Ce parere aveti despre Dumnezeu? Credeti in el si daca da sau nu armgmentati de ce. Am devenit sceptic in privinta asta...Cel mai bun raspuns FUNDA!

Eu nu stiu. Daca exista sau nu, este imposibil de dovedit.Tot ce poti sa faci este sa crezi sau nu, eu am ales ''sau''
Este doar alegerea ta, daca crezi sau nu, sau daca nu te intereseaza.

Si farisei credeau si iisus le-a pus la punct,multi cred da putini cred cu adevarat, eu nu cred in zeii, pentru ca stiinta a explicat destul de bine, ceea ce ma multumeste pe depiln, si asa ca crestini cred cum cred eu in afrodita la nevoie( eu cred sperand la reducerea tarifelor pe centura, fac rugaciuni saptamanale ) un copil de 5 ani are cancer vine un popoa la el si i spune asa a vrut domnul, acuma punete in locul lui, dumnezeu e bun nu, da crestinilor nu le pasa la doare undeva de aproapele lor

In primul rand nu pentru funda iti scriu eu.
Luam problema de la zero.
Daca ai devenit sceptic, inseamna ca a fost un timp cand ai crezut in El. Asadar, ce te-a facut atunci sa crezi in El? Este ca nu a fost nimic? Tocmai aici este problema: tu nu L-ai cunoscut pe Dumnezeu, si cu cat mai mult nu ai dezvoltat relatia cu El, pentru ca nici nu a existat vreo legatura inte tine si El.
Dumnezeu pune in fiecare om care se naste pe pamant, gandul existentei Sale (sau "gandul vesniciei" cum il numeste Scriptura: "A pus in inima lor chiar si gandul vesniciei, macar ca omul nu poate cuprinde, de la inceput pana la sfarsit, lucrarea pe care a facut-o Dumnezeu." (Eclesiast.3:11)). Depinde de noi daca urmam sau nu gandul acesta. Dumnezeu ne tot invita, ne tot cheama pe parcusul vietii ca sa nu uitam de El; de ce? Pentru ca doar prezenta Lui in noi va aduce pace, liniste si incredere chiar in cele mai cumplite necazuri.
Iar prezenta Sa va face ca bucuriile pe care le avem sa fie depline (asa cum spune Scriptura: "V-am spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea sa ramana in voi, si bucuria voastra sa fie deplina." (Ioan.15:11). Bucuria va fi deplina, autentica -nu ca o exaltare emotionala; ci deplina, profunda, pe deplin satisfacatoare, si in acelasi timp linistita.
De ce cred eu in Dumnezeu? Eu nu cred in El, ci ma incred in El. E diferenta ca de la cer la pamant.
La inceput am crezut in El, pentru ca inca de cand eram copil imi doream o alta viata, o viata mai frumoasa decat aceasta. "Trebuie sa existe o astfel de viata!" mi-am spus. Dar nu-mi era gandul la Dumnezeu, caci chiar daca traiam o viata in mijlocul crestinilor ortodocsi, acestia cinsteau mai mult alcoolul, placerile inimilor lor pacatoase, si nici pe departe pe Dumnezeu; nici macar pe familiile care le-au primit de la Dumnezeu.
Si pentru ca eu nu am innabusit acest gand, Dumnezeu a gasit cu cale sa-mi descopere acea buna viata pe care o doream. El mi S-a descoperit si L-am primit in viata mea. Si odata cu El am primit si mantuirea, viata vesnica pe care este dornic sa o ofere oricui o doreste.
Credinta este ca o planta ce trebuie cultivata continuu; altfel se ofileste, ori va fi napadita de buruienile(invataturile, grijile si ingrijorarile) acestei lumi. Cultivarea se face prin studiul zilnic al Sfintelor Scripturi, prin rugaciune, si prin dispozitia de a te lasa condus de Dumnezeu la fiecare pas.
Dumnezeu nu ne sileste sa credem in El. Noi suntem fiinte libere; Dumnezeu ne-a creat cu discernamant ca sa deosebim binele de rau, dar si capacitatea de a alege binele. Asadar, este cineva intelept si vrea sa faca binele? Atunci sa caute sa cunoasca adevarul si Dumnezeu Se va descoperi oricarui Il va cauta cu toata inima.
Iata ce frumos vorbeste Dumnezeu prin gura apostolului Pavel:
"El a facut ca toti oamenii, iesiti dintr-unul singur, sa locuiasca pe toata fata pamantului; le-a asezat anumite vremuri si a pus anumite hotare locuintei lor, ca ei sa caute pe Dumnezeu si sa se sileasca sa-L gaseasca bajbaind, macar ca nu este departe de fiecare din noi. (Fapte.17:26,27)
Te sfatuiesc sa citesti de aici http://www.adventist.ro/index/materiale-de-studiu/e-books.html cartea "Patriarhi si profeti".

