Ce parere aveti despre mantuire, este suficienta implinirea scripturi sau trebuie sa tinem si traditia.

Din pacate traditia pe care o cunoasteti dumneavoastra se trage din paganism! E de-ajuns sa studiati Biblia si va dati seama ca nu este buna acea traditie, nu se leaga cu Scriptura!
Prin Jertfa Lui Isus Hristos avem iertare de pacate si trecere la Tatal! Este de-ajuns sa crezi in El si sa traiesti o viata dupa Scriptura (care nu este tocmai usoara, dar cerand calauzire si ajutor din partea lui Dumnezeu, se poate)
Domnul Isus de aia a venit pe Pamant, pentru a ne face de cunoscuta Voia Tatalui din Cer, care se gaseste scrisa in Sfanta Scriptura, nu pentru a ne face noi traditii si obiceiuri, care nu fac altceva decat sa ne indeparteze de adevar!

Iosua 1:8 Cartea aceasta a Legii să nu se depărteze de gura ta; cugetă asupra ei zi şi noapte, căutând să faci tot ce este scris în ea; căci atunci vei izbândi în toate lucrările tale şi atunci vei lucra cu înţelepciune.

Psalmii 119:1 Ferice de cei fără prihană în calea lor, care umblă întotdeauna după Legea Domnului!
Unde se afla scrisa Legea Domnului?
Raspunsul cred ca il stiti deja

In afara de Biblie nu este doar traditie. Este si o spiritualitate a parintilor si o experienta de viata a unor traitori crestini de veacuri. Care este utila oricarui crestin.
Uite cateva cuvinte ale staretului Varsanufie de la Optina :


Din invataturile Sfantului Staret de la Optina
,, Obisnuiti-va cu gandul ca sunteti osanditi la chinurile iadului si ca va puteti izbavi doar cu mila lui Dumnezeu.
Cu cat traiesti mai mult in manastire cu atat mai mult te convingi de faptul ca Domnul ia aminte doar la cel smerit si bland. Mandria este o insusire diavoleasca.
Totul este binevenit chiar si pocainta pentru cele mai mici pacate, pe care multi nici nu le socotesc pacate, insa trebuie sa va ingrijiti mai ales de ceea ce este mai important.
Daca este smerenie atunci este totul. Daca nu este smerenie, nu este nimic, chiar daca omul ar savarsii minuni.
Fericiti cei curati cu inima! Cel smerit nu poate sa nu fie curat cu inima. Dar aceasta va vedea pe Dumnezeu.
Avva Dorothei ne invata sa luam aminte la noi insine, sa ne urmarim viata noastra, pentru a vedea daca am sporit.
Sporirea, in esenta, se gaseste in smerenie. Prorocul David a spus asa pentru ca adevarata smerenie nu exista fara truda.,, Vezi smerenia mea si osteneala mea, si lasa toate pacatele mele,, /Ps. 24:18
Sfantul Macarie cel Mare spune ca fiecare om, chiar si cel sfant, are ceva mandrie intr-insul. Iata cat de adanca este in noi aceasta infectie! Doar ingerii nu sant mandrii, ei sunt curati, asemenea si oamenii care trec de aici la cer.
Mustrarea de sine este o inaltare nevazuta, spune Sfantul Ioan Scararul. La fel cum omul nu observa cand creste si ajunge dintr-un copilas un adult, asa si cresterea duhovniceasca este imperceptibila pentru dansul.
Aceasta crestere duhovniceasca nevazuta a omului se realizeaza prin mustrarea de sine.
Trebuie sa te mustri pe sine pentru neputintele tale si sa te smeresti, ca sa nu cazi in deznadejde si slabiciune.
Cum sa ne mustram? Foarte simplu. Constiinta incepe sa vorbeasca si te va mustra daca vei lua seama la tine insuti. Va ramane doar sa fiti de acord cu glasul constiintei voastre, daca ati facut ceva rau sau ati gandit ceva rau, adresandu-va smeriti lui Dumnezeu cu rugamintea de a fi iertati.
Cand ne mustram pe sine ne umplem de putere duhovniceasca.
Ce este mustrarea de sine? Smerenia.
Sa te socotesti pe tine insuti vinovat, paactos aceasta este smerenia. Dar ce este smerenia?
Vesmantul Dumnezeirii, dupa cuvantul Sfantului Ioan Scararul.
Sa nu primesti cugetele de slava desarta inseamna sa nu le dai atentie. Slava desarta intarindu-se se preschimaba in mandrie.
Staretul Anatolie, s-a imbolnavit cand a auzit despre vedenia Parintelui Ioan de Kronstadt, ca in timpul Sfintei Liturghii, impreuna cu parintele Anatolie slujeau doi ingeri. El a postit si s-a rugat ca Domnul sa-i stearga din minte acest gand. De ce?
Se temea de infumurare. Se temea de gandul care-i zicea : Iata cine sunt eu! Daca ar fi primit acest gand, desigur totul s-ar fi naruit.
Toti oamenii sunt neputinciosi, toti au patimi. Trebuie sa iertam...
Niciodata nu trebuie sa osandesti pe cineva, indeosebi dupa chipul din afara sau dupa purtare. Este o patima incredibila, si este greu sa te lupti cu dansa.
Temeti-va de indoiala.
Diavolul care-l stapaneste pe omul ce s-a increzut in parerile lui poate sa-i arate ceea ce nu exista, spre a-l arunca in indoiala.

