Ce conceptii au adventistii de ziua a 7-a si prin ce se diferentiaza de adventistii normali?

Te asteptai ca oamenii de aici sa fie motoare de cautare?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Moon nu cauta raspunsuri pe acest SITE, oamenii de pe aici doar iti distorsioneaza informatiile in felul in care le inteleg ei.Nu si cum sunt in fapt.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ai dreptate. Oricum, am o intrebare de curiozitate daca nu te superi, tu ce esti din punct de vedere religios?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Inca ma consider crestin, chiar daca de la o vreme nu mai simt aproape nimic ca pana acum.Nu ma dau in nicio tabara.Am incercat sa caut si sa ma informez insa pana la urma nu se ajunge la nicio concluzie certa.Voi lua o pauza un timp de la a cauta si voi vedea ce-mi rezerva viitorul.Chiarr daca inca merg saptamanal la biserica (da, provin dintr-o familie adventista) nu pot spune ca mai e ca inainte.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Adventistii de ziua a saptea,, profetesc'de un secol incoace ca se va da o lege care va obliga toata lumea sa tina numai ziua de Duminica, iar ei ca alesi ai lui Dumnezeu vor fi prigoniti de toata lumea, talcuind dupa mintea lor un text din Apocalipsa. Iata ca realitatea le da peste nas mereu, infirmand asazisele lor profetii. Un evanghelizator de-al lor care-si mascheaza prozelitismul sub promovarea cartilor si revistelor naturiste, imi spunea plin de o incredere deplina ca acesta lege va fi data cam intr-un an de zile. Eu i-am replicat ca ei au acesta pretentie de mai bine de un secol si iata ca nu se implineste nimic, ba dimpotriva, iata un articol din Adevarul care spune ca in statul American Utah se munceste doar 4 zile pe saptamana, nu mai vorbim de Romania care impotriva,, profetiilor' lor a legalizat dupa revolutie Sambata si Duminica libere. Iata articolul:

În Utah se lucrează doar patru zile pe săptămână
de Catalina Mihai (636 afisari, 2008-08-06)
Funcţionarii de stat din Utah nu vor mai veni la serviciu vinerea
Funcţionarii de stat din Utah nu vor mai veni la serviciu...
Utah este primul stat american ai cărui angajaţi muncesc doar patru zile pe săptămână. În locul săptămânii de lucru de cinci zile şi al celor opt ore de program zilnic, guvernatorul Jon Huntsman a decis ca aproximativ 17.000 din cei 24.000 de funcţionari publici să muncească patru zile pe săptămână şi zece ore pe zi.

În zilele de vineri vor fi deschise doar magazinele de băuturi, instituţiile de învăţământ, tribunalele şi cabinetele veterinare.

Măsura vizează diminuarea costurilor generate de consumul de energie prin încetarea programului în 1.000 din cele 3.000 de sedii guvernamentale, autorităţile estimând că decizia va permite economisirea a aproximativ trei milioane de dolari anual.

Majoritatea salariaţilor agreează acest program de lucru, deşi mulţi vor fi nevoiţi să-şi modifice timpul necesar îngrijirii copiilor şi rezolvării unor probleme de ordin personal. O oficialitate locală a declarat că acest plan poate fi aplicat în lunile de vară, însă este dificil de respectat iarna, când se întunecă devreme.

Exemplu pentru alţii

Decizia guvernatorului din Utah a stârnit interes şi pentru alte autorităţi locale. Matt Hylen, responsabilul pentru probleme administrative al oraşului St. Francis, din Minnesota, a anunţat că va lua o măsură similară, mai ales că doar 28 de funcţionari vor beneficia de ea.

Hylen a declarat că nu se va economisi prea mult curent, dar planul va permite ca programul de lucru cu cetăţenii să fie prelungit în cele patru zile, mai ales că vinerea oricum nu se înregistra o activitate prea mare.
Tot în statul Minnesota, funcţionarii din orăşelul Anoka au adoptat de câteva luni săptămâna de muncă de patru zile.

