Am citit că Mohamed, care a zis i-a fost dictat în mod divin Coranul( mi l-am cumpărat și l-am citit parțial și mi s-a părut o carte binevoitoare) a zis și că Alah i-a zis să-l despartă pe fiul lui vitreg de soția lui și să se căsătorească el cu ea ceea ce a și făcut. Moise în Pentateuh spune că Dumnezeu a dat porunca - să nu poftești pe nevasta aproapelui tău, să nu precurvești. Nu putea același Dumnezeu să ceară ambele lucruri. Și am mai citit că pe una din soții a luat=o de nevastă când fata avea 6 ani și căsătoria s-a consumat când ea avea 9 ani. Mie îmi sună a pedofilie.
Ce intrebare e asta?
Adica fiecare crede ce vrea, nu poti sa obligi pe nimeni sa creada in religia care vrei tu, fiecare are dreptul de a alege liber!
Hm, teoretic vorbind Allah si Yahweh sunt aceiasi entitate.
Ce parere am despre islam. Sa fiu sincer, nu mi-am format o opinie absolut negativa, daca am inteles bine, nici in tarile islamice situatia nu e diferita de Romania, in sensul ca guvernul foloseste religia pentru a manipula masele. Sunt interesat, in genre de partea esoterica a oricarei religii, desi sunt ateu. Mi-ar placea sa discutam unele chestii pe tema asta.
Cautama pe mine pe fb Valoarea Deaia Mare sunt ateu vom vorbi mai multe pe tema ăsta ok?
In ziua de azi multi crestini nu realizeaza ca mai sunt si alte religii si nu vor sa-si puna intrebarea:Care Dumnezeu este adevarat? Am o parere negativa despre Islam.Crestinismul a trecut peste razboaiele sfinte si nu mai are legatura puternica cu politica.In general crestinii sunt mai putini obsedati de religie decat musulmanii si nu ajung la acte de violenta. Tarile musulmane nu sunt dezvoltate exceptand Arabia Saudita, Qatar, Iran si Emiratele Arabe Unite care au petrolul si le aduce bani si relatii diplomatice importante.Defectul cel mai mare al islamului este ca nu este moral.
Pentru ca Allah nu este definit ca un zeu, ei cand se roaga pentru sau la Allah se roaga de fapt pentru si la oameni. Pentru ei Allah reaprezinta toti oamenii (daca gresesc undeva corectati-ma, am retinut toate astea intr-o discutie cu niste turci cam acum o luna). PS: nu sunt de acord cu nici un fel de religie
Un fenomen complex ca si crestinismul; indiferent cine le exprima, opiniile, vorbele spuse sau scrise, gandurile, sunt pana la urma doar pareri (omenesti desigur).
Ei (crestinii) stiu asta din credinta, tot asa cum din credinta stiu si musulmanii, din credinta (evidentei stiintifice) stiu si oamenii de stiinta, din credinta sustine fiecare opinia sa referitor la orice; toti sunt incredintati de certitudinea celor sustinute (daca nu cumva au alt interes).
Credinta in sens epistemic nu e aceeasi cu credinta in sens religios. "Cred ca Adrian Nastase e bogat" nu e credinta in sens biblic.
Desigur nu e aceeasi in continut, esenta insa e aceeasi: referentialul admis ce permite observarii intelesului sa se substituie observarii fenomenului.
Nu, cum zice Heidegger, credinta biblica nu e opinie, ci incredere ca vei fi salvat (prin persoana lui Isus). Abia mai tarziu, in cursul dezvoltarii crestinismului, termenul "credinta" a capatat sensul de a crede dogmele corecte.
Increderea de orice fel, precum si certitudinile, sunt convingeri ferme, asadar sunt compuse din:
1-opinie (inteles)
2-afectiunea (emotia/sentimentul adevarului)
3-atasament (afectiunea tot mai puterinca fata de inteles si fata de sentimentul adevarului referitor la acel inteles).
In particular:
"Increderea ca va fi salvat", provine: din intelesul (intelesurile) referitor la o posibila salvare, din sentimentul adevarului resimitit referitor la acest inteles, precum si din atasamentul general dezvotat de catre individ pe parcursul vietii vizavi de orice inteles (de tip evidenta) impletit cu sentimentul adevarului fata de inteles, care atasamet se manifesta in acest caz fata de intelesul salvarii si sentimentul adevarului referitor la intelesul salvarii.