Cand diavolul va va arata neajunsurile si neputintele altora si va va imboldi spre osandire, atunci sa va spuneti in sine :,, Sant mai rau decat toti. Sunt vrednic de chinurile vesnice. Doamne miluieste-ma!,,
Chiar daca veti zice aceste cuvinte fara simtire, cu toate acestea trebuie sa le spuneti.

Sa va descoperiti gandurile, mai ales cele care va nelinistesc vreme indelungata.

Intelegerea duhovniceasca este un dar dumnezeiesc. Si mintea omului este un dar dumnezeiesc, dar intelegerea este cel mai inalt dar si nu se da deodata. Un om poate fi inteligent, dar, in acelasi timp, sa nu aiba darul intelegerii...
Unii oameni sunt trupesti; ei traiesc doar pentru pantec, pentru desfranare.
Alti oameni sant sufletesti; ei sunt mai sus decat cei trupesti. Mai sunt si oameni duhovnicesti.
Cercetati-va pe sine in fiecare seara si pocaiti-va de pacatele savarsite.
Cercetarea vietii duce la cunoasterea neputintelor si la pocainta, iar pocainta duce la neincetata cugatare la moarte si Dumnezeu.
Cel ce vorbeste in desert nu poate vietui cu grija si atentie, imprastiindu-se tot timpul.
Din tacere se naste linistea, iar din liniste rugaciunea. Cum s-ar putea ruga cel imprastiat?
Ia aminte la tine insuti.
Vietuirea cu grija si atenta inlesneste rugaciunea si apropie de Dumnezeu. S-a spus :,, Luati aminte la sine insiva,,/ Lc. 21:34
Teama de lume, de viata mireneasca este frica mantuitoare.
Nu trebuie sa ne suparam pe oamenii care ne aduc necazuri, deoarece ei sunt cei mai buni binefacatori ai nostri, care ne arata neputintele pe care nici macar nu banuiam ca le avem. Pastrati constiinza propriei pacatosenii.
Ea este foarte pretioasa inaintea lui Dumnezeu.
Nu te poti mantui fara nadejde.
Cineva spunea:,, Am citit Psaltirea, dar nu am inteles nimic. Cred ca ar fi cu mult mai bine pentru mine sa asez aceasta carte in raft,,. Dar Staretul i-a spus...:,, Nu, nu trebuie.
De ce? Nu inteleg nimic din ea!
,, Tu nu intelegi dar dracii inteleg, nu pot rabda si fug,,.
Pacatul de moarte este acel pacat pentru care omul nu se pocaieste. Se numeste moarte pentru ca din pricina lui sufletul moare si merge in iad, dupa moartea trupeasca.
Poti invia sufletul doar prin pocainta.
Femeia nu poate trai fara credinta. Dupa o vreme de necredinta, se intoarce din nou la Dumnezeu.In caz contrar ea incepe repede sa decada.
Cu barbatul e altceva. El poate trai fara credinta. Se impietreste cu desavarsire, devine un stalp de sare si traieste asa impietrit.
In sfanat Scriptura intalnim cuvantul,,ostroave,,.,, Ostroavele(...) intru bratul meu vor nadajdui.,, Isa. 15:5 /
Cum pot sa nedajduiasca otroavele? Prin cuvantul,, ostroave,, se inteleg manastirile. Textul arata ca la venirea lui Antihrist doar in manastiri se va mai pastra credinta.
Intotdeauna si in toate este o inlantuire de situatii, dar scopul acestei inlantuiri ramane necunoscut... Observa evenimentele vietii dumitale.
In toate exista un inteles profund. Acum sant neintelese, dar mai tarziu multe ti se vor descoperi.
Intreaga noastra viata se randuieste dupa un oarecare tainic plan, pe care nu il observam si nici nu il intelegem. Cred ca traim atat de nepasator si pacatuim deoarece nu intelegem sensul launtric al evenimentelor din viata noastra. Sa nu credeti ca dumneavoastra ati ajuns aici intamplator.
Nu ....Nimic nu este intamplator in viata noastra. Chiar si cele ce ni se par a fi niste fleacuri au intelesul lor..Nu putem patrunde cu puterile noastre intelesul launtric al acestor evenimente. Acesta este un dar de Sus.
Cand omul incepe sa vada ceea ce mai inainte nu observa, ceea ce nici altii nu obsrva-acesta este inceputul curatii mintii.
Faptele noastre bune, adica savarsirea poruncilor evanghelice, sunt necesare doar ca marturie a dragostei noastre fata de Domnul.
Fara dragoste de Domnul, fericirea este cu neputinta si raiul este de neatins. Cele mai noi inventii ce se arata cu scopul de a aduce un folos, in cele din urma se dovedesc a fi mai mult daunatoare decat folositoare...Vom ajunge sa traim vremuri infricosatoare, dar harul lui Dumnezeu ne va ocroti.
Intreaga lume se afla sub inraurirea unei puteri care stapaneste mintea, voia si toate puterile sufletesti ale omului.
Este o putere straina, o putere malefica. Izvorul ei este diavolul, iar oamenii rai sunt doar niste unelte prin care el lucreaza. Acesta este Antihristul care vine in lume.
Acestia ii sant inaintemergatorii. Despre acest lucru vorbeste Apostolul :,, Si pentru aceea va trimite lor Dumnezeu lucrarea inselaciunii, pentru ca sa creada ei minciunii, ca sa se judece toti cari n-au crezut adevarului, ci au binevoit intru nedreptate,, / Thes.2:10-11.
Ceva intunecat vine in lume...Omul ramane parca fara aparare...
Intr-atat este stapanit de aceasta forta malefica, incat nu mai este constient de ceea ce face.
Antihristul vine pe fata in lume.
De, aici din manastire, se vad mai bine urzelile diavolului. Aici ochii se deschid, dar acolo, in lume oamenii nu inteleg nimic.
Este curios faptul ca oamenii necredinciosi, materialistii, nu pot merge mai departe de materia vazuta, tagaduind existenta ingerilor, a dracilor si chiar a lui Dumnezeu, insa cand vorbesc despre chinurile vesnice nici decat nu pot admite ceva material, ceva simtit. Aceasta contradictie au observat-o multi oameni de mare renume.
Dar iarasi va spun, nu aveti de ce sa va temeti, va va apara harul lui dumnezeu.
Credinta se transmite ereditar.
Trebuie sa stim, asadar, mai inainte de toate, ca Domnul Insusi ne inavata caile Sale, dar nu-i invata pe toti, ci doar pe cei blanzi, pe cei ce se smeresc.
Vrajmasul uraste atunci cand cineva are fata de altcineva sentimente sincere si dragoste in Hristos. El se straduieste sa semene vrajba si dezbinare, ca un urator de bine. Va spun vrajmasul nu va lasa in pace aceste legaturi ale noastre, sincere si simple, ca ale tatalui fata de fiu.
Tot omul trebuie sa indure o perioada de ispite si de lupta. Orice om care se naste duhovniceste spre o viata noua incearca durere, pana ce iese la largime. Cine nu a incercat in lume aceste dureri,, ca ale celeia ce naste, atunci trebuie sa le incerce in manastire. Aceste dureri constau in lupta vu patimile.
Rostul necazurilor poate diferi. Ele se trimit ori pentru taierea raului, ori pentru inteleptire, ori pentru mai multa slava in viata viitoare, ori ca pedeapsa pentru pacatele savarsite mai inante.
Toti poarta crucea lor. Si dumneata iti porti cruciulita...
Necazurile puternice sunt intotdeauna semnul harului lui Dumnezeu.
Trebuie doar sa rabdam.
Sa nadajduiti doar in Dumnezeu, si niciodata in oameni. Atunci tot raul va cadea de la voi precum o creanga taiata.
Cu cat traiesti mai aspru si mai atent cu tinem insuti, cu atat vrajmasul se ridica mai puternic impotriva ta. Mai ales in ajunul praznicelor se straduieste sa-ti pregateasca ceva. Trebuie sa te astepti la orice, trebuie sa fi gata de orice...Dar Domnul este milostiv. Cu prilejul sarbatorilor se fac daruri.
Cand va aflati intr-o stare buna sufleteasca, sa asteptati furtuna. Asa se intampla aproape intotdeauna. Orice lucru bun este anticipat sau urmat de o ispita.
Cand se inmultesc necazurile, trebuie sa-ti spui : Vrednic sant cu adevarat de toate aceste neacazuri!
Am observat ca in cursul vietii ca problemele nedeslusite si situatiile neintelese s-au lamurit de la sine, uneori mai repede, uneori mai incet, iar uneori peste cativa ani.
Fiti,, prunc,, intotdeauna. Dar numai in nerautate, nu si cu mintea.
Intarirea cu duhul inseamna jertfelnicie.
Sa ne intarim in jertfa fata de Domnul Iisus Hristos, in jertfa fata de toate, orice ar fi, intru socotirea a toate ca,, pagube,, de dragul lui Hristos. Acesta este un mestesug foarte greu al vietii duhovnicesti.
Trebuie sa imiti lucrarile Sfantului al carui nume il porti.
Mintea este o putere de sine miscatoare, dar depinde de noi ce stare de orientare ii dam.
Asa si mintea ea prelucreaza totul, dar trebuie sa-i dam ce-i bun.,,