Iata si,, profetiile' lor privitoare la acesta:
Pe la mijlocul anilor 1800, au avut loc o serie de incidente in care adventistii de ziua a saptea au intrat in conflict cu legea deoarece lucrau Duminica. In multe state existau "legi puritane" care interziceau munca duminica. Pe acest fundal de persecutie din partea statului,,, profetul’’ Ellen White descrie persecutia celor ce tineau Sabatul intr-o serie de articole si carti. Ea scrie:
I-am văzut apoi pe liderii acestui pamant consultandu-se intre ei iar satan şi ingerii lui le dădeau tarcoale. Am văzut o scriere ale carei copii erau raspandite pe tot pamantul, prin care se dadeau ordin ca an cazul in care sfintii nu renunta la credinta lor ciudata si nu renunta la sabat ca sa tina prima zi a saptamanii, dupa un anumit timp, oamenii puteau să-i omoare. (Scrieri timpurii, p. 282)
In 1884, ea introduce ideea ca va fi o crestere treptata a severitatii legii care fortează tinerea duminicii:
,, In ultimul conflict, Sabatul va fi subiectul special de controversa in toata crestinatatea. Conducatorii seculari si liderii religiosi se vor uni pentru a forta tinerea duminicii si, daca vor da gres masurile mai blande, vor fi puse in vigoare cele mai aspre legi. Legea va spune ca nu vor fi tolerati aceia care se vor opune institutiei bisericii si legii pamantului, iar, in final, se va scoate un decret care va spune ca ei merita cea mai aspra pedeapsa si care le va da oamenilor libertatea, dupa un anumit timp, sa-i omoare. (Spiritul profetiei, vol. 4 p. 444)
Cam pe la finalul anilor 1880, sfarsitul le parea iminent adventistilor. Motivul pentru care credeau ca sfarşitul e iminent era o lege care era discutata in Congresul Statelor Unite pe la sfarşitul anilor 1880, care ar fi făcut duminica o sarbatoare recunoscuta pe plan naţional. In 1886, doamna White avertiza de sfarsitul care se apropia:
Sfarşitul tuturor lucrurilor este aproape. Se apropie vremea necazului pentru poporul lui Dumnezeu. Apoi va iesi decretul prin care se va interzice celor care tin Sabatul Domnului sa cumpere sau să vanda si vor fi amenintati cu pedeapsa si chiar cu moartea dacă nu tin prima zi a saptamanii pe post de sabat. (Schtţe istorice, p. 156)
Apoi s-a intamplat ceva neasteptat. Legea Duminicala n-a fost votata in Congres. In timp ce s-ar putea sa fie mai mult decat un singur motiv pentru care legea a fost respinsa, se pare ca unii din Congres simteau ca legea va viola separarea dintre biserica si stat. Pe langa asta, daca legea era pusa in vigoare, era foarte posibil sa fie respinsa de Curtea Suprema. După acest eveniment, miscarea Legii Duminicale a pierdut din putere si treptat si-a intors atentia spre alte probleme. Pe la inceputul anilor 1900, parea putin probabil ca o lege duminicala sa mai fie votata in viitorul apropiat. Adventistii se gaseau acum in faaa unei dileme. Trebuiau sa gasească o explicatie referitoare la felul in care se putea vota o Lege Duminicala in imprejurarile respective. Profetul Ellen White a adus in final o explicatie in 1904:
Cand sabatul ajunge subiectul special de controversa din crestinism, refuzul persistent al unei mici minoritati de a ceda in fata cererii populare ii va face obiectul dispretului general. Se va spune ca nu trebuie tolerati aceia care se opun institutiei bisericii si legii statului; ca e mai bine ca ei să sufere decat ca natiuni intregi sa cada in confuzie şi faradelege. Acest argument va parea a fi concludent; si se va scoate un decret impotriva celor ce respecta Sabatul celei de-a patra porunci, decret prin care se va spune ca merita cea mai aspra pedeapsa si care le da oamenilor libertatea, dupa un anumit timp, sa-i omoare. (Youth Instructor, 7-12-1904)
In 1904, doamna White vorbea de parca numai "Crestinătatea" va vota legi referitoare la duminica dar, prin 1911, isi schimbase inca o dată noul scenariu, de data aceasta pentru a include intreaga lume. Doamna White scrie in principala ei carte, Tragedia veacurilor, publicata in 1911:
Puterile pamantului, unite in razboi impotriva poruncilor Domnului, vor decreta ca "toti, mici si mari, bogati si saraci, liberi sau robi" (apocalipsa 13:16), se vor conforma obiceiurilor bisericii, tinand falsul Sabat. Toti cei care refuza sa se conformeze vor fi pedepsiti si in cele din urma vor fi condamnati la moarte. (p. 604)
Aceasta lege duminicala "universala" e elaborata in detaliu in ultima carte a doamnei White, publicata in 1917, la un an după moartea sa:
In zilele noastre, mulţi din slujitorii lui Dumnezeu, desi n-au facut nici un rau, vor suferi umilinte si abuzuri din partea celor care, inspirati de Satan, sunt plini de invidie si bigotism religios. Mania oamenilor va fi starnită mai ales impotriva celor ce tin sabatul ca cea de-a patra porunca; si in cele din urma, un decret universal ii va condamna la moarte. (Profeti si regi, p. 512)
Gasim astfel doctrina legii duminicale in continua evolutie si schimbare de-a lungul anilor pentru a face fata provocarilor specifice acelei generatii. Dupa moartea,, proorocitei’’ Ellen White in 1916, pozitia bisericii fata de legea duminicala nationala a ramas relativ neschimbata. E de inteles din moment ce nu mai exista nimeni cu autoritate profetica in biserica pentru a modifica invatatura. Gruparea adventista continua si azi sa inveţe aceeasi doctrina care a fost invatata la inceputul anilor 1900.

