Ce inseamna asta?

La Sf. Augustin, Luther a găsit o altă idee, care a reînnoit teama sa, predestinația, după care Dumnezeu, chiar înainte de creație, a destinat pentru totdeauna unele suflete la mântuire și altele la pierzare. Aleșii au fost căutați arbitrar de voia liberă a lui Dumnezeu, pentru a fi mântuiți prin jertfa lui Hristos. Această teorie revine la Luther și apoi la toți protestanții, în speranța fundamentării mântuirii prin credință.

Aloooo ce copy paste dai acolo omule

"După cum mă silesc și eu în toate lucrurile să plac tuturor, căutând nu folosul meu, ci al celor mai mulți, ca să fie mântuiți." (1Corinteni.10:33)

Apostolul Pavel spunea despre Domnul Hristos: "care voiește ca toți oamenii să fie mântuiți și să vină la cunoștința adevărului." (1Timotei.2:4)

"Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică." (Ioan.3:16)

Nu există predestinare; ci oricine crede în Dumnezeu are viață veșnică. Pentru că Dumnezeu dorește ca toți oamenii să fie mântuiți. Toți. Absolut toți; fără nicio excepție.
Refuzul omului, alegerea omului peste care Dumnezeu nu poate trece -aceasta este singura problemă ce se interpune între om și Dumnezeu (adică între om și viața veșnică). Noi oamenii ne alegem destinația veșnică.

Prin păcat (sau datorită păcatului, pentru că ne-am născut în natură păcătoasă, decăzută) destinația noastră a tuturor era moartea veșnică. Dar prin planul de mântuire făcut de Dumnezeu mai înainte de apariția păcatului, și împlinit prin jertfa Domnului Hristos, putem și suntem încurajați să alegem viața veșnică. Putem să renunțăm la firea noastră rea, degradată prin credința în iertarea, curățirea și îndepărtarea păcatelor din caracterele noastre.
Sunt nevoit să corectez pe toți care vorbesc de predestinare, pentru ca oamenii să nu mai vadă și să nu fie încurajați de gândul că Dumnezeu este arbitrar, și că alege El pe cine vrea să mântuiască și pe cine nu. Acesta este un caracter demonic, și nu aparține lui Dumnezeu. Este o hulă adusă lui Dumnezeu atunci când atribuim caracterul Satanei lui Dumnezeu, și invers. Este un păcat de care ne facem răspunzători fără să ne dăm seama. Dacă păcatul acesta ar fi fost făcut de slujitori ai lui Dumnezeu, ar fi însemnat moartea pentru ei; ar fi însemnat aducerea unui foc străin, așa cum au făcut doi dintre fii marelui preot, Aaron: Nadab și Abihu (Levitic 10:1).