Dacă tatăl tău şi mama ta îţi zâmbesc, asta nu înseamnă că au "gânduri necuviincioase" în privinţa ta.
Nu îţi poţi avertiza prietenii să nu-ţi mai zâmbească, doar pentru că te temi şi de rele intenţii...
Dacă profesorul zâmbeşte faţă de elevii săi, băieţi sau fete, asta nu înseamnă că este un perves nemernic…
Cum adica sa se dea la tine?
Ti-a spus ca te place? Ti-a facut cu ochiul? A zambit pervers? Ce-a facut?
Nu numai ca e posibil, ba chiar este un obicei!
Ca doar nu pe degeaba Isus spunea despre popi ca sunt slujitorii Mamonei
Desigur ca este posibil. De ce sa credem ca un preot ar putea fi scutit de ganduri necuvenite? Iadul este larg populat de preoti, in locul mai de jos sunt, probabil, multi episcopi, iar din temelia lui nu lipsesc, probabil, papii.
Pe de alta parte, faptul ca un preot ne zambeste, nu inseamna neaparat ca are ganduri necuvenite, nici ca "se da la noi". A gandi astfel, fara vreo proba ori macar indiciu suplimentar, este pacatul numit "judecata temerara".
Chiar Mântuitorul Iisus este Cel care i-a confirmat pe preoţi, şi nu aşa cum glumeste @Grims, anti-crestinul "de serviciu"...
Există zeci şi zeci de citate biblice care îi confirmă:
- Iacov 5, 14 :"Este cineva bolnav între voi? Să cheme PREOŢII BISERICII (categorie aparte deci) şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn in numele Domnului."
- Tit l, 5: "Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi PREOŢI PRIN CETĂŢI (doar unii erau numiţi preoţi), precum ţi-am rânduit."
Dacă tatăl tău îţi zâmbeşte înseamnă că se dă la tine?
De ce confunzi tendenţios cu altceva simpatia şi dragostea părintească a celui căruia îi spui "părinte", a celui care îţi este duhovnic, sau poate chiar a celui care te-a botezat...
Daca o persoana face asa arata clar ca nu si-a insusit normele morale si biblice. Oricum Biblia spune ca in ultimele zile asa va fi cu cei asa zisi credinciosi. 2Timotei3:1-5
Biserica este instituţie DIVINO-umană! Biserica înseamnă şi comunitatea celor credincioşi, dar, iată ce mai conţine:
- PREZENŢA lui Dumnezeu în mijlocul ei până la sfârşitul veacurilor Mt. 28, 2; Mt. 16, 18;
- HARUL încredinţat ei, Bisericii (şi aici avem confirmarea prin peste 70 de versete a lucrării harice a preoţilor şi a episcopilor în Biserica Noului Testament);
- ÎNVĂŢĂTURA FIULUI lui DUMNEZEU transmisă Bisericii şi rămasă "neavând sau zbârcitură"(Efes 5, 25) – identitate a unei credinţe unice şi fără contradicţii.
"NEAVÂND PATĂ SAU ZBÂRCITURĂ" nu se referă nici la meritele preoţilor din vremea Sa (de acum 2000 de ani) nici la meritele preotului din satul de astăzi (fiecare om este păcătos), nu se referă nici la comunitatea credincioşilor (pentru că toţi oamenii sunt păcătoşi), ci se referă la prezenţa "ELEMENTULUI" DIVIN în cadrul acestei "instituţii"(a fost instituită de Hristos) divino-umane unice a BISERICII care poartă lucrarea lui Hristos în lume, şi pentru care El Şi-a vărsat sângele Fapte20, 28;
Trebuie făcută corect diferenţa între ÎNVĂŢĂTURILE LUI DUMNEZEU (ce stauează Biserica) şi LIBERTATEA OMULUI de a călca în picioare acele învăţături!
Nu este vinovat Dumnezeu dacă greşeşte libertatea omului!
Nu este vinovată învăţătura dacă greşeşte libertatea omului!
Nu este vinovată Biserica dacă greşeşte libertatea omului!