Ce parere aveti despre Martori lui Iehova

Presupun ca sti despre ichizitia catolica si te rog fa mai multe cercetari si nu mai spune,, niciodata'' ca poti fi dezamagit de rezultatele din urma cercetarii.Ca punct de plecare vezi prevederile unui sinod tinut la Oxford in1408, cunoscute sub denumirea de Constitutile de la Oxford, care continea interdictia de a traduce sau citi Biblia in limba vorbita. Apoi legat de Numele divin in Noul Testament, crezi ca Pavel cand l-a citat pe Ioel, ar fi avut curajul sa spuna Domnul in loc de Iehova? Eu sunt convinsa ca nu.

Luca10:1,8,9 arata ca a trimis alti 70 sa predice nu numai cei 12 apostoli, apoi in Faptele1:8 arata ca trebuiau sa predice pana la marginile pamantului si nu numai ei. Fapte20:20.Apoi Isus a spus ca va fi cu cei ce predica, pana la incheierea veacului acestuia.Matei28:18-20

Se pare ca fondatorul vostru a fost mason pana si in cimitir https://saccsiv.wordpress.com/......-piramida/

În Luca 10, 1, atunci când au fost trimişi cei 70 de ucenici, Biserica NU FUSESE ÎNTEMEIATĂ ÎNCĂ! Cei 70 de ucenici nu aveau decât scopul de a anunţa venirea Mântuitorului (ei mergeau doar "în fiecare cetate şi loc, unde Însuşi (Iisus) avea să vină"- Luca 10, 8; ei doar aduceau vestea: "S-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu"- Luca 10, 9);

Din momentul întemeierii ei, misiunea răspândirii Bisericii, a botezului, a transmiterii harului iertării, a conducerii ei, au revenit DOAR APOSTOLILOR şi celor cărora ei le-au transmis harul: episcopi, preoţi şi diaconi…

Din cele patru Evanghelii aflăm că în momentul înălţării Mântuitorului Hristos la cer (moment prezentat şi în Fapte 1, 1-11), Apostolii au fost singurii martori! Asta înseamnă că trimiterea în lume pentru predicarea Evangheliei, li s-a adresat DOAR APOSTOLILOR: "şi Îmi veţi fi Mie martori în Ierusalim şi în toată Iudeea şi în Samaria şi până la marginea pământului."(de fiecare dată în Noul Testament, doar apostolii au fost vizaţi);

Faptele1, 8 nu se referea nicidecum la momentul prezent, ci la momentul întemeierii Bisericii, care urma să aibă loc peste câteva zile prin coborârea Duhului Sfânt peste CEI DOISPREZECE APOSTOLI:

Fapte2, 2 - "Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei."
Fapte 2, 3 - "Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei (doar peste apostoli)."
Fapte 2, 4 - "Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi."

În Matei 28, 18-20, singurii martori ai evenimentului, şi singurii destinatari ai promisiunii divine au fost
DOAR APOSTOLII! Cuvintele "iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului" se referă DOAR LA ISTORIA BISERICII peste veacuri! De ce doar la ea? Pentru că de la începutul până la sfârşitul Noului Testament, Hristos confirmă întemeierea şi importanţa BISERICII şi a ierarhiei bisericeşti:

Mântuitorul Hristos a întemeiat-o, şi, în tot Noul Testament a conferit şi a suprapus prestigiul, sfinţenia şi puterea Sa peste aceea a Bisericii (prezentată la singular în toată Scriptura). El s-a identificat cu ea şi s-a numit pe Sine în repetate rânduri,, Cap al Bisericii".

- Efeseni 5, 25-27,, Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, după cum şi Hristos a iubit Biserica, şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt, şi ca s-o înfăţişeze Sieşi, Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără de prihană."

- Fapte 20, 28,, să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său."

Am mai spus, textul original al Scripturii, păstrat de Biserică neschimbat, a fost alegerea apostolilor şi nu a Bisericii lăsate de ei. Nimeni nu a mai îndrăznit să schimbe o literă după apostolic! Atunci nu exista sportul acesta, practicat de "unii" astăzi, de a modifica biblia după învăţăturile lor! Dacă în vechile traduceri latine, vechile codexuri, Pavel, sau Luca dacă ne referim la Cartea Fapte, l-au parafrazat pe Ioel aşa cum putea fi înţeles de comunitatea creştină de atunci. Eu nu îmi permit să comentez de ce apostolul a făcut această alegere (renunţând la un simbol incomplete, iahve – incomplet pentru. că pronunţia originală fusese demult pierdută de evrei!)

Cunosc faptul că pentru evitarea unei interpretări greşite a Bibliei (vezi cele 39.000 de secte apărute din această cauză, am scris corect, cele 39.000!), catolicii au avut şi astfel de prevederi mai puţin inspirate, de a interzice traducerea bibliei, dar de aici, nu are nimeni voie să vină cu ABERAŢII de genul celor de mai sus, cum că ar fi fost persecutaţi, sau că "a ars pe rug pe cei care indrazneau sa citeasca". Oricât de mult ar urâ unii creştinismul, nu au voie să aducă astfel de calomnii mincinoase la adresa cuiva, indiferent din ce confesiune este, în cazul de faţă, Biserica Romano-Catolică.

