Care sunt lucrurile ce te impiedica sa devii ateu?(pentru crestini)
Care sunt lucrurile ce te impiedica sa devii crestin?(pentru atei)
Ordonare:
După relevanţă
Pentru ca Isus locuieste in inima mea.El este real.Am certitudinea mantuirii.Nimeni si nimic nu ma poate desparti de dragostea Lui.
Răspunde
"Care sunt lucrurile ce te impiedica sa devii ateu?"
Certitudinea pe care o am ca Dumnezeu exista si Cuvantul Sau care este Da si Amin!
Acea ultima Realitate care imi face viata atit de frumoasa, in ciuda toturor problemelor care pot sa apara. E prea Real, e prea Viu ca sa ma mai pot indoi vreodata si sa devin ateu. Asta ma impiedica sa devin ateu
Si daca ti-as spune ca cea ce tu numesti real, viu este o iluzie?
Ca senzatia pe care o simti este falsa?
O parte a creierului iti da acea stare pe care o ai atunci cand te rogi.Acea stare de bine pe care o ai cand te rogi, etc este creata de creier.
Si-au facut teste. S-au ales mai multi subiecti, au fost pusi intr-o camera intunecata cu o casca pe cap ce inhiba exact acea pparte a creierului.
Subiectii au descris stari foarte asemanatoare si ciudate.
Unii spuneau ca au avut imprestia ca sunt mai multe entitati in camera.Altii spuneau ca au crezut ca le leviteaza capul. Si multe altele.
Răspunde OK, e doar o parere a mintii mele. Dar cum ramine cu realitatea din jur care se potriveste? Adica, intr-o zi, am avut un indemn puternic sa iau o haina mai grosuta cind am plecat de acasa, desi era vara. Interesant e ca a venit seara o ploaie rece, si acea haina mi-a prins atit de bine! Daca consideram ca era doar o iluzie, as fi racit cu siguranta, iar daca chiar ar fi fost, nu ars fi avut atit de mare nevoie de ea. Exemple ca acesta pot sa iti dau sute. Realitatea e cea care confirma de fapt ceea ce cred. Stiu ca ma pot amagi cu iluzii, de aceea, cind spun ca cred in Dumnezeu, ca e vorba de ceva real, mereu ma refer la acea corespondenta cu realitatea din jurul meu, nu doar cu ceea ce gindesc, simt, sau cred ca percep eu. E vorba de faptul ca Cineva chiar e cu mine si imi face viata mai usoara si mai frumoasa!
Asta cu haina poti sa o consideri o coincidenta. Adica tu vrei sa spui ca Dumnezeu te-a facut sa iei haina?
Oricum eu nu ma referam la senzatiile astea. Ca iti vine sa iei ceva si chiar ai nevoie de el mai incolo.
Ma refeream la acea stare pe care o ai cand te rogi si pe care o au majoritatea oamenilor. Acea stare in care ai impresia ca Dumnezeu este acolo si te asculta, iar tu comunici cu El.
Exemple din astea sunt sute. Si mie mi s-au intamplat unele la care chiar nu le-am gasit o explicatie logica.
Sunt multe teorii despre asta, una mai S.F. decat alta.
Dar sa ne gandim logic:
Dumnezeu are grija la toate amanuntele astea, sa nu iti uiti haina acasa ca sa nu racesti, dar nu are grija sa nu iti ia foc casa sau sa ti se intample altceva.
De ce ar proceda astfel?
Cam dese coincidente ca asta. Si devine si mai interesant cind, bazat pe o logica puternica esti gata sa faci (sau nu) un anumit lucru, si apare acel indemn al inimii, care, da, e de la Dumnezeu, si iti spune tocmai contrariul, adica sa nu faci (sau sa faci) ce ai de gind. Poti asculta sau nu de acel indemn, ascultind, vei vedea mai tirziu ca era mai bine asa, ca logica ta a fost data peste cap de amanunte sau imprejurari de care nu stiai si nu ai luat seama (e ca la sah, nu poti prevedea intreaga multitudine de mutari posibile ale adversarului), iar daca nu asculti, descoperi cu parere de rau ca era mai bine sa asculti, caci ai de suportat consecintele gindirii tale gresite (la sah o mutare gresita te poate duce la mat din parta adversarului). Asta este, pe tabla de sah a vietii, nu joc singur.
