Dupa cum am si scris,crestinismul este impartit in foarte multe ideologi,secte,religii fiecare cu dogma lui,biblic vorbind,dupa ce mori numai existi, caci cei morti numai stiu de ei si nici nu vor mai stii vreodata, ideea de a doua viata este rezervata celor care il accepta pe iisus ca fiul lui dumnezeu, nu e destul sa crezi in dumnezeu,iudaismul,islamul inseamna credinta in dumnezeu dar nu credinta in iisus ca fiu a lui dumnezeu, cat despre sinucidere este un pacat de moarte in iudaism, islam, crestinism, eu connsider ca sinuciderea este un act de lasitate pentru ca nu reprezinta o rezolvare, decat in cazuri rare cand chiar numai are sens sa existi, pana atunci accepta absurdul existentei si bucurate de viata
Și ca să fii creștin trebuie sa ai la baza tradiția? Trebuie sa ai la baza Biblia, tocmai după ea vom fi judecați, nu după tradiții inventate de oameni.
Lucrurile privitoare la ființa umană trebuie să aibă la bază Biblia. Orice altceva sunt păreri și opinii pe care ni le-am format în mod greșit, și care duc la o percepție greșită a vieții și a Dătătorului vieții, care este Dumnezeu.
Biblia spune că omul însuși este un suflet viu.
"Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu." (Geneza.2:7)
Deci omul este un suflet. Omul este suflet.
La moarte, aceste două elemente se despart: suflarea de viață se întoarce înapoi la Dumnezeu (adică viața însăși), iar trupul în țărână.
La moarte nu există vreo entitate care iese din om și umblă cine știe pe unde. La moarte omul nu ajunge nici în rai (în Împărăția lui Dumnezeu) și nici în iad.
Moartea este ca un somn pentru absolut toți oamenii: și pentru cei răi, și pentru cei buni. Chiar și pentru aceia care s-au sinucis sau au fost uciși.
Dacă există oameni care au văzut după moarte chipurile celor decedați sau au auzit vocile lor, să știe tot omul că îngerii răi pot lua înfățișarea și vocile celor decedați; ba încă pot oferi detalii amănunțite despre cei decedați, despre tot ce au făcut ei în viață.
Dar omul odată mort este mort. El nu are vreun suflet înafara lui.
Cine poate să confirme ceea ce au văzut oamenii după moarte? Poate înainte de a muri, în ultimele clipe de luciditate. Pe lângă asta, una e moartea cerebrală care practic e comă, și alta e moartea propriu-zisă. Da, când omul e în moarte cerebrală, își poate vedea propria viață înșiruită în diferite etape sau numai anumite experiențe și persoane care au avut un impact asupra sa, dar când moare definitiv, a închis ochii și nu mai există. E ca înainte să te fi născut, nu mai știi, nu mai simți, nu mai vezi și nu mai auzi nimic.
Credințele in viata de apoi sunt minciuni pentru a prosti fraieri care fug de realitate, ai murit adio existenta, conștiința este data de neuroni, și daca ti ai pierdut memoria ai murit, noua conștiința numai vei fii tu, deci nu exista suflet sau persoane cu dublă personalitate cate suflete au
Numai trupul poate muri, sufletul e veșnic și după modul în care trăiești tu pe pământ, asa îți va fi veșnicia: Îl cauți pe Dumnezeu sincer și din toată inima, împlinești Biblia și crezi ca Domnul Isus este Mântuitorul tău etc. vei fi mântuit, dar dacă faci opusul... Iadul e și el un loc real, unde va fi chinuit sufletul aceluia care a păcătuit pe pământ. Dacă te sinucizi, nu faci altceva decât sa te trimiți singur în iad, nu încetează nimic, viata ta continua și după moarte.
Toată lumea păcătuiește pe acest pământ. Nu există om care să nu fi greșit vreodată. Nu există sfinți aici pe planeta noastră.
Privind din această perspectivă, iadul e numai și numai aici pe pământ, iar ființele umane definesc acest cuvânt funcție de ceea ce vor ei să înțeleagă prin acest termen. Băieții de la AC DC spuneau într-un cântec, sub o formă de exprimare figurativă desigur, "Hell Ain't A Bad Place To Be". Din punctul meu de vedere, e pur și simplu imposibil să fie adevărată această poveste cu "viața veșnică din rai sau din iad". Ce rost are să fii undeva sus și să te uiți la cei de jos cum se chinuie și cum îți plâng dispariția? Cum te poți bucura de "viața eternă" dacă cei dragi din viața reală se chinuie și se tânguie în lipsa persoanei tale? Nu are niciun sens. Nu voi căuta niciodată niciun Dumnezeu și nu voi împlini nicio biblie, pentru că este o carte SF, plină de basme și povești. Atât paradisul, cât și iadul sunt aici pe pământ și reprezintă spații și experiențe individuale pe care fiecare om și le însușește în felul său. Cred foarte mult în individualitate și în conceptul de a te ridica deasupra perceputelor mase pentru a-ți găsi un drum în viață.
Nu îți respect opinia și nu sunt de acord cu ea sub nicio formă, dar o accept, așa cum accept întreg conceptul de "creștinism", cu toate că îl detest cu desăvârșire și consider că e doar o metodă de manipulare și îndobitocire a maselor de oameni.
E o diferență a în a păcătui și în a greși. Când păcătuiești, tu trăiești în acel păcat, chiar mai grav, te complaci în el. Când greșești, se întâmplă, nu exista om fără păcat, dar prin jertfa Domnului Isus noi avem iertare pentru orice păcat.
Iadul și raiul nu sunt aici pe pământ, sunt locuri diferite. Cu atâta suferința aici, cum poate fi rai? Atâtea necazuri, chinuri, boli, dureri... Și nici iadul nu poate fi, adică nu putem spune ca trăim chinuiți de dimineață până seara în fiecare zi. E ilogic. Și faza cu raiul... Pai nu e asa. Tu crezi ca din rai îți mai pasa sa vezi ce se întâmplă pe pământ? (nici nu știu dacă mai poți face asta oricum). În cer te bucuri de prezența lui Dumnezeu și nu te mai gândești la pământ, nici nu vezi cum plâng cei de pe pământ după tine. Eu zic sa îți schimbi hotărârea și sa Îl cauti pe Dumnezeu cât Se mai poate găsi, ca vor veni vremuri când va fi prea târziu, și nu e o poveste de adormit copii, e ceva 100% real. Credința nu e o metoda de manipulate și îndobitocire a maselor. Credinta e legata de Dumnezeu, nu de oameni.
Tu nu reprezinti crestinismul, sunt 35000 de secte crestine
Ce legătură are asta cu ce am scris eu? Am zis eu ceva, ca reprezint creștinismul?