de Dumnezeu este cea izgonită. Deoarece, dacă este vorba de înţelepciune şi pricepere... ar fi oare izgonite? (Iov 28:28)! De fapt chiar frica de Dumnezeu, este cea care izgoneşte alte temeri; cum ar fi frica de om (Isaia 8:11-13; Psalmul 27:1; Proverbe 29:25), laşitatea (2 Timotei 1:7), şi frica de moarte (Romani 8:15; Evrei 2:14-15), care include şi teama de condamnare (moartea a doua, Apocalipsa 21:8). Cei care se tem de Dumnezeu, se tem de Cel care "după ce a ucis, are putere să arunce în iad" (Luca 12:4-5). Prin urmare, ei se poartă cu frică în timpul pribegiei lor pe acest pământ (Romani 11:20-22; 1 Petru 1:17) fiind foarte motivaţi de această teamă (2 Corinteni 5:11), ei își pun întreaga speranţă în harul lui Dumnezeu (1 Petru 1:13). Ei se grăbesc să intre în odihna Lui (Evrei 4:11), deoarece ei ştiu că nu există nici o altă modalitate de a scăpa de mânia Celui Atotputernic (Ioan 3:36), decât să se teamă de El şi să se încreadă în mântuirea Lui (Psalmul 119:166 ). Astfel că, omul lui Dumnezeu ascultă învăţăturile, după cum este scris:
Să ascultăm, deci, încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău. (Eccl. 12:13-14)
Iov, un om care a fost îngrozit şi a tremurat înaintea lui Dumnezeu (Iov 23:13-16), a avut această încredere care vine cu frica de Dumnezeu. El a vorbit de acesta în Iov 19:25-27. Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu.
Iov dorea acea zi în care să-L poată vedea pe Dumnezeu. El nu a avut nici o ruşine în ceea ce priveşte acea zi, ci mai degrabă o mare încredere, tot astfel a fost şi David când a scris în Psalmul 61: Aş vrea să locuiesc pe vecie în cortul Tău (Psalmi 61:4) Aceasta este încrederea tuturor celor care se tem de El (Ps. 65:5). Din moment ce aceştia se tem de El (Luca 12:4-5), ei nu trebuie să aibă teamă de vreo nenorocire (Luca 12:4-7; a se vedea, de asemenea, Exodul 20:18-20; 1 Samuel 12:20-25; Matei 17:5-7), după cum Proverbe 1:33 spune: dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău.
8. Frica adevărată are Mulţumire (satisfacţie)
În această încredere care vine în frica adevărată de Dumnezeu, există o mare satisfacţie, de asemenea. Frica de Domnul duce la viaţă, şi cel ce o are, petrece noaptea sătul, fără să fie cercetat de nenorocire. (Proverbe 19:23) Cu ani în urmă Mick Jagger a cântat: "I can't get no satisfaction." "Eu nu pot avea nici o satisfacţie." Acesta a fost pentru că el, nu se temea de Dumnezeu (Romani 3:18).
Tot astfel, dar cu mai mulţi ani în urmă împăratul David, care se temea de Dumnezeu, a cântat: Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic. (Psalmi 23:1) David ştia că nu va duce lipsuri. El a ştiut că va rămânea în satisfacţie, deoarece ştia că Domnul nu-l va părăsi (Evrei 13:5). Chiar dacă "ochii omului nu se pot sătura" (Proverbe 27:20), cei care se tem de Domnul găsesc mulţumiri în ceea ce este puţin, sau mult (Efeseni 5:5; Evrei 13:5). Ei sunt mulţumiţi de bunătatea Lui (Psalmul 36:7-8; 37:19; 63:5; Proverbe 14:14), pentru că ei iubesc pe Domnul şi urăsc posesiunile lor (Luca 14:33; 16:13).
9. Teama Adevărată este Înţelepciune
Având în vedere că frica de Dumnezeu este înţelepciune (Iov 28:28), nu este de mirare că cei care se tem de Dumnezeu, sunt învăţaţi de Dumnezeu, şi prin urmare, au înţelepciunea lui Dumnezeu. Astfel Psalmul 25 spune: Cine este omul, care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă. (Psalmi 25:12) Cei care se tem de Dumnezeu, au ungere de la Domnul (1 Ioan 2:27) şi primesc instrucţiuni de la El.