OK, zici ca am impresia ca Dumnezeu e acolo si ma asculta. Dar cum explici cind, lovit serios de o boala urita, zi de zi ma rugam, si toata povara acea psihologica ce se aduna datorita bolii era data la o parte? Cum explici ca asa am supravietuit cu mintea intreaga, si am trecut cu fruntea sus prin necaz, avind doar de invatat din el? Daca era doar o impresie, nu trebuia sa aiba nici un efect psihologic. Insa e recunoscut chiar si de oamenii de stiinta ca rugaciunea are efecte psihologice benefice serioase.
De ce nu a avut grija Dumnezeu sa imi ia foc casa? Inca nu stiu. Stiu doar partial - relatia cu sotia mea s-a sudat mai puternic, am descoperit prieteni care tin la mine mult acolo unde nici nu ma asteptam, am descoperit din nou ca e usor sa zici ca nu mai poti, dar in situatii de urgenta sa fii in stare de multe. Ca si in cazul bolii, nu as vrea sa mai trec pe acolo, insa viata mea nu ar fi fost mai frumoasa daca nu avea loc incendiul. Noi credinciosii nu suntem scutiti de necazuri. Asa cum nici o mama care si-a pierdut trei fii si sotul intr-un accident de masina. Insa avem suportul asigurat din partea lui Dumnezeu. Ea a ramas puternica, desi o alta mama, fara suportul credintei, si-a pierdut fiica intr-un accident asemanator si acum nu mai e buna de nimic, nu mai poate face nimic din cauza socului. Si nu avem numai suportul asigurat, ci si o schimbare din ceea ce e negativ in ceva pozitiv, si uneori schimbarea e atit de serioasa incit nu ai fi vrut sa nu treci prin acel necaz. Eu am inceput sa vad asta, si stiu ca la un moment dat voi stii si concret de ce a ars casa in care stateam
De ce procedeaza Dumnezeu atit de dur? Pentru ca sa formeze oameni. Am realizat asta in viata mea. Nu puteam sa ajut pe altii cum o fac acum daca nu treceam prin necazuri serioase. Adevarul e ca marile caractere se formeaza in suferinta. Am cunoscut oameni deosebiti care aveau ceva de spus, care te faceau sa te simti bine in prezenta lor, care prin viata lor demonstrau ca sunt oameni, si am observat o chestie interesanta, fiecare din ei avea in spate o poveste de viata in care au suferit cumplit, suferinta care i-a si format. De ce actioneaza Dumnezeu asa? Nu stim exact, insa stim ca si aurul si argintul se curateste prin foc. Poate ca materialul din care suntem facuti necesita acest lucru.
Si inca ceva: daca e sa fac un raport in cazurile in care am avut de suferit, si cele in care am fost protejat, fii sigur ca acel raport ar fi undeva la 1 la 1000 sau poate chiar mai mult. De prea multe ori am fost protejat incit sa pot crede ca a fost doar o simpla coincidenta.
"ar cum explici cind, lovit serios de o boala urita, zi de zi ma rugam, si toata povara acea psihologica ce se aduna datorita bolii era data la o parte? Cum explici ca asa am supravietuit cu mintea intreaga, si am trecut cu fruntea sus prin necaz, avind doar de invatat din el? Daca era doar o impresie, nu trebuia sa aiba nici un efect psihologic."
Este foarte normal sa se intample asa. Din moment ce tu crezi in Dumnezeu si sti ca El te va ajuta moralul tau va creste si din cauza asta.
"aca era doar o impresie, nu trebuia sa aiba nici un efect psihologic."
Nu este adevarat.
Poti sa te rogi si la o caramida,dar daca tu crezi ca acea caramida te va ajuta, vei fi ajutat pe plan psihologic extrem de mult.
Si nu spun eu asta ci studiile.
Rugaciunea este benefica. Da este.
Nu conteaza ca acel zeu la care te rogi exista sau nu, rugaciunea te ajuta din multe puncte de vedere,unul fiind cel psihologic.