Sambata nu a fost data de Dumnezeu ca sarbatoare obligatorie pentru toate popoarele lumii, ci a randuit-o, ca sarbatoare si ca legamant vesnic, numai pentru poporul Sau, Israel. Acest lucru il arata Sfanta Scriptura clar, cand zice: "Sa pazeasca fiii lui Israel sambata, praznuind ziua odihnei din neam in neam, ca un legamant vesnic. Si sa fie aceasta semn vesnic intre Mine si fiii lui Israel, pentru ca in sase zile a facut Domnul cerul si pamantul, iar in ziua a saptea a incetat si S-a odihnit" (Ies., 31, 16-17).
In alt loc, Sfanta Scriptura ne arata, de asemenea, ca atat sambata, cat si celelalte porunci ale Legii nu au fost date decat poporului Israel: "Cel ce vesteste cuvantul Sau lui Iacov, indreptarile si judecatile Sale lui Israel (adica poporului scos de El din robie), n-a facut asa nici unui alt neam (adica necredincios, care nu se tragea din samanta lui Iacov) si judecatile Sale nu le-a aratat lor" (poruncile si sambata) (Ps. 147, 8- 9). Cand paganii au venit la Neemia, dorind sa ia parte la zidirea templului, el le-a zis: "Dumnezeu cel ceresc ne va ajuta. Noi, slugile Lui, vom zidi; iar voi n-aveti parte, nici drept, nici pomenire in Ierusalim" (II Ez. 2, 19). Daca paganii ar fi avut sambata, mai avea Neemia dreptul sa le vorbeasca asa? Paganii i-ar fi putut raspunde ca si ei au sambata ca semn al asezamantului, la fel ca israelitii. Aici insa Neemia vorbeste hotarat si limpede, spunandu-le ca nu au "parte, nici drept".Cu adevarat, sabatul este un legamant vesnic, instituit de Dumnezeu, dar nu pentru toate popoarele lumii, ci numai pentru poporul lui Israel. Acest fapt se poate intelege destul de clar din marturiile Sfintei Scripturi. Mai intai, vedem ca Domnul a vorbit lui Moise si i-a zis sa pazeasca fiii lui Israel sambata, praznuind ziua odihnei din neam in neam, ca un legamant vesnic (Ies., 31, 16). In al doilea rand, acest legamant este o aducere aminte de robia egipteana din care Dumnezeu ii scosese pe israeliti, poruncindu-le, spre amintire, sa tie sabatul ca zi de odihna: "Adu-ti aminte ca ai fost rob in pamantul Egiptului si te-a scos Domnul Dumnezeul tau de acolo, cu mana tare si cu brat inalt; pentru aceea ti-a poruncit tie Domnul Dumnezeul tau, sa pazesti ziua sambetei" (Deut., 5, 15)