Aşa cum este scris:
Prietenia Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legământul făcut cu El le dă învăţătură. (Psalmul 25:14)
Alte traduceri spun: Secretul Domnului este pentru cei ce se tem de El, şi legământul făcut cu El le dă învăţătură. (Ps 25:14)
10. Teama Adevărată este Cuvântul lui Dumnezeu
În contextul legii Domnului, mărturia Domnului, statutul Domnului, porunca Domnului şi hotărârile Domnului, este frica de Domnul. Toate acestea sunt sinonime pentru cuvântul lui Dumnezeu (ex., Psalmul 119), inclusiv "frica de Domnul" (Psalmul 19:9). Frica de Domnul nu este numai începutul înţelepciunii şi cunoştinţei (Proverbe 1:7; 9:10), dar este înţelepciune (Iov 28:28). După cum Hristos este înţelepciune (1 Corinteni 1:24, 30), iar Hristos este Cuvântul lui Dumnezeu (Ioan 1:1, 14; Apocalipsa 19:13). Prin urmare, Hristos este înţelepciunea şi Cuvântul lui Dumnezeu, tot astfel frica de Domnul este înţelepciunea şi cuvântul lui Dumnezeu. Proverbe 15:33 spune: "frica de Domnul este şcoala înţelepciunii." Aceasta descrie bine cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum Pavel a scris:
Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, (2 Timotei 3:16) De asemenea, Proverbe 13:13 spune:
Cine nesocoteşte Cuvântul Domnului se pierde, dar cine se teme de poruncă este răsplătit. (Proverbe 13:13)
Teama de poruncă şi teama de Dumnezeu este unul şi acelaşi lucru.
11. Frica adevărată este Dumnezeu Însuşi
Frica de Domnul, este într-adevăr Scriptura: Cuvântul lui Dumnezeu şi înţelepciunea lui Dumnezeu este Hristos; tot astfel frica de Domnul, este Dumnezeu Însuşi (Ioan 1:1). Proverbe 2:5 ilustrează bine acest lucru: atunci vei înţelege frica de Domnul, şi vei găsi cunoştinţa lui Dumnezeu. Astfel, se înțelege că frica de Domnul este găsirea cunoştinţei lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, frica de Domnul, este Dumnezeu.
12. Teama Adevărată ţine în veci
Unii ar putea argumenta, că cineva odată ce ajunge să cunoască pe Domnul, nu se mai teme de El, dar acest lucru ar fi o minciună. Proverbe 23:17 spune: Să nu-ţi pizmuiască inima pe cei păcătoşi, ci să aibă totdeauna frică de Domnul; Totdeauna înseamnă continu (mereu). Aşa cum Proverbe 28:14 spune, "Ferice de omul care se teme necontenit". De asemenea, Psalmistul în Psalmul 119, scrie: Împlineşte-Ţi făgăduinţa faţă de robul Tău, făgăduinţa făcută pentru cei ce se tem de Tine! (Psalmi 119:38) Teama de Dumnezeu este un mod de viaţă. Aceasta nu este ceva făcut iniţial, iar apoi s-a terminat (altfel ar fi o pervertire a: 1 Ioan 4:17-18), după cum ilustrează Psalmul 72:
Aşa că se vor teme de Tine, cât va fi soarele, şi cât se va arăta luna, din neam în neam; (Psalmi 72:5)
Şi în viitor, oamenii vor fi cu frica lui Dumnezeu (de exemplu, Psalmul 67:7; 102:15; Isaia 29:23; Osea 11:10-11; Mica 7:17), chiar şi în veşnicie oamenii vor avea frică de Domnul, pentru că:
Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului Sunt adevărate, toate Sunt drepte. (Psalmi 19:9)
Original: The True Fear of God, by Darwin Fish
Traducerea: Sanda Vasile, Tot ce-i italic este din Biblie. (D.Cornilescu)
Dumnezeu spune: „Te iubesc cu o iubire veşnică; de aceea îţi păstrez bunătatea Mea!" (Ieremia 31:3).
