Ce parere aveti despre "intelepciunea" si "iubirea" celui care a dat aceasta lege?
20 Dacă un om va lovi cu băţul pe robul său, fie bărbat, fie femeie, şi robul moare sub mâna lui, stăpânul să fie pedepsit.
21 Dar, dacă mai trăieşte o zi sau două, stăpânul să nu fie pedepsit; căci este argintul* lui.
Iubirea este sclavie consimtita.Stapanul isi iubea robul(sclavul),devreme e ii asigura casa si masa. Daca il mai pedepsea uneori,era tot pentru ca-l iubea si dorea ca acesta sa inteleaga pacatul,sa-l ajute sa se mantuiasca.Iar,daca se intampla ca acesta sa moara pentru ca era slabit si nu pusese naibii mana sa manance suficient,acum era vina stapanului, ziceti si voi? Vedeti doar, ca Domnul nu facea rabat cand era vorba de incalcarea poruncilor:daca murea robul, stapanul era pedepsit, probabil printr-un avertisment(inca se mai practica).
Răspunde
Ordonare:
Cronologică
Pentru ca să înțelegi mai bine cum era sclavia din Israel, acestea sunt prevederi ale Legii date prin intermediul lui Moise.
● Dacă cineva răpea un om şi îl vindea, era pasibil de pedeapsa cu moartea (Exodul 21:16). Însă un israelit se putea vinde ca sclav dacă, în pofida tuturor măsurilor luate prin lege pentru prevenirea sărăciei, ajungea să aibă datorii mari, probabil din cauza deciziilor nechibzuite luate în chestiuni financiare. În unele cazuri, el îşi putea cumpăra libertatea cu banii pe care îi câştiga în plus (Leviticul 25:47–52).
● Sclavia menţionată în Biblie nu era opresivă, de felul celei existente în multe ţări de-a lungul veacurilor. În Leviticul 25:39, 40 se spune: „Dacă fratele tău sărăceşte lângă tine şi trebuie să ţi se vândă, să nu-l pui să facă o muncă de sclav. Să fie la tine ca un lucrător tocmit, ca un locuitor temporar". Aceasta era o măsură ce reflecta iubire faţă de cei săraci din Israel.
● Cel găsit vinovat de furt, care nu reuşea să-şi despăgubească victima aşa cum prevedea Legea, putea fi vândut ca sclav pentru a-şi plăti datoria (Exodul 22:3). După ce-şi achita datoriile muncind, putea fi eliberat.
● Sclavia caracterizată de cruzime şi abuzuri nu era permisă sub Legea lui Dumnezeu dată Israelului. Stăpânii aveau voie să-şi disciplineze sclavii, însă abuzurile erau interzise. Un sclav ucis de stăpânul său trebuia să fie răzbunat (Exodul 21:20). Dacă, din cauza stăpânului, un sclav era mutilat, îşi pierdea un dinte sau un ochi, trebuia eliberat (Exodul 21:26, 27).
● Perioada maximă în care un israelit putea fi sclav era de şase ani (Exodul 21:2). Sclavii evrei erau eliberaţi în al şaptelea an de sclavie. Potrivit Legii, la fiecare 50 de ani, toţi sclavii israeliţi, din întreaga ţară, trebuiau să fie lăsaţi să plece, indiferent de cât timp slujea fiecare ca sclav (Leviticul 25:40, 41).
● Când un sclav era eliberat, stăpânul trebuia să fie generos cu el. În Deuteronomul 15:13, 14 se spune: „Când îl vei lăsa să plece de la tine ca om liber, să nu-l laşi să plece cu mâna goală. Să-i dai cele necesare din turma ta, din aria ta de treierat şi din teascul tău de ulei şi de vin".
Intr-adevar se vede iubirea și înțelepciunea lui Dumnezeu.
Răspunde
Intelepciune? Iubire? Citesti Biblia ce crezi ca gasesti intr-un ghid antic de dresaj aplicat pe homo sapiens? Chestia aia e facuta sa conduca mase de trogloditi spre a pupa picioarele unuia la fel ca ei sub pretextul ca e unsul lui dzeu nu pentru a oferi moralitate si intelepciune.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