Intre un om care sta abandonat pe o insula si spune ca este pierdut neavand nici-o nadejde si unul care sta tot pe o insula dar crede in Dumnezeu si spune ca acesta il va ajuta, care crezi ca va rezista mai mult pe acea insula?
Cel ce crede in Dumnezeu va rezista, pentru ca, credinta intr-un Dumnezeu te ajuta pe plan psihologic foarte mult.
In primul rand,nu sunt crestin, pentru ca gandesc, si nu cred in dumnezei si zanisoare stralucitoare.Nu-mi pot permite sa fiu ilogic si cretin in asa fel, incat sa cred in Dumnezeul crestinilor.
Buna intrebare. M-am nascut intr-o familie crestina si imi pastrez religia din respect si nu din iubire cum probabil as vrea.
Crestini devenim fara voia noastra, atei devenim avand discernamant.Eu zic ca asta dovedeste cine e liber si cine nu(ca tot se vorbeste in religie de "liber arbitru"). Numai bine!
Nu sunt lucruri care ma impiedica. Progresul pe care l-au realizat crestinii scrisi in calendar in propria lor fiinta nu putea fi atins doar prin propriul lor efort. Necunoscand lumea crestina nu ai cum sa intelegi.
Daca as incepe sa cred in dzeul crestinilor, universul ar deveni cel mai plictisitor si banal lucru, ar fi un mare nimic, fara lucruri de descoperit, civilizatii de intalnit, mistere peste mistere de aflat si lucruri care sa ne lase muti de uimire fascinatie frica si satisfactie, sau mai pe scurt, am deveni singuri, si nu vreau sa accept ideea asta oribila
Modul in care am fost creata si tot ce ne inconjoara ma face sa cred ca exista Dumnezeu. Apoi faptul ca imi raspunde la rugaciuni ma ajuta sa inteleg ca este o persoana reala care se ingrijeste de toate necesitatile noastre.
Tocmai am vazut un documentar in care 2 crestinii contraziceau teoria evolutiei,dar din pacate nici o dovada ca exista dumnezeu vezi tu asa se termina mereu cu crestini astia doar sa critica stiu dar de dovedit nimic,asta ma impiedica sa devin crestin lipsa dovezilor ca exista vreun zeu, imi plac cantecele penticostalilor si de uni ca chiar fac ce scrie in biblie nu-mi place fanatismul de care dau dovada, dar daca as fi sa ma insor cu o crestina as accepta sa merg si la biserica ca ateu pot accepta multe doar sa numi contrazici dovezile stintifice prin critica si atat
Daca nu a creat dumnezeu pamantul atunci cine ateilor? da-ti o explicatie stiintifica si la asta!
Dat de unde stii ca asta si nu dumnezeu? si nu ai nici o dovada ca nu exista dumnezeu dar nici ca ar exista asa ca...
"Daca nu a creat dumnezeu pamantul atunci cine ateilor? da-ti o explicatie stiintifica si la asta!" ai cerut o explicatie stintifica eu ti-am dat o teorie.
Pentru toti cei atei : de ce ne jigniti? noi nu vam ranit niciodata dar voi ne spuneti chestii gen ca ganditi... Nu este deloc ceva pentru oameni ce gandesc, cum spuneti voi, noi avem religia noastra si pentru ca dumnezeu m-a ajutat mult in urma decesului... unuia din parintii mei, parca v-ar interesa, si pe multi alti la fel, pe voi nu v-a ajutat pentru ca nu credeti cu adevarat!
Odata ce am devenit atee, nu pot sa (re)devin crestina. Tot ceea ce am studiat si gandit m-a facut sa imi dau seama ca, cel putin in perceptia mea, Dumnezeu nu exista. Pentru mine, teoria evolutionismului e mai plauzibila, iar conceptul unui Dumnezeu care te rasplateste dupa ce mori e zero in ochii mei. Nu pot sa sterg cu buretele toate lunile in care ateismul a luat nastere. O intoarcere la credinta imi este imposibila odata ce am ajuns la concluzia ca este doar o inchipuire, dupa luni intregi de cugetat.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