Ei nu suferă și nu simt nicio durere, întrucât „cei morți nu sunt conștienți de nimic". (Eclesiastul 9:5) Isus a asemănat moartea cu un somn adânc. (Ioan 11:11-14) Astfel, nu avem de ce să ne temem de cei care au adormit în moarte și nici nu trebuie să-i îmbunăm aducându-le ofrande. Ei nu ne pot face nici bine, nici rău, deoarece „[în mormânt] nu este nici lucrare, nici plan, nici cunoștință, nici înțelepciune". (Eclesiastul 9:10) Prin intermediul învierii, Dumnezeu va înlătura moartea pentru totdeauna. (1 Corinteni 15:26, 55; Revelația 21:4)
Matei 5:46 Iisus spune ''Dacă iubiţi numai pe cei ce vă iubesc, ce răsplată mai așteptaţi? Nu fac așa și vameșii?''
exact cum sunteti voi
Noi nu suntem decat niste pacatosi converiti, daca Dumnezue coranului spune ''Te iubesc si te accept daca faci, daca spui, daca mergi, etc.''
un sclav, acelasi chestie o spune si iahve, alah si iisus
Mai amuzant, este acelasi pacat stramosesc, nici un verset din vt nu exista asa ceva, cum sa se nasca un copil pacatos, asta e blasfemie, iahve mai blestema 7 nemauri,iahve ucide cand are el chef,deci suntem niste marionate iar dictatorul este iahve, cum nu i convine ceva gata, avram la contraziz dar el parca stia totul, tot el regreta ca a facut omul, cum naiba sa regreti daca tu stiai totul in viitor, iisus asta cand a blestemat un smochin, iisus nu stia nimic, el a spus ca se intoarce cand aia mai sunt in viata
Dumnezeu ucide pe soţia lui Lot, pentru că s-a uitat peste umăr. (Geneza 19:26) +1
1+
- Tot Dumnezeu, îl ucide pe Er (pentru că nu-i plăcea de el). (Geneza 38:7) +1
2+
- Onan este executat pentru că folosea o metodă primitivă de contracepţie (Geneza 38:10) +1
3+
- un număr de 3000 de evrei sunt trimişi în nefiinţă pentru că se distrau pe lângă viţelul de aur al lui Aaron (Exodul.32:27-28, 35) +3000
3003+
- Fii lui Aaron, Nadab şi Abihu, prajiţi deoarece au adus jertfă Domnului cu un tip de foc neaprobat (Leviticul 10:1-2) +2
3005+
- Un individ care a făcut băşcălie de numele Domnului, este omorât cu pietre la porunca lui Dumnezeu (cel iertător) (Leviticul 24:10 - 23). +1
3006+
- Tot cu pietre este omorât alt nefericit care s-a găsit să strângă vreascuri în ziua Sabatului. (Numeri 15:32 - 36) +1
3007+
- Core, Datan şi Amirab, împreună cu familiile lor, îngropaţi de vii pentru că se certaseră cu Moise (Numeri 16:27 - 33). +12
3019+
- Din nou, executaţi prin prajire cu focul divin, 250 de evrei, pentru că aduceau tămăie când Dumnezeu nu era în toane bune (Numeri 16:35). +250
3269+
- Tot pe aici aflăm ca în afara de aceşti 250 Dumnezeu a mai mântuit încă 14700 deoarece se plângeau că în deşert nu curgea lapte şi miere, aşa cum li se promisese (Numeri 16:49) + 14700
17969+
- Fii lui Israel păcătuiesc cu femeile moabite (ce dracu era să facă în deşert?), Dumnezeu, da, aţi ghicit, se supără din nou (era probabil invidios), şi mai adaugă 24000 la scor (Numeri 25:9).
41969+
- Dumnezeu se răzbună pe madianiţi care fac cunoştinţă toţi cu săbiile lui Israel, afară de 32000 de virgine care sunt lăsate în viaţă (oare la ce le-or fi folosit?) (Numeri 31). +90 000
131969+
- Acan şi toţi membrii familiei sale sunt ucişi cu pietre şi arşi deoarece ascunseseră sub cort o pradă de război (Iosua 7:24 - 26).+5
131974+
- Prin puterea lui Dumnezeu, Iosua trece prin ascuţişul sabiei pe toţi locuitorii cetăţii Ai (bărbaţi, femei şi copii) 12000 de oameni în total. (Iosua 8:25). +12000
- 10000 de canaaniţi şi fereziţi sunt distruşi de data asta de către Iuda (Judecătorii 1:4).
