Ce intelegeti prin hula impotriva Duhului Sfant?

Din nefericire pentru noi traducerea cuvintelor din greaca in romana reduce enorm intelesul real a ceea ce a vrut sa spuna autorul. Prin hula se intelege in general vorbirea de rau.
Daca cineva isi imagineaza ca vorbind de rau produce pacatul fara iertare, atunci cum spunea cineva mai jos, poate arunca in aer omenirea si va fi iertat daca nu spune ceva de rau la adresa Duhului Sfant. De altfel si "Alkalino" a dat de intelesc ca asa ar fi. GRESEALA FUNDAMENTALA.
Pacatul de NEIERTAT, sau cel contra DUHULUI SFANT (hula impotriva acestuia) este PACATUL REPETAT CU PLACERE atunci cand Duhul Sfant te mustra prin intermediul CONSTIINTEI.
Nu dati alte sensuri cuvantului Biblic decat acela dat de ea. Sunt destule culte care "subtiaza" intelesului Biblic pentru MOTIVAREA PACATELOR. Iertare, este cam aspru dar asa stau lucrurile, hula nu se refera la vorbe desarte ci si la REPETAREA VOITA A PACATULUI. P.S. Bine inteles ca si vorbele desarte sunt pacate.

Iahve nu are companie de genu duhul sfant sau de iisus asa ca nu vad ce hula ai face daca crezi in iahve,vb de zeul isus da el considera sfantul duh mai mare ca el,intrebarea e ce e sfantul duh unde apare el in biblie, ce rol are in toata mitologia evreiasca, in fine parerea mea hula impotriva lui dumnezeu, isus, sfant duh etc e fiecare pacat facut, daca chiar crezi in toti 3 si faci invers cea ce au sous ei cam hluesti pe toti

Huuuuo porumbelu.

"Orice pacat si orice hula se va ierta oamenilor, dar hula impotriva Duhului nu se va ierta. Celui care va zice cuvant impotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice impotriva Duhului Sfant, nu i se va ierta lui, nici in veacul acesta, nici in cel ce va sa fie" (Matei 12, 31-32).

Hule împotriva Duhului Sfânt sunt cam toate hulele pe care le aduc cu sfidare cei fără credinţă, cei care-şi lasă nici o perspectivă de a cunoaşte vreodată credinţa...

"Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera." Galateni 6, 7

Duhul lui Dumnezeu se uneste cu duhul nostru prin Sfintele Taine ale Bisericii în aşa fel încât intemeiaza pe fiecare crestin in Har.
El sădeşte în noi darurile Sale: "in¬telepciunea si intelegerea, sfatul si taria, cunostinta si buna credinta, temerea de Dumnezeu (Isaia 11, 2, 3) si face sa odrasleasca in noi roadele: "dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinta, blan¬detea, infranarea, curatia" (Gal. 5, 22-23).

El se face deplin pentru noi - "hrana, vesmant stralucitor care izgoneste demonii, lumina fara amurg, soare fara apus" (Sf. Simeon Noul Teolog).

Toate aceste bunuri, constituie, in chip real, fiinta noastra si existenta noastra in adevarul si frumusetea ei negraita si desigur identitatea si libertatea (II Cor. 3, 17).

Asa ii putem noi intelege pe Sfinti. In acest sens Sf. Serafim de Sarov marturisea: "Scopul vietii cres¬tine este dobandirea Duhului Sfant". Sfintii, viata lor - expresia cea mai inalta a conditiei umane - sunt mărturii şi dovezi ale lucrarii Duhului Sfant.

Spre deosebire de realitatea prezentei Harului în noi, înţelegem în lipsa lui, că păcatul împo¬triva Sfântului Duh este PĂCATUL ÎMPOTRIVA NOASTRĂ, a propriei noastre na¬turi, a "vocaţiei" noastre!

Este păcatul ÎMPOTRIVA IDENTITĂŢII ŞI ÎMPLINIRII NOASTRE în faţa lui Dumnezeu şi a creaţiei.
Este cea mai gravă maladie a existenţei umane.

Fără Duhul Sfânt, omul îşi simte viaţa lipsită de sens, golită de semnificaţie, nu numai în perspectivă (mai ales cea veşnică), ci şi în trecutul în care a experiat cu amărăciune superficialitatea păcatelor şi a viciilor…

În tradiţia (viaţa) Bisericii, acest păcat este raportat la cele trei virtuti teologice: credinta, nadejdea, dragostea.

Astfel, e păcatul lepă¬dării de Dumnezeu prin apostazie, ateism care duce la o agonie a propriului nostru statut; e pacatul deznadejdii care merge pana la sinucidere - cazul lui Iuda find exemplul cel mai tragic!

Aici se poate adăuga şi mărturia unora dintre cei lipsiţi de credinţă, care recunosc public faptul că la un moment dat, după doar câţiva ani de experimentare a ateismului, viaţa lor ajunge LA GOLUL SUPREM, la lipsa de sens, şi ajung astfel să recunoască faptul că finalul ideologiei lor atee… nu are capacitatea de a se ridica mai presus…

În sfârşit, păcatul împotriva Duhului Sfânt este păcatul care îmbolnaveşte iubirea prin ORGOLIU, ADORARE DE SINE şi care demonizează astfel persoana umană.

Sf. Ioan Scărarul sesizează adânc şi tulburător:
"Cel mândru nu va avea nevoie de demon, căci el însuşi este demon şi vrăjmaş ce se războieşte cu sine" (Filocalia, Pr. D. Stăniloae).

Voi doua puneti intrebari si va dati funde reciproc.ce faceti? colectie de fundite?

Ema,asculta si alte pareri,diferite...dar degeaba vorbesc eu,ca e in van.
In plus Alkalino ti-a scris un verset acolo,automatizat, mecanic, si nu parerea ei sincera despre subiect, cu cuvintele ei.

Lumea nu e facuta din versete ci din creiere sa ganditi si sa tratati un subiect cu cuvintele voastre, prin prisma voastra ...sa-l dezvoltati.
Nu ti-a raspuns nici pe departe la intrebare si tu stii asta.

Dar degeaba.

Daca nu ii dai funda lu alkalino nu faci nimic, pana la urma sunteti ca fratii, va pupati in cur reciproc

"Nu vă amăgiţi: Dumnezeu nu Se lasă batjocorit; căci ce va semăna omul, aceea va şi secera." Galateni 6, 7
"Orice pacat si orice hula se va ierta oamenilor, dar hula impotriva Duhului nu se va ierta. Celui care va zice cuvant impotriva Fiului Omului, se va ierta lui; dar celui care va zice impotriva Duhului Sfant, nu i se va ierta lui, nici in veacul acesta, nici in cel ce va sa fie" (Matei 12, 31-32).

Bine ai zis Emaaaaa! ))