Cine crede crede, cine nu, nu!
de ce?, nu poti explica de ce crezi sau nu in Ceva?
Daca ma insel si chiar exista un dumnezeu, cand o sa mor chiar o sa fie ziua judecatii o sa ii dau o sansa sa raspunda pentru faptele sale inainte sa il dau eu in judecata!
1 din nimic nu apar zeii
2 din nimic nu se poate crea un univers plin de stele cum e al nostru
3 daca ar fi sa cred in vreun creator as da o posibilitate pentru toti, argumentele crestinilor sunt valabile pentru toti zeii nu doar pentru iahve
argumente lipsite de ratiune, logica, cea ce nu cunostem sau nu stim apare dumnezeu de parca ar rezolva ceva asta
Eu sunt ateu, iar unul din motivele pentru care am ajuns asa, e faptul ca am o scarba fata de oamenii naivi, ingnoranti si care ii acuza pe cei care nu le impartasesc ideile, intr-un cuvant, crestinii!
Pentru ca lumea nu e cum spune biblia, se observa foarte usor ca a fost scrisa de niste oameni incuiati la minte. Pentru ca mintea e cea responsabila de tot, nu sufletul, care e inutil, deci nu exista, asta facand viata de apoi inexistenta, fara viata de apoi Iisus nu avea de ce sa vina.
Pentru ca dumnezeu e prea om ca sa nu fie creat de oameni.
Asa cum o carte frumoasa are in spatele ei un autor, care a creat-o si a revizuit-o tot, asa si noi, Pamantul, Universul, toata creatia, are in spatele lui un mare Ziditor, Dumnezeu.
Pentru un creştin habotnic, ateismul vine ca o vindecare şi trezire la realitate.
Pentru un ateu, credinţa vine ca o deschidere, o trecere de la raţiune la sentimente.
Pentru un om cu experienţă de viaţă, Dumnezeu nu mai e un zeu mitologic, ci o parte din viaţă.
Pentru un preot, Dumnezeu înseamnă carieră şi sursă de profit.
Pentru un călugăr ascet Dumnzeu e prezent într-o stare a conştiinţei de dincolo de Eu.
Pentru ignoraţii bisericoşi care cred orbeşte, Dumnezeu e o personificare a unei propriilor frustrări şi dorinţe...iar alteori e un personaj făcut după chipul şi asemănarea părinţilor exigenţi şi insensibili.
Pentru artişti, Dumnezeu e prezent în artă.
Dacă vrei cât de cât o viziune sănătoaă despre Dumnezeu şi divinitate, te-aş îndemna să îl cauţi în artă.
Vezi marile personalităţi culturale cum s-ar raportat la Dumnezeu: Kahlil Gibran, Dostoievski, şi de ce nu Andrei Pleşu. Carl Gustav Jung în psihologie.
Mai găseşti tu dacă ţi-e sete să ieşi din ignoranţă.
Pentru ca e mai bine sa cred si sa nu existe decat sa nu cred si sa existe.
Prezent! Aceasta este starea mea naturala, am realizat. Am analizat cu atentie toate propunerile religioase. In cele din urma am realizat ca nu am nevoie de zei, supersitii, religie, tatici divini, zana maseluta sau orice astfel de inventie a mintii bolnave si lipsite de ocupatie, pentru a trai o viata buna, in pace cu toti cei din jurul meu. Am fost, sunt si intentionez sa fiu o persoana care isi urmeaza principiile. Nu am nevoie de astfel de lucruri, nu am simtit si nu simt nevoia unor astfel de lucruri, iar simpla lor prezenta ma scarbeste.
O zi buna.