+10000
153974+
- Ehud ucide pe Eglon, împăratul moabiţilor, la sugestia lui Dumnezeu (Judecătorii 3:15 - 21) +1
153975+
- După această întâmplare, îi dă în mâinile evreilor pe moabiţi, care nu iarta nici de data asta (Judecători, 3:29). + 10000
163975+
- Creatorul Universului îi face pe madianiţi să se ucidă între ei (Judecători 7:2 - 22, 8:10) + 120000
283975+
- Sfântul Duh intră în Samson şi curăţă cu ocazia asta vreo 30 de oameni (Judecători 14:19). +30
284005+
- Sfântul Duh intră şi mai tare în Samson, care de data asta omoară 1000 de filisteni (Judecători 15:14-15). +1000
285005+
- Sfântul Duh intră cel mai tare în Samson şi acesta mai adaugă la suma totală 3000 de filisteni, după modelul teroriştilor sinucigaşi (Judecătorii 16:27 - 30). +3000
288005+
- Domnul a bătut pe Beniamin (probabil de aici sintagma - să te bată Dumnezeu), 25000 trecură în nefiinţă(Judecătorii 20:35 - 37). +25000
313105+
- Acceaşi treaba cu alţi 25000 de beniamiţi (Judecătorii 20:44 - 46). +25000
338105+
- nişte curioşi care s-au uitat la chivotul legământului au o soartă crudă (1 Samuel 6:19). +50070
388175+
- Un număr insignifiant de filisteni sunt căpătuiţi prin puterea divină (1Samuel 14:12 - 14) +20
388195+
- Samuel (la comanda divină) îl măcelăreşte pe Agag (1Samuel 15:33 ). +1
388196+
- Domnul îl loveşte (cu moartea) pe Nabal, deoarece nu a vrut să-i dea de pomană lui David (1Samuel 25:38). +1
388197+
- Tot Domnul este mâniat foarte tare de bunul samaritean Uza, care văzând chivotul legământului în pericol de a se răsturna, a vrut să-l sprijine, astfel atingându-l; un gest necugetat care i-a atras moartea (2Samuel 6:7). +1
388198+
- Pentru că David a păcătuit, Dumnezeu i-a omorât copilul (2Samuel 12:14 - 18). +1
388199+
- 7 fii ai lui Saul spanzuraţi pentru a potoli furia dumnezeiască (2Samuel 21:6 - 9). +7
381206+
- David are ideea foarte proastă de-a face un recensământ, recensământ care atrage mânia lui Dumnezeu, manifestată prin cei 70000 de morţi (ciumă în acest caz) (2Samuel 24:13). +70000
458206+
Un leu este venit direct de la Domnul pentru a consuma carnea unui profet, care se făcuse vinovat de a fi naiv şi de a crede pe alt profet(mincinos) (Împăraţi 13:1 - 24). +1
458207+
Din cauză că sirienii au afirmat că Dumnezeu este doar un dumnezeu al munţilor şi nu şi al văilor, acesta s-a simţit jignit şi a dat 100000 dintre ei pe mâna evreilor, care au făcut ceea ce ştiu să facă ei cel mai bine în Vechiul Testament (1Împăraţi: 20:28 - 29). +100000
558207+
Minune dumnezeiască: un zid cade peste restul sirienilor rămaşi în viaţă (1Împăraţi 20:30) +27000
585207+
Alt leu este trimis de către Dumnezeu să ucidă un om care a refuzat să bată un profet (pesemne profetul respectiv era masochist)(1Împăraţi 20:35 - 36). +1
585208+
Ahazia s-a rugat la alt dumnezeu (deşi stătea scris că nu are voie) şi nu este greu de imaginat ce s-a întâmplat cu el. (2Împăraţi 1:2-4, 17). +1
585209+
Tot cu ocazia asta, pentru a demonstra că Ilie este omul lui, Dumnezeu prăjeşte la focul divin nişte nefericiţi soldaţi (2Împăraţi 1:9 12). +102
585311+
Pentru că au râs de faptul că Elisei era chel, 42 de copii au fost sfâşâiaţi de nişte urşi trimişi providenţial de către Dumnezeu, pentru a-i face dreptate marelui profet, a cărui orgoliu fusese rănit (2Împăraţi 2:23 - 24). +42
585353+
Un nefericit, călcat in picioare pană la moarte, deoarece nu l-a crezut pe Elisei (crede şi nu cerceta, aviz amatorilor) (2Împăraţi 7:17 + 20). +1
585354+
Dumnezeu se razbună pe o femeie numită Izabela (2Împăraţi 9:33 - 37). +1
585355+
Lei sunt trimişi din nou, pentru a ucide nişte nesimţiţi care nu se temeau de Dumnezeu (2Împăraţi 17:25 - 26).+3
585358+
Îngeraşul Domnului (acela din rugăciunea "înger, îngeraşul meu") ucide (în timp ce dormeau) 185000 de asirieni (2Împăraţi 19:35). +185000
770358+
Saul n-a păzit foarte bine cuvântul Domnului, aşa că a păţit-o (1Cronici 10:14). +1
770359+
Pentru că erau prea mulţi, 500000 de israeliţi sunt daţi pe mâinile lui Iuda (2Cronici 13:17). +500000
1270359+
Domnul l-a lovit pe Ieroboam, care, bineînţeles, a murit (2Cronici 13:20). +1
1270360+
La fel au păţit şi 1000000 de etiopieni (2Cronici 14:9 - 14). +1000000.
