Care sunt ideile principale din pescuirea minunata?

Din aceasta Sf. Evanghelie desprindem cateva invataturi foarte folositoare pentru mantuirea sufletului nostru. In primul rand, descoperim ca Mantuitorul Iisus Hristos a fost Dumnezeu adevarat, caci cine putea sa fie acesta de care ascultau marea, vanturile si pestii, daca nu Creatorul tuturor? Pestii cei necuvantatori, cand au simtit asupra apei in corabia lui Petru pe Ziditorul lor, au venit cu gramada ca sa-L vada si sa-I asculte cuvantul. Asa s-au lasat prinsi in mrejele apostolilor si scosi afara la uscat, la porunca Domnului Hristos.
Aceasta minune a fost infricosatoare pentru ucenici, care simtind dumnezeirea lui Iisus s-au temut. De aceea, petru, plin de spaima, a ingenuncheat inaintea lui si cu frica L-a rugat sa se departeze de el, ca e plin de pacate. Aceasta minune i-a uimit pentru ca niciodata in viata lor nu prinsesera atatia pesti si, mai ales, dupa o noapte de truda zadarnica.
Aceasta minune i-a speriat si i-a facut sa creada ca numai Dumnezeu a putut sa faca ceea ce a facut. Ei au inteles ca toti si toate se supun si asculta de glasul Lui. El este Domnul cerului si al pamantului, Creatorul si Mantuitorul sufletelor noastre. De aceea, au lasat toate si au mers dupa, fiind martori si la alte minuni care mai de care mai infricosatoare si mai mari.
Ucenici si-au dat seama ca umbla Dumnezeu pe pamant imbracat in trup omenesc, tainuit de ochii omului si, din cand in cand, puterea lui Dumnezeu ii inspaimanta. Iata de ce, vazand teama lui Petru, Iisus ii zise: "Nu-ti fie frica, de acum vei fi pescar de oameni!" Oamenii erau atrasi de furmusetea Lui, si de furmusetea cuvintelor Lui dmeonii fugeau ingroziti nestiind ce sa creada despre puterea cea mare care iesea din Dumnezeu-Omul Iisus Hristos.
Fariseii si carturarii batranii poporului si, mai ales, invidiosii ramaneau incremeniti de frumusetea invataturilor Lui si de adevarul cel tainic cuprins in predicile si pildele Lui. De aceea, ziceau inspaimantati: "Niciodata n-a vorbit cineva ca omul acesta".
Iisus a venit sa ne arate pe Tatal ceresc, pe Dumnezeu, dar a trebuit sa procedeze asa de minunat incat sa-l faca pe om sa inteleaga fara sa-si piarda mintea sau lumina ochilor si fara sa se arda de puterea focului dumnezeirii Sale, fiindca nimeni n-a putut vreodata si nici nu va putea sa-L vada pe Dumnezeu in toata maretia si puterea dumnezeirii Sale. Este cu neputinta aceasta, de aceea s-a inspaimantat Petru cand a vazut o asemenea minune ca, de altfel, si atunci pe Tabor cand s-a infricosat de puterea luminii ce izvora din trupul lui Iisus, cazand impreuna cu Iacob si Ioan cu fetele la pamant, neputand suferi acea lumina orbitoare.
Si acum ca o paranteza : o mare greseala fac unii oameni, care au pretentia sa vada pe Dumnezeu. Ei nu stiu cat sunt de mici si neputinciosi fata de maretia si puterea dumnezeiasca. Ei nu simt pe Dumnezeu din minunile Lui, nici din cartea cerului si a pamantului, nici din cartile Bisericii, nici din cartea cartilor � Biblia � unde se vorbeste despre El. Ei nu citesc in toate aceste carti; ei citesc numai ziare, reviste si carti de povesti si, de aceea, au orbit si nu mai vad soarele dogorator de pe cer, nu mai vad luna si stelele, lucrul mainilor lui Dumnezeu, neputand simti, deci, prezenta Lui in tot locul stapanirii Lui.
Multi nu vor simti niciodata pe Dumnezeu decat pe patul mortii, cand se vor vedea inconjurati de duhurile necurate ale iadului care vor veni sa le apuce sufletul cel nepasator si sa-l duca cu ei in chinurile vesnice. Cum poti tu, vierme orb, care te tarasti pe pamant, sa vezi pe Acela care a creat astrii ceresti? Poti tu macar sa privesti la soare? Caci daca ar lasa El soarele mai jos putin, ar arde tot pamantul. Omul, in mandria lui, crede ca daca a ajuns sa zboare prin vazduh cu masinariile lui, el este totul, el este Dumnezeu. Dac ar avea smerenie, s-ar vedea atat de mic cat o furnica, fiindca sunt unele furnici care au aripi si zboara. Dar, din cauza mandriei, omul nu poate vedea si nu poate citi nici stelele de pe cer, nici minunile lui Dumnezeu pe pamant.