Ce este mai dezamagitor decat sa vezi un om care moare fara sa fie fericit? Sa vezi un om care moare fericit zic eu.De fiecare data dovedim ca suntem cruzi si nu dorim sa ascultam de nimeni si nimic.Totusi credeti ca moartea este mesajul suprem care indulceste inimile oamenilor? Acest sacrificiu il multumeste pe Dumnezeu? Daca da, cum crezi ca prefera Dumnezeu? Un om mort fericit sau unul dezamagit de propria moarte?

He! He! Am avut ocazia sa vad oameni cu boli terminale.Intre cei care au nadejde in Dumnezeu si cei fara nici o nadejde este o diferenta ca de la cer la pamant.Este mare lucru sa ai pace cu Dumnezeu si sa stii ca viata nu se sfarseste la mormant ci este doar trecerea la adevarata viata.

Sunt convinsa ca crestinii si necrestinii isi sfarsesc viata total diferit.Cei care nu sunt crestini cred ca nu merita sa-si incheie viata cu o sanatate subreda si in durere, ei se gandesc ca si-au irosit viata si sunt plini de amaraciune din cauza asta.Crestinii sunt multumiti de felul in care Dumnezeu i-a condus si de ce a facut El pentru ei. Dumnezeu asteapta la usa-astazi daca auziti glasul meu -si vrea sa-l primim cu totii in inima noastra.

Nu cred ca-i pasa sincer.

Cred ca il face fericit daca si moartea propiului fiu l-a facut! Nu cred ca-i pasa cum moare omul dar cred ca-l face fericit sa vada cat mai multi morti.

Au murit prea multi oamnei pana acum nu cred ca asta il face fericit.

Moartea nu e nici un mesaj, e singura destinatie, nu e un sacrificiu si nu ar trebui sa fie trista, insa oamenii sunt egoisti, vor ca altii sa traiasca pentru ca ei sa fie fericiti, in anumite culturi, moartea e un eveniment fericit, atat pentru mort, cat si pentru cei ramasi.

De ce nu-l vindeca dumnezeu?

Pai daca e atostiutor si foarte iubitor si iertator, de ce mai asteapta sa-i ceara? Si de ce nu vindeca si un ateu, care, spre deosebire de crestini, stie sa recunoasca atunci cand nu are dreptate, adica, daca exista dumnezeu, sa il vada? Ar mai castiga unul de partea lui.
Dumnezeu "vindeca" doar ce poate vindeca organismul singur, "ajutorul" lui se numeste autosugestie, o chestie care trezeste organismul si il face sa lupte, invingand astfel intrusii.
http://i.imgur.com/rerBb.jpg

Eu daca as oferi cuiva liberatea de a alege, nu m-as supara daca nu m-ar alege, eu i-am oferit acea libertate. Dumnezeu pedepseste o nanosecunda de negare cu o eternitate de suferinta. How sweet

Daca ai fi fost ateu, ai fi gasit suficiente dovezi/afirmatii care sa te convinga 100% ca nu exista zei, astfel ai fi ramas ateu, dar n-ai fost vreodata.

Ateii indarjiti sunt anti teisti, cred in dumnezeu, dar sunt suparati pe el ca nu-i ajuta, un ateu adevarat (zic de cei care au trecut de la teism la ateism), se documenteaza, cauta in toate directiile, si cand e convins 100% de ceva, acolo ramane, nu ca n-ar accepta alte idei, insa in cautarea lui, gaseste explicatiile si pentru acele idei, de aceea nu isi schimba credinta in inexistenta zeilor.
Venitul mintii la cap ar trebui sa insemne ateism, doar asa intelegi natura, intri in armonie cu ea, simti pacea pe care ca si crestin n-o prea simti, ca ai mereu iadul in minte, te hartuieste ideea, sau poate, acel confort psihic care tine oamenii prizonieri credintei teiste sa dea un strop de pace, dar nu se compara cu ce ziceam.

Moartea este finalul, așa că trebuie acceptat așa cum e el. Realizează cât mai multe în timpul vieții ca să mori cu zâmbetul pe buze.
Dacă să spunem că Dumnezeu există, nu ar trebui să nu prefere moartea, că doar de la El a plecat omul, la El se întoarce, cum ar spune creștinii și viața pe Pământ a fost doar o etapă pregătitoare pentru cea eternă de după.

Moartea nu transmite nimic. Conteaza daca mori cu un zambet pe fata, sau cu o lacrima? Eu zic ca nu.

Te referi ca un om să fie fericit înainte să-şi dea ultima suflare? Asta e fără rost. Şi e o minciună. Nimeni nu e fericit când moare, pentru că inexistenţa suge.