Cateva franturi din ideologia budista:
"1. A te abține să iei viața cuiva. (non-violența față de orice formă de viață)
2. A te abține să iei ceva ce nu ți se cuvine.
3. A te abține de la o purtare senzuală necuviincioasă. (abstinență de la desfrânare)
4. A te abține să minți.
5. A te abține de la consumarea oricărei substanțe care duce la pierderea lucidității minții. (abținerea de la droguri sau alcool).

Privind spre est, un copil ar trebui să fie bun cu părinții săi, să îi ajute, să le păstreze tradiția, să fie demn de moștenire și să îndeplinească ritualurile cuvenite la moartea lor. La rândul lor părinții trebuie să îi protejeze, să-i încurajeze în acțiunile benefice, să îi lanseze într-o carieră, să se asigure că au un soț potrivit/o soție potrivită și să le acorde o moștenire bună.
Privind spre sud un elev trebuie să își respecte învățătorul, să muncească din greu și să fie nerăbdător să învețe. Un învățător trebuie să asigure o educație bună elevului, să se asigure că acesta a înțeles bine informațiile și să-l ajute să își atingă țelurile.
Privind spre vest un soț trebuie să își trateze soția cu bunătate, să îi fie fidel, să împartă autoritatea cu ea și să îi asigure bunăstarea. O soție trebuie să fie grațioasă, loială și muncitoare.
Privind spre nord un prieten trebuie să fie generos, protectiv și leal prietenilor săi și să îi ajute la nevoie.
Privind spre nadir un angajator trebuie să fie bun cu angajații săi, să le distribuie sarcini conform abilităților lor, să le asigure mâncare și plată, să îi ocrotească când sunt bolnavi și să le permită dreptul de a pleca. Un angajat trebuie să meargă la muncă devreme, să plece târziu, să fie cinstit cu angajatorul său și să îi mențină o reputație bună.
Privind spre zenit un om obișnuit, laicii trebuie să îi respecte pe cei care s-au dedicat vieții spirituale, să fie amabil și binevoitor în faptă, în vorbă și în gând, să le acorde casa lor ca adăpost și să îi aprovizioneze cu cele necesare vieții. De asemenea, un monah trebuie să îi împiedice pe laici de la comiterea păcatelor, să îi încurajeze să fie buni, să propovăduiască dharma, să clarifice mirenilor ceea ce acesștia nu înțeleg din învățăturile lui Buddha, să le arate calea cea dreaptă și să îi iubească
nemăsurat de mult." (wikipedia)

1. Cum vi se pare?
2. Aici pentru credinciosi: credeti ca adeptii acestei ideologii (religii) vor ajunge in Iad pentru simplul fapt ca nu cred in zeul biblic, chiar daca respecta aceste principii in decursul vietii lor?

Atat timp cat nu se inchina adevaratului Dumnezeu, nu au cum sa aiba aprobarea lui.

În Apoc. 21, 8, „Moartea a doua" însemnă acolo, pierderea sufletului, „compromiterea" sufletului pentru veşnicie, pierderea mântuirii!

Unii, prin prisma religiei diferite de creştinism, afirmă în mod greşit că în Apoc. 21, 8, "moartea a doua" ar avea sens propriu, dar ei scapă intenţionat din vedere faptul că Scriptura este plină de metafore, de la începutul ei şi până la sfârşitul ei (iar Apocalipsa este formată in mod special NUMAI din metafore!)

Dacă apostolul a spus „moartea a doua", imediat te întrebi de ce mai este necesară „a doua"? Doar pentru ca trupul să mai fie înviat pentru vreo câteva ceasuri şi apoi să moară iar? Nu putea fi „rezolvată" problema de la început?

Dar "moartea a doua" se referă insa doar la "pierderea", COMPROMITEREA SUFLETULUI, nefericirea lui veşnică, esecul libertatii lui, ratarea tintei!

Pentru lămurire, Biblia oferă zeci și zeci de exemple care vorbesc în mod concret despre veşnicia locurilor sufletelor, atât a celor bune cât şi a celorlalte!

Dumnezeu NU şi-a propus in bunatatea lui să distrugă, să nimicească vreun suflet.
Un suflet nu poate fi ucis, dar in schimb un suflet se poate compromite singur prin neimplinire, prin esec...
Pierderea mantuirii si colaborarea cu demonii este cel mai mare esec al libertatii omului.

În primul rând, Dumnezeu este Iubire şi a creat totul pentru VEŞNICIE. Sufletele sunt vesnice. Noi avem privilegiul dar şi responsabilitatea de a ne "configura" şi alege starea acelei veşnicii. Nimeni altcineva în locul nostru.

