"Cat despre ziua aceea sau ceasul acela, nu stie nimeni, nici ingerii din ceruri, nici fiul, ci numai tatal. "

1 - Din moment ce isus este dumnezeu si sunt acelasi personaj, de ce nu stie? Singurul motiv pentru care nu ar stii asa ceva ar fi ca sunt personaje diferite.

Din asta ar rezulta, că Iisus era /este un Dumnezeu mai mic, decât Dumnezeu Tatăl.

Foarte intortocheate explicatiile voastre, milan9 si martzian, si in special a lui milan9. Vreti neaparat sa bagati filosofia si in religie. Mai oameni buni, am citit si eu evangheliile. Iisus nu spune nicaieri ca el este Dumnezeu. Si v-ati gasit voi sa spuneti. El spune deslusit, pe intelesul tuturor (chiar si al copiilor) ca este Fiul lui Dumnezeu. Care e problema? Ce e greu de inteles de aici? Spune clar ca "a fost trimis". De cine? Tot de el? Mai fratilor, daca acceptati religia, macar acceptati-o cu mintea limpede. Judecati o propozitie, un text. Pe voi va deruteaza cuvintele spuse de Iisus: Eu si Tatal una suntem. In primul rand observati ca zice una, si nu unul. Si apoi, asta e o expresie, vrand sa insemne unitate, una ca scop. Si noi folosim expresia. Si la Partid se spune: Sa fim una. Adica fara dezbinari, sa urmarim acelasi scop.

Sasi explic gaia,sa spunem ca eu ma insor si inainte de a ma insura spun nimeni din clubul asta nu stie ca o sa ma insor nici soarcamea nici macar eu ca sunt beat mi greu sami amintesc cu cine ma insor, ai inteles religia e foarte rationala, logica, bazata pe dovezii doar ateii care au inventat electricitatea, tehnologia monderna care a salvat multa lume prin descoperiri mari impotriva bolilor ei nu vad asta

ps scuze de greseli gramaticale

Deşi Mântuitorul Hristos a rămas tot timpul Dumnezeu, exprimarea de care ai amintit are legătură cu asumarea cât mai fidelă a naturii umane, pe care El şi-a împropriat-o pentru mântuirea oamneilor.

Dumnezeu Fiul este egal cu Tatăl, nicidecum inferior sau supus Tatălui.

Prin Întruparea Sa, Mântuitorul Hristos, păstrându-şi divinitatea, şi asumându-şi şi firea umană, El şi-a asumat şi „slăbiciunea" acestei firi în relaţia cu oamenii dar şi cu Tatăl.

Jertfa Sa după Întrupare, El a adus-o în relaţie cu Tatăl, ca jertfă a naturii umane (deşi era Dumnezeu), şi atunci, în mod absolut logic, termenii care exprimă o aparentă inferioritate în relaţie cu Dumnezeu Tatăl, se referă de fapt la „partea umanităţii" (pe care El şi-a asumat-o în mod liber în relaţie cu Tatăl, din cauza Întrupării, deşi Fiul este egal cu Tatăl).

În "rolul" temporar de om (în acelaşi timp rămânând şi Dumnezeu), El S-a jertfit şi S-a smerit, în faţa tuturor, a oamenilor, dar şi în raport cu Tatăl, pentru a duce până la capăt „rolul" asumării întregii umanităţi asupra Lui.

Dumnezeu Fiul, egal şi deofiinţă (! termen în mod special scris legat) cu Tatăl, şi-a asumat supunerea faţă de Tatăl doar pentru că în mod liber, El şi-a asumat şi rolul de „mijlocitor", intermediar, pentru oameni.

Filipeni 2:7 ne spune, despre Isus că "S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor."

Ce înseamnă asta? Că Isus își neagă natura și obârșia divină? Nicidecum. Ci ni se spune clar faptul că, pe pământ, El a s-a întrupat ca OM, golindu-se (kenoō - gr. - cuvântul pentru s-a dezbrăcat) de natura Sa, renunțând de bună voie la puterea pe care o are ca Dumnezeu. De ce? Este vorba de contrastul dintre omul la momentul căderii în păcat (Adam, Eva) și omul la momentul reversului acestei acțiuni. Prima dată omul a vrut să fie, în mod voluntar, ca Dumnezeu, stricând relația cu Acesta, iar în a doua situație, Hristos - Omul a decis, de bună voie, să renunțe la natura sa pentru a se supune, repunând omul pe poziția corectă în raport cu divinitatea.

Știu, e complicat, pe tema asta pot scrie o carte, dar nu am spațiu, timp și energie de mai mult la ora asta.

Sunt multe altele aspectele în care Omul Isus a renunțat la atributele sale de Dumnezeu. Tocmai de aceea avem în El modelul funcțional.