Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
Răspunde
Răspunde
E ca si cum spui ca nu esti sanatos daca nu iti ingrijesti a 3-a mana, pe care n-o ai. 
)
Nu chiar. Dupa cum exista o lume materiala, exista si una spirituala.
Nu chiar. E pura credinta ca daca exista ceva trebuie sa existe si altceva.
Traiesti acum in cea spirituala? Daca nu, ocupa-te de partea spirituala cand esti in lumea spirituala 
Negi ca tu esti format din parte materiala si spirituala?
Stiu ca suntem toti doar parte materiala. Poti numi "spirit" "energia" inimii, ea tine creierul in viata si creierul e tot.
Exista o lume nevazuta spirituala, la fel de reala.
Cuvantul ebraic ''nepes''sensul initial este acela de a da viata. El se refera la principiul vietii, desi nu se limiteaza la ea. Numeroase aparitii in Sfanta Scriptura acopera diferite stari ale constiintei. Unde este sediul dorintelor fizice, sursa emotiilor sau este asociat cu vointa si actiunea morala. Cuvantul lui Dumnezeu poate sa il salveze si recuperarea din greseala il scapa de la moarte.Rezultatul credintei este salvarea sufletului in timp ce dorintele trupesti sunt impotriva lui.
Nu am inteles absolut nimic Sa zicem ca exista si suflet, si o lume spirituala. DE CE DRACU m-ar interesa lumea spirituala cand o traiesc pe cea materiala? Cand ajungi in lumea spirituala o sa visezi la lumea materiala sau ce? Ce e cu nebunia asta?
Cum si unde stocheaza sufletul informatii care te definesc? Sau ce rol are?
Intr-adevar, este greu sa intelegi!
Observ ca mai nou se recurge la "sensul initial", de parca daca evreii au numit cumva ceva ce au observat e dovada ca e real, la fel cu greaca si latina. http://dictionarbiblic.blogspot.ro/2012/08/suflet.html
"diferite stari ale constiintei. Unde este sediul dorintelor fizice, sursa emotiilor sau este asociat cu vointa si actiunea morala." e doar nenea creier care invata sa se descurce asa cum o apa curgatoare doar curge, cum si pe unde poate. Pana de curand se credea ca sentimentele vin din inima, acum 6000 de ani nu aveau cum sa stie ca toate vin de la creier.
Nu e greu. Doar gandeste-te cum poate sufletul, un lucru imaterial, sa retina toate informatiile pe care la acumulezi in timpul vieti. Cand esti lovit, sufletul nu este afectat, doar corpul. Atunci explica-mi de ce unii oameni care se lovesc puternic la cap iar creierul este afectat acestia uita totul, pana si cum ii cheama? Sufletul nu este afectat deci informatiile si amintiriile nu ar fi trebuit sa fie uitate.
Un alt exemplu este boala alzheimer care afecteaza creierul si te face sa uiti multe lucruri. Creierul este cel afectat nu sufletul, si totusi uiti.
Daca sufletul exista acesta nu are cum sa stocheze informatii si amintiri, doar o sa te trezesti in rai sau iad fara sa ai habar ce se intampla.
De obicei oamenii se refera la oameni care nu cred sau nu aplica ceea ce spune Dumnezeu.Insa noi ca oameni nu putem spune acest lucru pentru ca nu cunoastem inima cuiva si de aceea nu putem sa-l judecam.
Intr-o lume plina de teisti, in care doar teistii sunt luati in considerare pentru ca turma e prea indoctrinata sa inteleaga ca daca nu-l alegi pe dumnezeul lor poti sa nu-l alegi nici pe satan, un om fara nici un dumnezeu inseamna un om rau, fara morala, din moment ce pentru ei dumnezeu e sursa moralitatii, dar intr-o lume normala, un om fara nici un dumnezeu inseamna un om sanatos, asta include empatia, sursa moralitatii pentru oamenii sanatosi.
Un om fara credinta.Si s-ar mai putea asocia cu un om care face toate de capul lui si rau.
Daca tu esti moral doar fiindca ai o credinta, atunci ai o problema.
Nu e vorba de context. Pur si simplu ce intelegi prin aceasta sintagma. Ce crezi tu cand cineva iti spune ca esti fara nici un Dumnezeu?
Nu e neaparat nevoie de un context, sintagma de la sine spune multe. Eu vreau sa vad cum o percepeti.
Pfff...
Pot intelege ca sunt ateu.
Pot intelege ca nu am nici o morala(cum a spus cineva mai sus)
Asa cum am spus, depinde de context.
Acele deductii au fost facute fara context. Intelegi ce vrei, asta e si ideea. Spre exemplu, eu cred ca atunci cand cineva spune ca esti fara nici un Dumnezeu, inseamna ca esti fara speranta. Intr'un fel sau altul ai renuntat a spera. In general, expresia aceasta li se atribuie in general ateilor, deoarece au incetat sa mai spere si sunt constienti de faptul ca tot ce fac, fac datorita puterii si vointei lor. Ateii nu se roaga cum fac crestinii. De obicei, credinciosii spun odata, de doua ori: ''Da Doamne...'' si dupa asteapta sa primeasca ce au cerut ca prin miracol, pe cand ateii sunt constienti ca tot ce fac e meritul lor si ca e nevoie de multa munca pentru a'ti indeplini obiectivele. De asta pentru necredinciosi, se spune ca viata e mai grea.
Daca tu esti un om moral datorita faptului ca ti-e frica de pedeapsa cu iadul, tin sa te anunt ca nu esti tocmai bun.
De obicei sintagma "un om fara Dumnezeu" se foloseste in contextul in care o persoana se remarca prin ceva negativ. Nu are legatura cu credinta acelei persoane. Adica, despre un om care a facut ceva reprobabil, se poate spune ca este "un om fara Dumnezeu" indiferent daca este ateu, crestin sau ce o fi el. Nu are legatura cu credinta acelei persoane.
Pe de alta parte, nu este obligatoriu ca un om care se declara credincios sa fie si moral. Sint o gramada de oameni care afiseaza un oarecare nivel de credinta dar in acelasi tip fac fapte imorale. Deci sint si "credinciosi" imorali.
Si in fine, eu sint credincios nu pentru ca mi-e frica de pedeapsa cu iadul, ci din alte motive. Primul din ele, si cel mai important, este pentru ca vreau sa ma mintuiesc, adica sa merg in Rai sa fiu cu Hristos Mintuitorul.
Iti dau dreptate, am luat celalalt sens, sensul propriu al sintagmei.
Eu cred ca inseamna sa nu crezi in nimeni si in nimic. Sa crezi doar ceea ce vezi. 
Parerea mea.
Btw, urmaresc de mult intrebarile populare pentru ca ma mai amuz. Una dintre putinele intrebari normale
-
anonim_4396 întreabă:
10 răspunsuri -
anonim_4396 întreabă:
4 răspunsuri
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
