De fapt, nu există o religie protestantă. Protestanţii înşişi nu ar fi de acord cu această expresie.
Istoric, protestantismul a apărut ca schismă în cadrul Bisericii Catolice. Momentul schismei este considerat atunci când fratele Martin Luther, călugăr augustinian a afişat pe zidul unei biserici din Augsburg (Germania de azi) nişte teze cuprinzând aspecte ale învăţăturii catolice cu care nu era de acord. A fost invitat să retracteze, dar a refuzat şi a fost excomunicat. Şi-a întemeiat propria comunitate eclezială, pe care a denumit-o "Biserică" şi a găsit adepţi inclusiv în rândul unor prinţi care vedeau o perspectivă politică în această schismă. Curând, chiar în timpul vieţii lui Luther, mişcarea întemeiată de el a început să se fragmenteze, prima ruptură majoră fiind cea a lui Calvin, care era "mai luteran ca Luther". Ulterior a apărut "protestantismul protestantismului", care a fost anabaptismul, din care s-au desprins direct sau după mai multe fragmentări numeroasele secte neoprotestante de azi. Ca dinamică sociologică, protestantismul şi cu derivatele lui ("schismele schismei", ca să zic aşa) sunt în contracţie, în afară de penticostalism care este în creştere. Câştigul penticostalilor nu compensează, însă pierderile cumulate ale celorlalte comunităţi (neo) protestante. Potrivit recensământului ultim, în România cea mai răspândită formă de protestantism, cu 3, 2 % din totalul populaţiei, este calvinismul. Urmează penticostalismul, cu unu şi ceva la sută.
Protestantii au aparut de la reforma lui Martin Luther prin separartea de catolicism si papalitate (pentru ca s-au indepartat de la Biblie). Bisericile neoprotestante cum sunt baptismul, adventismul, penticostalismul si altele.
In general confesiunile protestante isi au originea in reforma romano-catolica si se bazeaza pe ideile lui Martin Luther.