Doamna White avea multe de spus despre cele trei mesaje din Apocalipsa 14:6-10. Ea spune că acestea erau baza mesajului si miscării sale.
Sustinea ca primul din ele s-a implinit in timpul miscării lui William Miller, odată cu fixarea datei de 1843-4.
Timp de vreo saizeci si cinci de ani a aplicat al doilea mesaj sau caderea Babilonului bisericilor protestante si a spus ca nu putea fi aplicat bisericii romano-catolice. Dar, asa cum am văzut, in 1911 si-a schimbat invataturile referitoare la acest mesaj si l-a aplicat in mod particular bisericii romane. Dacă are dreptate in expunerea ei posterioara, atunci s-a inselat si a invatat o eroare referitoare la al doilea mesaj aproape toata viata ei.
Al treilea mesaj avertizeaza impotriva falsei inchinari si a primirii semnului fiarei. Aproape toată viata ei, doamna White a invăatat că semnul fiarei este tinerea duminicii; dar după cum am văzut in capitolul precedent, spre sfarsitul vietii si-a schimbat parerile referitoare la acest lucru si a spus ca a tine si duminica Domnului e un lucru care ii este mereu plăcut.
Cu alte cuvinte, s-a inselat si a invatat o eroare in ceea ce priveste toate cele trei mesaje pe care ea si sustinatori ei le-au folosit ca bază a miscării lor. Daca era gresită de la bază, cum putem avea incredere in ea in alte probleme?
Pentru a aminti pe scurt unele din cele mai proeminente greseli ale ei, observati urmatoarele:
• A sustinut data fixata de William Miller la 1843-4.
• A sustinut data fixata de Capitan Bates la 1851.
• A invatat ca nu mai era salvare pentru pacatosi dupa Oct. 22, 1844 (invatatura usii inchise).
• A ascuns unele din viziunile si scrierile ei de la inceput si totusi, in 1882, a scos o carte ce pretinde ca contine toate scrierile ei de la inceput.
• A prezis ca Razboiul civil va fi un esec, ca natiunea va fi ruinata si ca sclavia nu va fi abolita.
• A caracterizat proclamarile lui Lincoln pentru zile de smerire şi rugăciune ca fiind,, insulte aduse lui Iehova’’.
• A invatat o reforma a imbracămintei care-i făcea pe adeptii ei de rasul lumii si pe care a abandonat-o si ea după ce a incercat s-o bage pe gatul bisericii timp de opt ani, ca revelatie divina si o datorie religioasa.
• A scris impotriva consumului de unt si oua.
• A interzis consumul de carne si a spus "Putem avea incredere in lideri care, la mese unde e servita carne se alătură celorlalti si mananca?" (Lake Union Herald, Oct. 4, 1911), si totusi, in secret, a mancat carne mai mult sau mai putin, toata viata ei.
• Si-a invatat adeptii ca n-ar trebui sa aplice zeciuiala asa cum considerau ei ci s-o aplice asa cum vroia ea.
A negat ca a fost influentata de scrisori si conversatii in scrierea marturiilor ei, cand de fapt adevarul era chiar opusul.
• Si-a bazat multe din mustrările ei pe rapoarte eretice si, contrar Scripturii, pe marturia unui singur martor.
• A pretins ca a primit o insarcinare divina pentru a demasca pacate secrete dar a esuat in mod mizerabil. in numeroase cazuri, a mustrat persoana gresita si adesea acuza oamenii de lucruri pe care nu le făcusera.
• S-a inselat in viziunea ei referitoare la planete si numarul satelitilor lor.
• A plagiat atat de mult ca una din cărtile ei a trebuit să fie ascunsa in intregime iar alta să fie revizuita, cu o cheltuiala de 3 000 de dolari.
• In 1905 a promis ca explica greselile si esecurile ei si a spus ca Dumnezeu o va ajuta sa o faca; dar in 1906 a spus că Dumnezeu i-a zis sa nu incerce acest lucru.
• Una din cele mai rele trasaturi a vietii si scrierilor ei e ca-L făceau intotdeauna responsabil pe Dumnezeu pentru greselile şi esecurile ei.
• Cea mai grava inselatorie a ei si a adeptilor ei a fost să creada ca suferinta pe care i-o aducea epilepsia si crizele de epilepsie erau revelatii si viziuni de la Dumnezeu.
• Doamna White nu numai ca a pretins ca scrierile ei erau "mărturia lui Isus" si "spiritul profetiei" pomenit in Apoc. 12:17 si Apoc. 19:10, dar a sustinut cu putere ca ea si adeptii ei sunt cei 144, 000din Apoc. 7:1-4 şi Apoc. 14:5, desi in prezent numărul membrilor lor adulti e in jur de 150, 000. (in 1920)
Cea mai importanta caracteristica a celor 144, 000 descrisi in ultima carte a Scripturii e ca,, in gura lor nu s-a gasit nici o viclenie’’.
Viclenia inseamna inselătorie. Nici o viclenie, inseamna nici o inselatorie. Dar, asa cum am aratat de atatea ori in aceasta carte, pretentiile doamnei White de a fi un profet inspirat de Dumnezeu au fost mentinute multa vreme prin inselatorie, atat din partea ei cat si din partea adeptilor si aparatorilor ei. Prin urmare, si ea si ei nu intrunesc descrierea si caracteristica pe care inspiratia divina le-a acordat-o celor 144, 000.
Nici un dar adevărat de la Dumnezeu, nici un dar adevărat al Duhului n-a avut nevoie vreodată de viclenie inselătorie sau fete duble pentru a fi aparat si sustinut.
N-are rost să negam ca a vrut să fie o crestina si ca lucrarile ei contin multe lucruri bune. Il lasam pe Dumnezeu sa aprecieze motivatiile ei. Dar inaltele ei pretentii nu pot fi aparate. Sunt dezaprobate de prea multe fapte de necontestat.

