Problema a fost ca am avut senzatia ca a fost adevarat.
Asta este calitatea viselor. Până te trezești, ai senzația de real.
Că ai avut atunci senzația de real, observi și din faptul că și după ce te trezești, simți la fel, că a fost ceva real. Cum trăiești realitatea exterioară?
Tot timpul realitatea exterioară trăită este un videoclip pe un ecran 3D interior.
Orice este înmagazinat în memorie, nu sunt date ca cele de pe hârtie, orice amănunt, lucru, ființă din memorie este o dată ( ca o înșiruire de 0 și 1 dintr-un PC) plus o emoție.
Exemplu. Nu îți place mirosul de pește, Imaginea unui pește este asociată în memoria ta cu o emoție negativă a mirosului de pește. L-ai iubit pe prietenul tău. Toate memorile asociate cu el, toate datele despre el, 00011OO1O... sunt asociate cu această emoție, cu iubire. Cănd era în viață, această iubire se manifesta în acțiuni, sărutat, luat în brațe. Astfel tensuinea emoțiilor care te pune în mișcare în viața reală, sau te face să eviți ( nu cumpăr pește, că miroase urât), sau să cauți prietenul să îl săruți, nu o mai poți descărca, căci prietenul nu mai este. Iar această tensiune, de pe celulele de memorie din creier referitoare la prieten, se cere descărcată. Așa că în timpul somnului, creierul își reglează tensiunile în timpul viselor. Cum îți descărcai iubirea în viață ziua?
Te întâlneai cu el, îl luai în brațe și îl sărutai.
Iar creierul este foarte inteligent. Ca să poată descărca tensiunea iubirii față de prieten, care este încă în memorie, legată de poza lui, de ființa lui, a creat un videoclip în care tensiunea s-a descărcat exact ca în lumea reală din timpul zilei. Cum s-a reușit asta?
A luat din memorie, din memoria asociată ecranului 3D interior, memoria cu videoclipuri, frânturi de video și le-a cuplat asfel încât să pară reale. Dta știai, chiar și în timp ce visai, că el a murit. Atunci ca să îl poți săruta, a aranjat ca el să invie în vis, să iasă din sicriu. Apoi scena următoare era suficient de reală, ca să o poți crede, în timp ce visai. Apoi pe scenele următoare, tensiunea iubirii față de el, înmagazinată pe imaginile ființei lui, s-a descărcat pe scena iubirii și îmbrățișării din vis. Ce e pe ecranul 3D interior, ține loc de realitate. La fel se întâmplă când vizionezi un film la cinema, TV, pe desktop.
Aceasta este semnificația visului tău.
Nimic... te gandesti cu drag la el si subconstientul iti transforma asta in vise.
Inainte de toate imi pare rau pentru pierderea ta! Sincer!
Din pacate visele sunt doar proiectii ale mintii tale. Este considerat comportament normal ca aproape 20% dintre noi vedem partenerul decedat (la vaduve si vaduvi) ca pe o persoana reala si chiar discuta cu ei (dupa care isi dau seama ca nu mai exista).
Ce pot sa iti spun e sa celebrezi amintirea lui si sa apreciezi impactul pozitiv al acestui prieten in viata ta si sa ii onorezi existenta!
Toate bune!
Problema a fost ca am avut senzatia ca a fost adevarat.Si nu am mai visat asa ceva niciodata nici macar bunici decedati sau mama decedata de aia ma gandeam ce ar putea fi si nu pot zice ca am influentat cumva ca de gandit mia mai trecut prin minte dar nu in halu asta.
Problema a fost ca am avut senzatia ca a fost adevarat.
Asta este calitatea viselor. Până te trezești, ai senzația de real.
Că ai avut atunci senzația de real, observi și din faptul că și după ce te trezești, simți la fel, că a fost ceva real. Cum trăiești realitatea exterioară?
Tot timpul realitatea exterioară trăită este un videoclip pe un ecran 3D interior.
Orice este înmagazinat în memorie, nu sunt date ca cele de pe hârtie, orice amănunt, lucru, ființă din memorie este o dată ( ca o înșiruire de 0 și 1 dintr-un PC) plus o emoție.
Exemplu. Nu îți place mirosul de pește, Imaginea unui pește este asociată în memoria ta cu o emoție negativă a mirosului de pește. L-ai iubit pe prietenul tău. Toate memorile asociate cu el, toate datele despre el, 00011OO1O... sunt asociate cu această emoție, cu iubire. Cănd era în viață, această iubire se manifesta în acțiuni, sărutat, luat în brațe. Astfel tensuinea emoțiilor care te pune în mișcare în viața reală, sau te face să eviți ( nu cumpăr pește, că miroase urât), sau să cauți prietenul să îl săruți, nu o mai poți descărca, căci prietenul nu mai este. Iar această tensiune, de pe celulele de memorie din creier referitoare la prieten, se cere descărcată. Așa că în timpul somnului, creierul își reglează tensiunile în timpul viselor. Cum îți descărcai iubirea în viață ziua?
Te întâlneai cu el, îl luai în brațe și îl sărutai.
Iar creierul este foarte inteligent. Ca să poată descărca tensiunea iubirii față de prieten, care este încă în memorie, legată de poza lui, de ființa lui, a creat un videoclip în care tensiunea s-a descărcat exact ca în lumea reală din timpul zilei. Cum s-a reușit asta?
A luat din memorie, din memoria asociată ecranului 3D interior, memoria cu videoclipuri, frânturi de video și le-a cuplat asfel încât să pară reale. Dta știai, chiar și în timp ce visai, că el a murit. Atunci ca să îl poți săruta, a aranjat ca el să invie în vis, să iasă din sicriu. Apoi scena următoare era suficient de reală, ca să o poți crede, în timp ce visai. Apoi pe scenele următoare, tensiunea iubirii față de el, înmagazinată pe imaginile ființei lui, s-a descărcat pe scena iubirii și îmbrățișării din vis. Ce e pe ecranul 3D interior, ține loc de realitate. La fel se întâmplă când vizionezi un film la cinema, TV, pe desktop.
Aceasta este semnificația visului tău.
Diana06 întreabă: