Ce inseamna un "Dumnezeu bun"?

Poti numi "bun" un Dumnezeu care ia sau nici macar nu da oamenilor liberul arbitru (puterea de a alege sa faca orice vor ei chiar daca asta poate avea consecibte negative pentru El, pentru altii sau chiar pentru persoana in cauza)?

Cum ar reactiona un "Dumnezeu bun" in aceasta situatie: un baiat si o fata sunt casatoriti de cativa ani. Dar baiatul se indragosteste de o alta si vrea sa-si lase nevasta actuala. Dar nevasta lui ar fi foarte nefericita daca acesta ar lasa-o pentru ca ea inca il iubeste si nu vrea sa se desparta de el. Ar lasa un Dumnezeu bun deciziile in mana celor doi oameni si astfel, daca baiatul se decide sa isi paraseasca sotia, aceasta va suferi enorm sau daca totusi cedeaza insistentelor ei de a nu se desparti va ramane toata viata nefericit si alaturi de o persoana pe care nu o mai doreste. Sau va forta un anumit rezultat desi acesta va merge impotriva liberului arbitru a cel putin uneia dintre persoane? Daca e bun nu ii pasa de suferinta unuia dintre ei daca lasa lucrurile in voia liberului arbitru? Sau daca e bun de ce s-ar baga peste deciziile altora? Ce rost ar mau avea sa le dea liber arbitru daca oricum il va manipula cand lucrurile nu se intampla asa cum vrea El?

Dumnezeu nu exista. E un personaj de poveste primitiva, puerila si absurda, deci nu are nimeni nici o treaba cu deciziile luate de un individ sau altul. Un asemenea personaj daca ar fi real, fiind atotstiutor, atotputernic, nemuritor, infinit in timp si in spatiu nu ar fi interesat de lucruri efemere lipsite de valoare si si-ar vedea de treaba lui.

Ti se pare ca nu ai libertatea sa faci ce vrei? Orice om e un agent liber.

Omul ( deci oamenii) este făcut, creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu ( Geneza 1.26-27). Chip nu înseamnă aici poză, înfățișare cu alcătuire, structură.
Ce vrea Dumnezeu când decide să se formezr cupluri ( în istoria modernă a civlilizației, de cam să zicem 500000 de ani încoace) ca să poate crește copii rezultați din viața sexuală. Astfel important pentru Dumnzeu este acest rezxultat final, creșterea copiilor până la maturitate. Dar fiecare din cei dim povestea dtale de mai sus sunt după chipul și asemănareal lui Dumnezeu, toți, toți.
Ca să li se pară fiecăruia din ei că el este Dumnezeul lumii lor personale, le-a creat iluzia liberului arbitru (și ție). Dilema dtale provine din cauză că nu îți dai seama că aceasta este o iluzie.

Daca liberul arbitru este o iluzie, atunci tu practic nu ai alta alegere decat sa crezi ca nu exista liberul arbitru? Cum ai ajuns la concluzia ca nu exista liberul arbitru daca nu poti face decizii proprii?

Simplu. Dă-mi un exemplu concret de o decizie a ta, deci decizie liberă, și o să îți arăt tot concret, că nu este absolu deloc liberă.

De exemplu, decizia de a-ti raspunde la acest mesaj.

O, ești online, ce mă bucur!
Motivează, de ce ai făcut asta?
Te puteai decide să nu îmi răspunzi?
Deci a fost decizia ta, sau am decis eu, provocându-te?

Eu am decis. Puteam sa decid sa nu raspund. Faptul ca tu ai pus intrebarea nu inseamna ca nu eu am decis sa raspund

Ce motiv ai avut, al tău propriu, legat de libertatea ta de a răspunde sau nu?

Am vrut sa o fac.

Tu de ce ai raspuns la intrebarea mea, de exemolu? Pentru ca nu ai avut alta optiune? Si cumde te-ai decis sa crezi ca nu exista liberul atrbitru daca nu ai practic nicio libertate sa alegi? Tu ai decis sa crezi in liberul arbitru sau nu aveai alta optiune. Si daca nu aveai alta optiune decat sa crezi ca liberul arbitru nu exista cum poti sa stii ca aceasta credinta nu este falsa? Daca nu poti sa decizi si altcineva sau altceva ia decizii in locul tau de unde stii ca aceste decizii nu sunt gresite?

Nu băeite, nu suntem la marketing?
Ai putut răspunde la întrebarea mea? Nu.
Ce ai făcut atunci? Ca să ascunzi imposibilitatea ta de a răspunde, tragi în mine cu un baraj de întrebări ca să ocolești un răspuns imposibil. Astfel nu mai este dialog între noi, căci l-ai refuzat.

