Ce este pana la urma credința în Dumnezeu : o superstiție ( ma comport asa sa nu ma trazneasca) sau este o atitudine afectiva (Dumnezeu ne iubeste pe toti de aceea si noi suntem altruisti si plini de compasiune pentru aproape)? Inseamna ca cei care nu cred nu au un sistem de valori sau conduita morală?

Depinde de ce crezi in dumnezeu,uni cred ca sa le ajute,ca vor avea partea de a doua viata,ca sunt superiori fata de alti care vor arde in iadul vesnic,uni cred ca doar asa nu te ucide,fura de frica iadului,cine e mai moral ala care nu te ucide de frica sau ala care nu te ucide fara frica?
tarile crestine nu sunt deloc mai morale decat cele atee, vezi china o tara pasnica,unde pacea domina,vezi americani care ucid pentru petrol,nu exista crestini altruisti si plini de compasiune,asta e un mit,fiecare are interese sau joaca teatru in folosul lui,te ajuta sa-i ierte dumnezeu pacatele sau sa il ajute dumnezeu,nu o face din propie vointa,un ateu poate sa faca din empatie, dar un crestin o face din interese, asta e adevarul ce ne ascundem atata, nu vreau sa spun ca atei sunt sfinti, buni si pur simplu asta nu au interesele unui om religios in a face ceva bun

Fiecare crede in ceva, unul in stiinta, altii in vrajitori, altii in Dumnezeu.

cum poti sa compari omule stiinta cu basmele,nu nimeni nu crede in stiinta, cunoastem, stim, nu credem, stiinta nu este o credinta

Teorie corecta potrivita cu adevarul cu realitatea. Teoria e inaintea cunoasterii empirice.

Evanghelia este invatatura pe care Dumnezeu a dat-o crestinilor. Ea de fapt este un mod de viata, iar daca cuiva ii place acest mod de viata hotaraste sa-si insuseasca valorile indicate de Evanghelie (acelea despre care spunem ca ii plac), in asa fel incat sa faca parte din felul lui de a fi. A iubi pe Dumnezeu inseamna a-i pazi poruncile:
"Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: Să păzim poruncile Lui; şi poruncile Lui nu sunt grele."
(Întâia epistolă sobornicească a Sfântului Apostol Ioan – 5/3)
Dar Iisus mai spune :
"De Mă iubiţi, păziţi poruncile Mele."
(Sfânta Evanghelie după Ioan – 14/15)
"Cel ce are ( le cunoaste, le stie)poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui."
(Sfanta Evanghelie dupa Ioan – 14/21)
Fiecare crede in ceva, unul in stiinta, altii in vrajitori, altii in Dumnezeu. Cei care cred in Dumnezeu au ca sistem de valori la care se raporteaza virtutile (valorile) despre care vorbeam mai sus, iar ceilalti, au si ei un sistem propriu de valori sau imprumutat de la altii pe care ii consudera mai destepti
Conduita morala este decenta in comportament. Virtutile din Evanghelie sunt cele care asigura conduita morala
Este obligatoriu sa stii ce ai de facut inainte de a te apuca sa faci, asa ca intai trebuie studiata Evanghelia si apoi sa te straduiesti sa traiesti potrivit acestei invataturi.

Credinta in Dumnezeu este iubirea, este iubirea a tuturor: oameni, animale, natura, este bucuria sufletului tau. Credinta in Dumnezeu este iubirea pentru El. Asa cum tu iti iubesti tatal, il respecti si asculti de indicatiile lui atunci cand esti copil, asa ar trebui sa fii si cu Domnul Dumnezeul nostru. El nu e tiran, este un tata al tuturor care ne iubeste asa cum suntem, dar noi ca niste copii razgaiati nu-l ascultam, il hulim, si atunci El se manie ca un tata si ne "pedepseste". Dar este mult mai ingaduitor si mult mai iubitor si mult rabdator fata de un tata omenesc. Ca sa stii cum este El, trebuie sa Il cunosti, sa stii cum lucreaza, si ca sa afli, trebuie sa cercetezi si sa vrei asta, si El ti se va descoperi prin tainele mintii.
P.s. iubirea nu are conduita morala este prin definitie conduita morala si tot ce este bun.
Iar cei ce nu cred in Dumnezeu, pot fi buni si ei, pentru ca firea noastra in fond este buna, noi ne nastem buni, ne nastem morali si cu iubire, dar ne stricam pe parcurs prin alegerile noastre rele, si deprindem cele rele in inimile noastre, uitam de Dumnezeu, ne bagam mintea in toata aglomeratia asta lumeasca plina de stres, de agitatie, de placeri, iar cand dam de greu ne ridicam capul sus si ne plangem ca Dumnezeu e de vina, pe cand noi cu alegerile noastre ne canalizam viata. El nu se baga in voia noastra, dar ne ajuta, chiar daca noi nu vedem asta. In fiecare zi ne ajuta.