Ce părere am despre "mântuire"? Că e un bullshit, indiferent ce faci.

Este necesara implinirea Bibliei.

Fiecare religie si confesiune are "tradiţia" sa, "istoricul" său. Contează însă dacă această Tradiţie este una deschimbată de 2000 de ani sau este una apărută târziu de tot, după 2000 de ani de creştinism, fără bază şi fără autoritate divină.

Sfânta Tradiţie (ceea ce în Noul Testament este numită PREDANIE) conține lucruri foarte clare şi bine definite:
- II Tesaloniceni 2, 15: "Deci, dar, fratilor, staţi neclintiţi şi tineţi predaniile pe care le-aţi învăţat, fie PRIN CUVÂNT, fie PRIN EPISTOLA noastra."
In afară de cele cateva scrisori adăugate Scripturii, apostolul atestă că au existat și alte învățături, date pe cale verbală).

-Ioan 21, 25: "Dar sunt şi alte multe lucruri pe care le-a facut Iisus şi care, daca s-ar fi scris cu de-amanuntul, cred ca lumea aceasta n-ar cuprinde cărţile ce s-ar fi scris. Amin."

Sfânta "Tradiţie" neschimbată (ceea ce în Noul Testament este numită PREDANIE) conține lucruri foarte clare şi bine definite:

- Scrieri ce descriu viața Bisericii din primele secole ale creștinismului (sec. II-V): biblioteci întregi de scrieri ale episcopilor ce i-au cunoscut pe apostolic, episcope ce au adunat şi au format însuşi Noul Testament.

Aceste scrieri alcătuite de aceeaşi Biserică ce ne-a lăsat şi Scriptura ne conduc spre ÎNȚELEGEREA CORECTĂ a mesajului Scripturii.
O ÎNȚELEGERE CORECTĂ fără de care am ajunge în labirintul unei înţelegeri greşite a ei, în labirintul teoriilor contradictorii a celor peste 10.000 de secte de astăzi;

Tradițiile au fost inventate de oamenii proști, pentru ăia și mai proști.

Pentru a te "mantui" nu trebuie sa-ti conduci viata dupa indicatiile unei carti, nu ai nevoie nici de traditie(subiectivismul altora), este suficient sa rationezi singur si corect.

Salut.

Desigur că baza veiţii de creştin este Biblia. Dar, creştinii au avut şi tradiţii care erau îndemnaţi să le respecte (1 Corinteni 11:2). Important este ca aceste tradiţii să fie în spiritul celor scrise în Scripturi şi nu să contrazică Scripturile. Din păcate, dea lungul timpului sau format o mulţime de tradiţii care nu au dea face nimic cu Biblia.

Biblia ne invata ca :-Dumnezeu nu este partinitor, ci omul care face vointa Sa va fi salvat, Romani 10:12, 14. Asa cum un tata iubitor doreste binele copiilor sai, tot asa Tatal nostru ceresc doreste sa fim fericiti pentru eternitate(Isaia48:17,18). Dumnezeu promite ca cel care face vointa lui ramane pentru totdeauna(1Ioan2:17). Daca doriti mai vorbim.

Este suficienta implinirea scripturii dar este destul de dificil.

In crestinism nu prea, e cam mult de lucru pentru a fi mantuit :
trebuie sa participi duminica de duminica la liturghii, sa dai acatiste, sa citesti biblia din scoarta in scoarta, sa te rogi, sa te spovedesti, sa te impartasesti etc.
Dar fi fara grija, poti alege calea mai usoara : sa te convertesti la islam si sa ucizi tot ce misca! E un fel de bomberman, dar pe bune.