Ce înseamnă în viziunea voastră încrederea în Dumnezeu?

Cine a zis ca nu a fost nimic?

Hotarati-va. Exista sau nu exista iadul

Daca zeul iudeu ti-ar cere sa ucizi un om, ai face-o?

Https://www.youtube.com/watch?v=rdxeqEoDXco&ab_channel=DarkMatter2525

E ca și la oameni. La urma urmei, și El a devenit om. Cindva, nu aveam prea mult habar. Dar, în timp, vazindu-L cum acționează, încrederea a crescut. E aproape de siguranță. Ca și la un om pe care îl știu bine, pot spune cam cum va acționa, deși, întotdeauna cand o face, surprinde, mereu e ceva nou, dar exista anumite tipare totuși după care acționează.
Dar hai sa îți spun o experienta interesanta în ce privește încrederea în El. Eu circul foarte mult cu bicicleta. 4000-5000 de km pe sezon. 2000 pe luna am făcut în București timp de un an (acum doi ani) cit am făcut livrări.
Sunt tipul de om care considera ca respectul fata de ceilalți trebuie sa fie mai presus de toate. La fel e și în circulație. Îmi place sa ii respect pe cei din trafic, sa am grija sa nu ii încurc, incercind sa fac cit mai puține greșeli. Acum 7 ani, am dus asta la limita. Nu treceam nici în ruptul capului pe rosu, chiar dacă eram pe jos și totul era pustiu în jur. Mi se părea ciudat, dar știam ca greșesc dacă o fac. Pe de alta parte, mintea ma avertiza : "Hei, vezi ca ajungi fanatic!". Ma gindeam ca o iau prea în serios, ca, dacă e sa fie, fac gafe mult mai mari în alte domenii decat trecerea pe rosu în trafic. Dar... Am continuat! Țineam strict sa nu greșesc. După doi ani am realizat de ce. Aveam protecție asigurata. Statistica o dovedea. Mici incidente am parte de 3-4 ori pe an, ceva major, în care bicicleta sa fie oarecum avariata, și arareori eu un pic "sifonat" ( o lovitura, o julitura), în medie o data pe an. Cind am realizat, erau deja doi ani de lipsa a oricărui fel de incident, nu patisem absolut nimic. Au mai trecut mai bine de doi ani asa. Deveneam din ce în ce mai sigur, mai încrezător în El și în protecția Lui. În acea perioada am avut curajul sa ii spun soției, care se temea uneori, mai ales cand plecam la drum lung (de regula merg singur), ca eu nu voi muri nicidecum pe bicicleta. Acum trei ani, după mai bine de patru ani fără nici măcar o căzătură, am făcut o greșeală serioasa. În graba, am trecut pe rosu. Nu a trecut o saptamana pana sa am un accident major. Un șofer neatent mi-a tăiat calea, deși trebuia sa îmi cedeze trecerea, și roata de pe fata a fost făcută praf. Acum doi ani, tot o mașină m-a luat din spate
și a făcut roata spate praf. Și anul trecut, am căzut ca am alunecat pe o denivelare la 30 de km pe ora, ghidonul s-a sucit incit a lovit pulpa piciorului în dreptul buzunarului în care era telefonul, și a îndoit serios telefonul. Altfel, probabil îmi făcea gaura în picior. Și micile incidente au reapărut. Am realizat ca am pierdut acea protecție totala. Dar am învățat o lecție. Ca atunci cand tii morțiș sa faci lucrurile cum trebuie, El este cu tine, poți avea încredere deplina în. El. Și chiar și asa, exista o limita, în 30 de ani de mers cu bicicleta și nenumărate incidente și accidente, pot spune ca niciodată nu am fost afectat grav fizic (miini, picioare rupte, etc), și de aceea încă cred ca nu voi muri pe bicicleta Am încredere totuși ca Cineva îmi protejează totuși spatele.

Mantuitorul Hristos imi cere sa intorc celalat obraz atunci camd mi se face rau. Daca as auzi o voce care imi spune sa ucid pe cineva as sti sigur ca nu e de la Dumnezeu.

Vezi ca barboisul zice altceva, si Jesus se supunea lui.

Încredere.