2270360+
Pentru puţină diversitate, Dumnezeu îl loveşte pe Ioram cu o boală care face ca intestinele să-i iasă pe afară. Moare în chinuri groaznice (2Cronici 21:14 - 19). +1
2270361+
Din motive care îmi scapă Domnul omoară pe soţia lui Ezechiel (Ezechiel 24:15 - 18). +1
2270362+
2 oameni sunt ucişi deoarece nu i-au dat Sf. Petru toţi banii lor (Faptele apostolilor 5:1 - 10). +1
2270363+
De o soartă meritată are parte şi Irod (Faptele apostolilor 12:23). +1
2270364+
- După ce în prealabil Dumnezeu cel omniscient şi nechimbător a declarat că ceea ce a făcut era bine, a realizat că de fapt nu era, şi prin urmare a înecat toată specia umană, toate animalele terestre şi păsările. Doar vieţuitoarele acvatice le-a lăsat? A scăpat doar un beţiv pe nume Noe, care era cel mai moral dintre toţi. Acesta şi-a blestemat fiul să fie sclavul celorlalţi, deoarece l-a văzut dezbrăcat pe ta-su din greşeală, atunci când acesta era mort de beat. (Geneza 6:11 -17)
- Dumnezeu distruge Sodoma şi Gomora deoarece oamenii de acolo se distrau prea tare. (Geneza 19:24).
- O ploaie de pietre vine de la Dumnezeu şi distruge tot ce prinde în ţara Egiptului (oameni, animale, plante), dar ocoleşte regiunea în care trăiau evreii. (Exodul 9:23 - 29)
- Dumnezeul atoatebun şi iertător ucide pe toţi întâii născuţi ai Egiptului, cu cei ai animalelor cu tot. (Exodul 12:29)
- Deoarece nici după această întâmplare slava lui Dumnezeu nu se revelase la adevărata ei valoare, Dumnezeu îneacă pe faraon şi toată armata lui. (Exodul 14:26 - 30)
Motivele pentru care Domnul devastează Egiptul includ, printre altele, urmatoarele: să arate că el este Dumnezeu, să arate că nu mai e altul ca el pe faţa pământului, ce puteri mari are, să le dea israeliţilor un subiect pe marginea căruia aceştia să poată discuta cu copiii lor şi faptul că face deosebire între Egipt şi Israel.