Iustin, Biblia nu a fost scrisa pentru a te folosi de Ea ca sa-ti argumentezi unele teorii. Este o minciuna cat se poate de mare sa spui ca ce a scris insusi Dumnezeu cu degetul pe piatra (cele 10 porunci) ar fi valabil numai pentru poporul evreu. Sau pentru noi er fi valabil numai partial (respectam cate porunci ne convin).

1. "DUMNEZEU A BINECUVANTAT ZIUA A SAPTEA SI A SFINTIT-O, PENTRU CA IN ZIUA ACEASTA S-A ODIHNIT DE TOATA LUCRAREA LUI, PE CARE O ZIDISE SI O FACUSE"(Facerea cap2:3). Dumnezeu a binecuvantat si sfintit ziua a saptea (sambata) cand inca nu intrase pacatul in lume si nici nu existau evrei.

2. PORUNCA A PATRA. "ADUTI AMINTE DE ZIUA DE ODIHNA CA S-O SFINTESTI. SA LUCREZI SASE ZILE SI SA-TI FCI LUCRUL TAU. DAR ZIUA A SAPTEA ESTE ZIUA DE ODIHNA INCHINATA DOMNULUI, DUMNEZEULUI TAU... CACI IN SASE ZILE A FACUT DOMNUL CERURILE, PAMANTUL SI MAREA, SI TOT CE ESTE IN ELE, IAR IN ZIUA A SAPTEA S-A ODIHNIT: DE ACEEA A BINECUVANTAT DOMNUL ZIUA DE ODIHNA SI A SFINTIT-O." (Iesirea cap 20:8-11). Ziua a saptea ca o zi de sarbatoare a creatiei si mai ales a CREATORULUI. Nu este vorba de nici un legamant cu vreun popor ci este o zi a tuturor celor ce se bucura de creatia lui Dumnezeu.