Un argument valabil pentru cei care doresc un suport sincer pentru credinţa lor în existenţa sacrului a fost oferit de un mare om de ştiinţă, Erwin Schrödinger, laureat al premiului Nobel pentru fizică cuantică.
- El a observat că volumul maxim al unei gene (particulă a materialului ereditar) poate fi cuprins într-un cub cu mărimea laturii de MAXIM 100 distanţe atomice – însumând astfel un număr de atomi cuprins între o mie şi un milion – în funcţie de tipul şi de mărimea atomilor).

- Tot el afirmă că este practic imposibil ca acest număr limitat să poată explica un comportament ordonat, să formeze o structură organizată, să posede un,, program" de autoreproducere completă, de redare a unui caracter, funcţie sau organ în organismul dezvoltat ulterior, un,, program" de coordonare cu celelalte gene, de gestionare a unui metabolism propriu etc…

- Automat, concluzia acestei realităţi, este faptul că existenţa şi manifestarea unei gene, şi prin translaţie – a vieţii în general, constituie, în faţa oricărei tehnologii avansate, o enigmă, un mister de neînţeles, o manifestare minunată a Sacrului, o amprentă discretă a Celui care se află în spatele cortinei...

Necesitate existenţei lui Dumnezeu se justifică şi prin complexitatea, perfecţiunea absolută a materiei vii, nemuritoare prin multiplicarea ereditară, "organizarea" universului.

Pentru a crede că viaţa a apărut în mod întâmplător, accidental, ar fi trebuit îndeplinite un lanţ întreg de,, coincidenţe’’, de întâmplări norocoase, de probabilităţi care însă tind spre zero (ca posibilitate de realizare):

-,, Coincidenţe’’ referitoare la univers (pentru ca naşterea panetelor şi a stelelor să poată fi posibilă): mărimea potrivită a exploziei iniţiale, mărimea potrivită a gravitaţiei, mărimea potrivită a forţei nucleare tari;

-,, Coincidenţe’’ referitoare la sistemul planetar (pentru a se putea susţine viaţa): mărimea şi masa exactă a soarelui, distanţa potrivită dintre soare şi centrul galaxiei, distanţa potrivită dintre soare şi cel mai apropiat braţ din spirala galactică, distanţa exactă dintre pământ şi soare, mărimea Pământului şi valoarea potrivită a forţei gravitaţionale a acestuia.

-,, Coincidenţe’’ referitoare la planeta Pământ (care să poată susţine viaţa); Câteva calcule simple pot demonstra că probabilitatea apariţiei vieţii în mod întâmplător (prin amestecul de aminoacizi de tipul dextro şi levo) este foarte mică, practic imposibilă chiar dacă s-ar considera vârsta universului de 30 miliarde de ani (aşa cum se consideră în prezent), ceea ce ar însemna 10,, la puterea" 18 secunde. Dacă s-ar considera foarte optimist că pe pământ ar fi existat un milion de locuri care să întrunească condiţiile ideale potrivite în care să se fi efectuat câte 10 încercări de aranjare pe secundă a celor 410 de structuri de aminoacizi, probabilitatea să apară înlănţuirea corectă ar fi de 1 din 10,, la puterea" 98, deci cu foarte mult sub limita de 1 din 10,, la puterea" 40 admisă ca limită de discuţie de către fizicieni. Deci şansa de apariţie a vieţii în mod accidental este infimă, practic nu exista!

Nu exista!
Religiile, oricare ar fi ea, iti opresc libertatea de a gandi. Daca Dumnezeu exista si este unicul care a creat totul, de ce mai exista Alah, Buda sau care ar mai fi si care sustin ca si ei sunt unicii creatori?

Eu cred Cuvantului pe cuvant. Nu am nevoie de argumente. Cerurile nu pot sa-L incapa, dar avem mandria sa-I cuprindem fiintarea intr-un argument?
"Omenesc, prea omenesc!"
Daca cred unui om care-si da cuvantul, cu atat mai mult cred lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.

"Credeti Mie ca Eu sunt intru Tatal si Tatal intru Mine, iar de nu, credeti-Ma pentru lucrarile acestea." (Ioan 14:11)

Cred ca esti prea mic sa intelegi despre ce este vorba.

Nu am pareri pentru YHWH, pentru ca nu exista. E un simplu personaj intr-o simpla carticica de povesti. Te indrepti spre calea cea buna, nu mai crede in zei si alte prostii, nu exista.