Ce înseamnă în viziunea voastră încrederea în Dumnezeu?
Ordonare:
După relevanţă
E ca și la oameni. La urma urmei, și El a devenit om. Cindva, nu aveam prea mult habar. Dar, în timp, vazindu-L cum acționează, încrederea a crescut. E aproape de siguranță. Ca și la un om pe care îl știu bine, pot spune cam cum va acționa, deși, întotdeauna cand o face, surprinde, mereu e ceva nou, dar exista anumite tipare totuși după care acționează.
Dar hai sa îți spun o experienta interesanta în ce privește încrederea în El. Eu circul foarte mult cu bicicleta. 4000-5000 de km pe sezon. 2000 pe luna am făcut în București timp de un an (acum doi ani) cit am făcut livrări.
Sunt tipul de om care considera ca respectul fata de ceilalți trebuie sa fie mai presus de toate. La fel e și în circulație. Îmi place sa ii respect pe cei din trafic, sa am grija sa nu ii încurc, incercind sa fac cit mai puține greșeli. Acum 7 ani, am dus asta la limita. Nu treceam nici în ruptul capului pe rosu, chiar dacă eram pe jos și totul era pustiu în jur. Mi se părea ciudat, dar știam ca greșesc dacă o fac. Pe de alta parte, mintea ma avertiza : "Hei, vezi ca ajungi fanatic!". Ma gindeam ca o iau prea în serios, ca, dacă e sa fie, fac gafe mult mai mari în alte domenii decat trecerea pe rosu în trafic. Dar... Am continuat! Țineam strict sa nu greșesc. După doi ani am realizat de ce. Aveam protecție asigurata. Statistica o dovedea. Mici incidente am parte de 3-4 ori pe an, ceva major, în care bicicleta sa fie oarecum avariata, și arareori eu un pic "sifonat" ( o lovitura, o julitura), în medie o data pe an. Cind am realizat, erau deja doi ani de lipsa a oricărui fel de incident, nu patisem absolut nimic. Au mai trecut mai bine de doi ani asa. Deveneam din ce în ce mai sigur, mai încrezător în El și în protecția Lui. În acea perioada am avut curajul sa ii spun soției, care se temea uneori, mai ales cand plecam la drum lung (de regula merg singur), ca eu nu voi muri nicidecum pe bicicleta. Acum trei ani, după mai bine de patru ani fără nici măcar o căzătură, am făcut o greșeală serioasa. În graba, am trecut pe rosu. Nu a trecut o saptamana pana sa am un accident major. Un șofer neatent mi-a tăiat calea, deși trebuia sa îmi cedeze trecerea, și roata de pe fata a fost făcută praf. Acum doi ani, tot o mașină m-a luat din spate
și a făcut roata spate praf. Și anul trecut, am căzut ca am alunecat pe o denivelare la 30 de km pe ora, ghidonul s-a sucit incit a lovit pulpa piciorului în dreptul buzunarului în care era telefonul, și a îndoit serios telefonul. Altfel, probabil îmi făcea gaura în picior. Și micile incidente au reapărut. Am realizat ca am pierdut acea protecție totala. Dar am învățat o lecție. Ca atunci cand tii morțiș sa faci lucrurile cum trebuie, El este cu tine, poți avea încredere deplina în. El. Și chiar și asa, exista o limita, în 30 de ani de mers cu bicicleta și nenumărate incidente și accidente, pot spune ca niciodată nu am fost afectat grav fizic (miini, picioare rupte, etc), și de aceea încă cred ca nu voi muri pe bicicleta 
Am încredere totuși ca Cineva îmi protejează totuși spatele.
Răspunde
Eu sunt convinsa de Romani 8: 28 si anume ca toate lucrurile lucreaz impreuna spre binele ( spiritual)celor ce iubesc pe Dumnezeu.
Răspunde Iadul asa cum il consideri NU EXISTA.
Pedeapsa e moartea vesnica.
Un om sanatos si tanar nu-si doreste sa moara. Asadar viata vesnica nu e o pedeapsa, un chin.
Parca erai barbat 
De la caderea lui Adam incoace toti eram in drum spre iad oricum, de la prima greseala pe care am ales sa o facem.Eu ii sunt etern recunoascatoare si il iubesc pentru ca El m-a iubit intai gasind o cale sa ma prinda din cadere libera spre iad in care eram angajata.
Adica incredere in ceva ce nu exista, fara a gandi, fara a analiza faptele din care sa scoti adevarul, analiza istoriei, ca asa afli adevarul ce si cum si de unde.
Nu degeaba se zicea "crede si nu cerceta", ca nu cumva sa afli minciuna.
Un mecanism de aparare este aceasta incredere, ca sa te minti sa scapi cumva de viata de cacao, sa te mai amagesti putin.
Increderea oarba e cand omul se bazeaza pe evolutia inchipuita si oarba.
Poți dovedi existența lui Dumnezeu? Cu dovezi și argumente reale?
Dumnezeu nu e om. Dumnezeu este o forma de existenta, o fiinta, o persoana, un spirit suprem a carui natura depaseste imaginatia omului. Celor care nu cunosc natura lui Dumnezeu le vine greu sa creada ca cineva precum Dumnezeu are o putere atat de mare incat sa fi adus in existenta atatea galaxii si gauri negre si stele.
E un bou fanatic ca iurii ala.
Eh nu-mi permit sa jignesc pe nimeni
Universul in sine e dovada, faptul dovedit de stiinta ca are un inceput. Daca universul are ar avea o cauza care ar avea la randul ei nevoie de o cauza si asa mai departe si inaunte de orice proces de cauzare n ar fi existat nici o entitate necauzata nici nu ar fi inceput vreodata sa existe lucriruri cauzate, cu inceput asa cum este universul nostru.Nimicul nu cauzeaza ceva Numai o cauza necauzata poate sustine lantul cauzal al existentei.Plus complexitatea, functionarea dupa legi a materiei, limbajul codului genetic( orice limbaj implica un Comunicator, adica ceea ce Einstein numea frumusetea matematica a universului.
Mantuitorul Hristos imi cere sa intorc celalat obraz atunci camd mi se face rau. Daca as auzi o voce care imi spune sa ucid pe cineva as sti sigur ca nu e de la Dumnezeu.
Lipsa de ratiune, primitivism, naivitate, credulitate, infantilism, nestiinta.
Nu exista nici o dovada pentru teoria evolutionista.
Omul nu se poate baza pe el insusi pentru ca trupul sau e supus erorii, putrezirii si mortii. Bine este ca omul sa se bazeze pe puterea de la Dumnezeu care depaseste normalul, care depaseste orice om necredincios in putere morala si in vitalitate.
Increderea in Dumnezeu inseamna sa credem in promisiunile lui Dumnezeu si in ajutorul sau de a muri fideli si de a fi scrisi astfel in cartea vietii. Cine este in cartea vietii va fi readus la viata in viitorul paradis terestru sau va fi mantuit.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