3. "SI PENTRU STRAINII alipiti de Domnul ca sã slujeascã si sã iubeascã Numele Domnului si sã fie slujitorii Sã i, TOTI CATI PAZESC ZIUA DE ODIHNA CA SA NU FIE PANGARITA si stã ruie în legã mântul Meu, pe acestia îi voi aduce în muntele cel sfânt al Meu si îi voi bucura în locasul Meu de rugã ciune." Isaia cap 56:6-7). Ziua de odihna (sabatul sau sambata, pe romaneste) era valabila si pentru straini nu numai pentru evrei.

4. "SAMBATA A FOST FACUTA PENTRU OM, IAR NU OMUL PENTRU SAMBATA"(Marcu cap. 2:27). Se spune "PENTRU OM" nu "PENTRU EVREU". Sunt cuvintele Domnului Iisus Hristos. Nu sunt clare?

Dumnezeu a facut unele legaminte cu poporul ales (poporul evreu) in jurul acestei zile sfinte (ziua a saptea). Dar asta nu inseamna ca "Dumnezeu a binecuvantat si a sfintit ziua a saptea", inca de la creatie, doar pentru un popor. Sarbatoarea creatiei este pentru toti.

Uite motivele pentru care in Noul Testament nu se mai tine sambata:
1. Testamentul Nou a "invechit" pe cel dinaintea lui, numit "Vechi", si a innoit toate vechile asezaminte, intre care, desigur, si sambata. Asezamantul vechi nu era desavarsit; el era mai mult ca o umbra, o icoana (Evr., 10, 1; Col., 2, 16-17). Iata pentru ce a trebuit sa se intemeieze "...un Testament mai bun", "...un Testament Nou" (Evr., 8, 5-8).
Acestea avandu-le in vedere, marele apostol Pavel scrie impotriva acelora ce voiau sa se mai tina cele ale Legii Vechi si invinuiau pe cei ce nu le mai tineau, adresandu-se acestora din urma astfel: "Nimeni deci sa nu va judece pentru mancare sau bautura, sau cu privire la sambete, sau luna noua, care sunt umbra celor viitoare, iar trupul este al lui Hristos" (Col., 2, 16-17).
Se stie atat numai, ca El a facut o multime din minunile Sale sambata, fapt pentru care era amenintat cu moartea (Ioan, 5, 16).
De asemenea, nici apostolii nu respectau ziua sabatului, caci au smuls si au mancat spice de grau chiar in aceasta zi (Matei, 12, 1-3). Sfanta Evanghelie ne spune chiar ca iudeii cautau sa-L omoare pe Iisus "...pentru ca nesocotea ziua sambetei" (Ioan, 5, 18), pe care Hristos, ca Domn al Sabatului, a desfiintat-o.
Daca cercetam cu atentie Noul Testament, vedem ca toate poruncile Decalogului sunt reproduse in cuprinsul lui, de catre Mantuitorul sau de catre sfintii apostoli, in afara de aceea a sabatului. Astfel:
Porunca intai o gasim la Matei, 12, 31-32 si la Marcu, 3, 29.
Porunca a doua, in I Corinteni, 10, 14 si I Ioan, 5, 21.
Porunca a treia, la Iacov, 4, 12; 5, 12.
Porunca a cincea, la Matei, 15, 4; 19, 19,
Porunca a sasea, la Matei, 19, 18; si la Marcu, 10, 19.
Poruncile a saptea, a opta si a noua, la Matei, 19, 18 la Marcu, 10, 19 si in Romani, 13, 9.
Porunca a zecea, in Romani, 13, 9.

Care sunt temeiurile scripturistice pentru serbarea Duminicii in locul sambetei?
PREOTUL: Pentru noi, crestinii dreptmaritori, sarbatoarea cea mai mare este Invierea lui Hristos, zi de bucurie, caci insusi Domnul a intampinat in acea zi pe femeile mironosite zicandu-le: "Bucurati-va!" (Matei, 28, 9). Ziua invierii este ziua in care Mantuitorul nostru Iisus Hristos ne-a eliberat pe noi de robia pacatului (I Petru, 2, 24), asa cum oarecand Iehova a eliberat poporul Sau ales, din robia Egiptului. Ziua invierii este ziua sfintita prin insusi scump Sangele Sau, este ziua incredintarii ca am inviat din moartea pacatului si ca vom invia si din moartea trupeasca spre viata vesnica, daca vom adormi in credinta neindoita in Hristos, caci zice Sfantul apostol Pavel: "Iar daca Hristos n-a inviat, zadarnica este credinta voastra, sunteti inca in pacatele voastre si atunci si cei ce au adormit in Hristos au pierit" (I Cor., 15, 17-18). In alt loc: "Si daca Hristos n-a inviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica si credinta voastra" (I Cor., 15, 14). Deci dupa marturia marelui apostol Pavel credinta crestinului nu valoreaza nimic fara incredintarea deplina ca Hristos a inviat a treia zi din morti, asa cum El insusi spunea mai inainte. Si daca Invierea lui Hristos este atat de insemnata pentru orice crestin, nu se cade oare sa fie mereu in mintea sa si sa o cinsteasca, serband-o imbracat in hainele albe ale curatiei, ca si ale ingerilor care au pravalit piatra de pe mormant (Matei, 28, 3; Marcu, 16, 5; Luca, 24, 4; I Ioan, 20, 11-12)?
Duminica - ziua izbavirii noastre - se mai numeste in Sfanta Scriptura si "una a sambetelor" sau "ziua intaia a saptamanii" (Matei, 28, 1; Marcu, 16, 1; Luca, 24, 1; Ioan, 20, 1), "a treia zi" (Matei, 16, 21; 17, 23; Marcu, 8, 31; 9, 31; 10, 34; Luca, 9, 22; 24, 7) sau "dupa opt zile" (Ioan, 20, 26) sau "ziua Domnului" (Apoc., 1, 10).
). In ziua intaia a saptamanii s-a savarsit, la Emaus, prima Liturghie prin "frangerea painii" de catre Mantuitorul (Luca, 24, 30). In seara zilei celei dintai a saptamanii, Mantuitorul S-a aratat ucenicilor Sai, care erau adunati, cu usile incuiate, de frica iudeilor, zicandu-le: "Pace voua" (Ioan, 20, 19-20). In ziua cea dintai a saptamanii (Duminica), Mantuitorul a suflat peste ucenicii Sai, dandu-le puterea de a lega si a dezlega pacatele oamenilor. Apoi, tot in ziua Duminicii S-a aratat Mantuitorul iarasi ucenicilor Sai si lui Toma pe care l-a incredintat despre Invierea Sa (Ioan, 20, 26). Si tot Duminica S-a aratat Mantuitorul in Galileea (Marcu, 16, 14). Duminica S-a pogorat Sfantul Duh peste sfintii apostoli (Fapte, 2, l-10). In ziua Duminicii, sfintii apostoli savarseau "frangerea painii", adica Sfanta Liturghie (Fapte, 20, 7-12). In ziua Duminicii se facea, de catre apostoli, strangerea de ajutoare pentru crestini (I Cor., 16, 1-2), astfel ca Duminica, sfintita prin invierea Domnului - ca zi de slavire a Sa - devenea si sarbatoarea dragostei de frati. Despre ziua Duminicii a zis psalmistul: "Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul sa ne veselim intr-insa" (Ps. 117, 24), iar prin Apocalipsa i S-a descoperit evanghelistului Ioan tot in ziua Duminicii (Apoc., 1, 10).

Acestea sunt niste conepte ortodox-crestine. Putine dintre ele despre adventism. Pareri?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Nu fi grabit mai ai putin de asteptat si GATA, vei vedea cu ochii tai ce tot astepti de un secol. Trebuie sa stii ca in America sunt cateva zeci de state, nu doar unul, majoritatea sunt pentru ce te plangeai tu asa ca..mult nu mai este.

Răspunde

Raportează

Evaluează