Credința în Dumnezeu nu înseamnă doar să crezi că există.
Ci trebuie să îi fii credincios Domnului, adică să îl iubești pe Dumnezeu.
Dumnezeu ne-a creeat după chipul și asemănarea Lui,un semn că suntem valoroși înaintea lui, Dumnezeu a creeat pe om să stăpânească peste celelalte creații, încă un semn prin care își arată iubirea Dumnezeu.
Dar mai presus de toate, Dumnezeu a trimis pe singurul său fiu să moară pentru ca oricine crede în El să nu piară ci să aibă viață veșnică.
Dumnezeu a dat ce avea El mai scump pentru ca noi oamenii să fim salvați.
Dumnezeu ne arată gestul suprem al iubirii lui pentru oameni,iar noi dăm cu piciorul.
Nu trebuie să îi din credincioși Domnului datorită faptului că primim viață veșnică,nu trebuie să fim credincioși Domnului din cauza fricii de iad,ci trebuie să fim credincioși Domnului din iubire pentru El.
Trebuie să îi fim recunoscători,și să îl iubim așa cum ne-a cerut.
Frică de Dumnezeu trebuie să avem, dar nu în sensul că Dumnezeu e un tiran.
Atât timp cât Dumnezeu vede că îl iubești vei fi lumina ochilor Lui.
Gândește că Cel Atotputernic Dumnezeu, in fața căruia nimeni nu îi poate sta și nimeni nu se poate opune voii Lui.
Chiar Dumnezeu cel Atotputernic ne consideră niste comori, avem o mare valoare în ochii lui Dumnezeu, suntem lumina ochilor lui Dumnezeu.
Asta arată cât de mult suntem iubiți de Dumnezeu.
Iubirea care o are Dumnezeu față de noi este cel mai important motiv pentru care noi oamenii trebuie să îl urmăm și să îl iubim, să îl considerăm comoara noastră, să îl iubim cu toată puterea noastră, cu toată inima noastră.

Credinta nu este nici superstitie si nici sentiment.
Un agnostic/ateu nu are cum sa-si puna problema de genul: "Ma, dar daca ma trazneste daca nu cred? Ia sa ma faca ca as crede." N-ar mai fi ateu/agnostic. Este absurd. Iar un credincios, mai intai crede, asa incat nu mai are cum sa-si puna problema ca va fi "traznit", daca nu crede.

Pe scurt, credinta nu vine niciodata din frica de "a fi traznit".

Iarasi credinta, singura, nu te umple de altruism si compasiune. Sunt trei virtuti: Credinta, Speranta, Dragoste. Poti sa ai credinta, dar sa nu ai dragoste (altruism si compasiune). Ce-i drept este drept, avand credinta, este cam greu sa nu vina si dragostea (dar nu imposibil).

Sunt destui necredinciosi avand un sistem de valori si conduita morala (eu personal am cunoscut astfel de oameni, de o mare calitate sufleteasca). Problema este ca sistemul lor de valori este cu totul relativ, fiind ancorat in ei. Ceea ce-i face instabili si ii va conduce sigur intr-o contradictie de nerezolvat, daca nu vor dobandi credinta.

Cel mai bine este sa citesti si dupa sa provoci o disput cu un preot, fata in fata. Mult mai mult, vei putea intelege.

Sfântul Apostol Pavel: „Credinţa este adeverirea celor nădăjduite şi dovedirea lucrurilor celor nevăzute" (Evrei 11. 1).

"Credință că este, mai întâi de toate, darul lui Dumnezeu si nu poate fi cumpărată sau învăţată. Dumnezeu nu poate fi cunoscut cu mintea, pentru că „lumea, prin înţelepciune, nu L-a putut cunoaşte pe Dumnezeu" (1 Corinteni 1, 21)."