Ti-am raspuns mai sus de mesajul mai lung. Si eu o sa consider ca deoarece nu poti raspunde la acele intrebari inseamna ca stii de fapt ca eu am dreptate si doar cauti o scuza sa termini conversatia pentru ca stii ca am dreptate.

Si, in plus nici tu nu ai raspuns la toate intrebarile pe care le-am pus in primul meu raspuns pentru tine.

Nu stiu despre ce Dumnezeu vorbesti, dar Dumnezeul creștin e bun tocmai fiindca ne da liber arbitru si nu se baga peste decizile noastre niciodata.
Asta nu inseamna ca nu-i pasa de suferintele noastre. Bineinteles ca îi pasa, de asta ne-a si dat solutii la problemele noastre pentru a evita pe cat posibil aceste suferinte.

Tu trebuie sa te gandesti care e cel mai mare bine posibil in cazul asta?
Raspunsul lui Dumnezeu ar fi ca cel mai mare bine posibil e liberul arbitru. Chiar daca oameni vor avea de suferit, ideea e ca ei sa aiba liber arbitru.
Desigur ca am putea fi ca niste mici roboței fericiti intotdeauna, dar ar fi o existenta mizerabila si fara sens. Tocmai acea "fericire" ar fi falsa. Adevarata fericire e posibila doar avand liber arbitru, dar uneori se mai baga si tristetea in seama. Asta e. Potentiala fericire e mult mai mare decat potentiala tristete.

Daca un barbat si o femeie sunt casatoriti de cativa ani e decizia fiecaruia de a fi deschis la ideea de a se mai indragosti de cineva sau a te casatori cu gandul ca asta e pentru toata viata, mai sunt pe lume si alte persoane cu calitati fermecatoare dar nu pentru mine.Asa e omul cazut, cu sentimente schimbatoare si isptitbil de lacomia de a avea mai multe lucruri materiale si a poseda mai multe persoane decat a intentionat Creatorul atunci cand l-a creat.Nici cel care divorteaza pentru a fi fidel noi indragostiri, alta decat sotia nu are garantata feicirea pentru toata viata, dupa cativa ani si acele sentimente se mai domolesc, poate vede ca sotia e fericita cu altcineva si devine gelos si`i pare rau ca a divortat. Un nepot de al meu, fiul unei verisoare a fost casatorit 7 ani apoi sotia i=a spus ca s-a indragostit de altcineva si vrea sa divorteze.El a stat in genunchi in fata ei implorand=o sa nu faca asta, ea a divortat totusi pentru a se casatori cu noua iubire, au avut 2 copii dar nu s=au inteles prea bine si l-a sunat pe fostul sot ca se sinucide daca nu se casatoreste din nou cu ea, ca nimeni n=a iubit=o asa cum a iubit/o el.El a fost in cumpana dar apoi a cunoscut o alta femeie care era divortata pentru ca fostul ei sot a spus ca o iubea si pe ea dar ca ar fi trebuit sa inteleaga ca el are nevoie ( asa sintea el sincer)si de amanta.Asa ca a divortat peste cativa ani l=a cunoscut pe nepotul meu si acum sunt casatoriti si fericiti.Si acum vecinii ii spun verisoarei mele, ca fota nora aproape isi rupe gatul cum se uita cu regret pe acolo cand trece pe langa casa lor. Dumnezeu de aceea a dat porunci pentru a ne proteja, sa nu luam decizii pe care ulterior sa le regretam.Desi noi ne=am dori ca cellalti sa fie mereu constineti de calitatile noastre noi devenim treptat insensibili la calitatile celor apropiati, suntem ispiti sa le consideram ceva normal si meritat si asa fac si ceilalti, Cine are incredere in principiile Creatorului mai mult decat in propriile sentimente fluctuante, are o viata mult mei fericita. Poruncile lui spun- Ce a unit Dumnezeu, omul sa nu desparta! sau Nu te uni la un jug nepotrivit cu cel necredincios! Feriti=va de curvie! Patul casatorie sa fie nemurdarit
! Fiecare alege cum il priveste pe partenerul lui de casatorie. Daca in urma unui raazboi cu extraterestrii sa zicem sotul uneia ar ramane singurul barbat supraviutuitor de pe pamant sunt sigura ca ar avea pentru el toate atractia si indrogostirea posibile. Daca eu il privesc pe sotul meu ca fiind singurul barbat de pe planeta pentru mine si reciproc si amandoi suntem convinsi ca urmarea principiilor Creaatorului e singura reteta spre fericire, nu are ce sa ne stea in cale.Parintii mei fac de zeci de ani asta si sunt fericiti si se iubesc si acum.