- Cu aprobarea divină, Iosua îi distruge pe amaleciţi. (Exodul 17:13)
- O plagă venită de la Dumnezeu vine peste israeiliţi, din cauză că se săturaseră de mană cerească şi au poftit nişte carne - ceea ce a mâniat pe Domnul. (Numeri 11:33)
- Tot Domnul a dat în mâna lui Israel pe nişte canaaniţi care sunt distruşi complet, adică nu scapă nici unul. (Numeri 21:3)
- Dumnezeu trimite nişte serpi care ucid mulţi israeliţi. Motivul este că aceştia se plângeau prea mult şi nu le plăcea viaţa în deşert. (Numeri 21:6)
- Og şi al său popor sunt raşi de pe suprafaţa pământului de către israeliţi prin puterea divină. (Numeri 21:35)
- Pentru ca nişte israeliţi s-au închinat (până la pământ) în faţa altor dumnezei, Yahve dă dispoziţie să fie spânzuraţi cu faţa în soare. (Numeri 25:4)
- Din ciclul - epurarea etnica este un sport plăcut lui Dumnezeu şi poporului său preferat menţionăm următoarele cetăţi şi triburi distruse într-un mod complet dumnezeiesc:
- Ierihonul (Iosua 6:21 - 27)
- Gabaonul (Iosua 10:10 - 27)
- Macheda (Iosua 10:28)
- Libna (Iosua 10:30)
- Lachis (Iosua10:32 - 33)
- Eglon (Iosua 10:34 - 35)
- Hebron (Iosua 10:36 - 37)
- Debir (Iosua 10:38 - 39)
- o alianţă sub împăratul Haţorului (Iosua 11:8 - 15 )
- Anachim (Iosua 11: 22 - 23)
- Ierusalimul este trecut prin ascuţişul sabiei (Judecătorii 1:8)
- Alţi canaaniţi care nu au parte de mila dumnezeiască (Judecători 1:17)
- Ghedeon visează că îi distruge pe madianiţi, iar visul lui (venit de la Dumnezeu) devine realitate. (Judecătorii 7:19 - 25)
- Samuel mai omoară nişte filisteni care oricum nu aveau nici o şansă deoarece îi speriase Dumnezeu mai înainte. (1Samuel 7:7 - 11)
- Sfântul Duh pătrunde în Saul, care se enervează şi îi aduce la exctincţie pe amoniţi. (1Samuel 11:11)
- Iată ce-i transmite Domnul lui Saul: "Du-te acum, bate pe Amalec, şi nimiceşte cu desăvârşire tot ce-i al lui; să nu-i cruţi, şi să omori bărbaţii şi femeile, copiii şi pruncii, cămilele şi măgarii, boii şi oile". (1Samuel 15:3) Zis şi făcut! (1Samuel 15:7)
- Domnul comandă prin intermediul lui Ilie uciderea tutror ahabiţilor. (2Împăraţi 10:10 - 17)
- Iehu îşi face de lucru cu credincioşii în Baal, care evident nu plăceau Domnului (2Împăraţi 10:19 - 27)
- Cei care nu-l acceptă pe Cristos sunt trimişi în Iad (unde se găseşte plânsul şi scrâşnirea dinţilor) (Matei 13:42, Luca 13:28)
Aceste fapte arată exact cum ar trebui să arate faptele unei entităţi transcendente, omnisciente, omnipotente, benevolente şi omniprezente, nicidecum a poveşti inventate de un popor de barbari iliteraţi, transmise pe cale orală prin procedeul numit "a face din ţânţar dinozaur".
Pentru ca cei care au inventat religia, isi astupa faptele punanad numele de dzeu asupra lor. Marionete sunt toti cei care accepta "credinta", fara sa realizeze ce se intampla.
Mai exact, iisus (fiind pe urmele lui buddha)a blestemat smochinul ca nu i-a mers. Cei care "cred in hristos" nu "cred" si in povestile cu smochinul (care este o alta religie, e vorba de credinta aici. ce anume exista? credinta!)
Adica, smochin e bodhi, samanta trezirii ceva de genu, in hinduism, buddhism.
Poti citi pe wikipedia despre akhenaten, nu exista moise, ci akhenaten. Moise a fost doar modelat si aplicat in cartiile de istorie peste akhenaten.
Ambele vorbesc de acelasi Dumnezeu(acum ca au nume diferite in cartile lor e partea a 2),amandoua sustin ca sunt voia Domnului, doar ca Coranul e scris pe baza a ce a vazut Mahomed, iar Biblia pe baza apostolilor, si oameni de genul, evident ca sunt si deosebiri dar in mare asemanarea cea mai mare ne arata ca exista un singur Dumnezeu
Aceiasi apostoli sunt mentionati si in qoran, Muhamad a fost un fel de "om care facea miracole", cum era si iisus. Difera caracterul lui dumnezeu si povestile.
E vorba de femei, la crestini cand o femeie este "goala" in public, si schimba deseori partenerii, se numeste "libertate". ("ea are dreptul sa faca asta, ea face ce vrea, e alegerea ei") Musulmani sunt mai seriosi si mai respectuosi cand e vorba e relatii, sunt mai privati.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