Oare nici tantari nu omoara budistii astia?

Eu, personal, cred ca nu e nevoie sa mori ca sa ajungi in rai sau in iad. Iadul si raiul nu sunt decat niste stari mentale. Presupunand ca exista lumea de dincolo, e posibil ca starile tale mentale si emotionale din timpul vietii, sa persiste si dupa moartea trupului. Prin urmare, dincolo exista ceea ce-si imagineaza fiecare ca exista. Un eschimos o sa ajunga probabil intr-un rai al zapezilor, in timp ce un african va ajunge intr-un rai populat de camile.

Nu.Nu cred.Dar mereu vor exista conflicte intre religii.Ce nu inteleg religiile e ca exista un singur Dumnezeu sub mai multe forme, de Budda, Allah, Dumnezeu, etc.

Esti sigur ca cei din sud, nord, vest, "zenit", au perceptele astea morale asa cum sunt date pe wiki?

In ce priveste ideologia crestina rasariteana (probabil est la tine), acolo sunt mult mai multe de adaugat si sigur nu sunt pe wiki.

Doua ex :

Zis-a ava Ioan Colov: "Eu vreau ca omul să ia parte, pe cât se poate, la toată fapta cea bună. Adică, sculându-se dimineaţa, să pună început bun, şi poruncă lui Dumnezeu, cu frică şi cu îndelungă răbdare, să o împlinească, în dragostea lui Dumnezeu şi a oamenilor, cu toată râvna sufletului şi a trupului, cu smerenie multă, în răbdare şi grijă mare, în rugăciune multă şi post întru curăţie trupească, păzindu-şi limba, iar când va fi ocărât, să nu se mânie, ci să se smerească şi să nu răsplătească răul cu rău, să nu caute la greşeli străine, nici să se măsoare pe sine cu alţii, ci să fie sub toată făptura, cu lepădarea celor trupeşti, şi să se răstignească pe cruce, în nevoinţă, în plâns şi în lupta războiului nevăzut, în dreapta socotire şi în curăţie sufletească, întru înfăptuirea binelui, împlinindu-şi, în linişte, lucrul mâinilor sale, în privegherile de noapte, în foame şi în sete, în frig şi în osteneli, socotind, în toate zilele, că moartea este aproape şi că trecem din moarte la viaţă."

Si de la Ioan Scararul:
Am auzit pe unii din lume, care trăiesc în lenevire, zicând către mine: "Cum putem noi, căsătoriţi fiind şi plini de griji, să vieţuim călugăreşte?" Şi le-am răspuns eu: "Tot lucrul bun, pe care puteţi să-l faceţi, este ca pe nimeni să nu vorbiţi de rău, nimănui să nu faceţi sminteală, de femei străine să nu vă apropiaţi şi destul să vă fie câştigul vostru. Încă, să mai înţelegeţi că toţi cei plăcuţi lui Dumnezeu, din lume, deşi întru bogăţie se aflau, fiind însă, adevăraţi robi ai lui Dumnezeu şi prieteni, şi ei şi fiii lor, împreună, s-au apropiat de Dumnezeu. Zic aceasta de Avraam, de Iov de David şi de cei asemenea lor. Deci, dacă aşa veţi face, ca aceştia, nu departe veţi fi de Împărăţia Cerurilor."

Daca ar fi sa aleg vreodata o morala, nu o religie, as alege-o pe cea buddhista. Mi se pare cea mai umanizata. Exista ceea ce se cheama respectul pentru cel de alaturi, pentru cei dragi, pentru familie. Astea da valori. Daca toti crestinii ar trece la buddhism am rezolva o gramada de probleme. Mai raman musulmanii si evreii. Dar hei, n-ai cum sa le ai pe toate

Creatorul este unul singur, indiferent de cum este numit in religiile lumii. Budismul este o filosofie, sau mai bine spus, un ghid despre viata. Nu are ceva in comun cu religiile.

Si eu mi-am pus de multe ori intrebarea asta. Multi preoti ortodoxi spun ca nu exista Mantuire in afara religiei Ortodoxe. Insa un preot calugar (ortodox si el) cu o vasta experienta teologica mi-a zis ca omul e judecat dupa binele moral care l-a facut pe Pamant. Multi oameni din rautate l-au divizat pe Dumnezeu si sutin ca doar in religia lor te poti mantui. Adevarul cred ca doar Dumnezeu il stie.