Nu a fost nici un mason.Au fost persoane care n-au mai vrut sa fie martori si au inceput sa-l elogieze pe Russel, dupa ce acesta a murit.Dar Russel cat a trait niciodata nu a vrut sa fie elogiat de oameni, ba din contra si-a folosit timpul si banii pentru a predica si sa faca publicatii pentru intelegerea Bibliei.Iar el nu este considerat un fondator al religiei si nici el nu s-a considerat asa.De fapt, pentru noi capul congragatiei este Isus Cristos, nu un om. 1Corinteni11:3

Păziţi-vă de secta "Martorii lui Iehova"
Secta Martorilor lui Iehova, a apărut la anul 1884, fiind întemeiată de către Charles Russell, venind cu pretenţia de a fi singurul grup creştin adevărat din întreaga lume. Ei susţin că Biserica Ortodoxă învaţă erori şi că toţi cei ce nu sunt Martori ai lui Iehova vor fi nimiciţi de către Dumnezeu. Cu toate acestea, realitatea ne demonstrează că acest grup reprezintă o sectă amăgitoare. Fiecare creştin care discută sau participă la adunările acestei secte riscă să piardă:
Comuniunea cu Sfânta Sobornicească şi Apostolească Biserică, singura păstrătoare a adevărului, de 2000 de ani încoace;
Pierde Sfântul Botez, cu care au avut grijă să-l încreştineze părinţii încă din fragedă copilărie cât şi celelalte Taine ca Cununia, Sfântul Maslu, Impărtăşania, Spovedania, etc.;
Pierde viaţa de veci, nădejdea în învierea morţilor, rugăciunile pentru cei adormiţi, părinţi, fraţi, moşi şi strămoşi ai noştri;
Pierde ajutorul Crucii, care este armă îmotriva Diavolului, negând puterea icoanelor, multe dintre care sunt făcătoare de minuni, cât şi rugăciunile sfinţilor, mulţi dintre care au suferit martiriul pentru numele lui Hristos.
Pierde pe Iisus Hristos, care este Fiul lui Dumnezeu şi Dumnezeu adevărat (Ioan 1; 1), prin afirmaţia că Iisus Hristos este o creatură.
Pierde toate sărbătorile creştine, ca Paştele, Crăciunul, Boteaza, Bunavestire, de fapt, absolut toate sărbătorile creştin-ortodoxe;
Pierde posibilitatea de a se ruga Maicii Domnului nostru Iisus Hristos, care este veşnică rugătoare către Fiul Său iubit, pentru noi cei ce ne chinuim;
Acestea sunt doar câteva momente, din învăţătura de Credinţă Ortodoxă, în care Secta Martorii lui Iehova nu cred, luptând aprins împotriva adevărului de credinţă, care este mărturisit doar de către Biserica Ortodoxă.

Martorii lui Iehova neagă principalele învăţături ale Bibliei. După cum am spus mai sus, este vorba despre Iisus Hristos, pe care ei îl consideră doar un înger, care nu este decât mai mare decât ei, dar de fapt, arhanghelul Mihail. Neagă dogma Sfintei Treimi, învierea trupească, existenţa sufletului, pedeapsa pentru cei păcătoşi, existenţa raiului şi a iadului, etc. Ba mai mult, prin traducerea care au făcut-o la 1961, ei au modificat o serie de versete în interesul lor, prin acestea înşelând lumea. Nu este oare primejdios să aparţii unei organizaţii ce neagă principalele învăţături ale Bibliei?
Martorii lui Iehova au un trecut de profeţii false neâmplinite. Liderii Martorilor lui Iehova pretind să vorbească cu autoritate profetică în Numele lui Iehova Dumnezeu, însă au emis mai multe profeţii care nu s-au adeverit. De exemplu, ei au prezis ca Armaghedonul şi sfârşitul lumii vor veni in anul 1975. Pentru a acoperi aceasta profeţie neadeverită, majoritatea Martorilor din zilele noastre neagă ca această prezicere s-ar fi făcut vreodată, deşi acest fapt se poate dovedi cu uşurinţă în propria lor literatură. Organizaţia Martorilor lui Iehova a mai prezis că sfârşitul lumii va veni şi în anii 1914, 1915, 1918, 1925 si 1942. Martorii au profeţit că Avraam, Isaac şi Iacov trebuiau să învieze şi să revină pe pământ în anul 1925. Au greşit în fiecare dintre preziceri. Biblia declară ca profetia neimplinită este caracteristica de bază a unui profet fals (vezi, Deuteronomul 18:21-22). Nu este oare primejdios sa urmezi o organizatie ce are un trecut plin de profetii false?
Organizatia Martorilor lui Iehova isi foloseste autoritatea abuziv. In ciuda numeroaselor ei profeţii false, organizatia Martorilor lui Iehova pretinde ca ea este singura religie adevarată şi că doar membrii ei sunt singurii creştini adevaraţi. Organizaţia afirmă că nimeni nu poate afla adevăruri spirituale dacă nu face parte din ea. De asemenea, mai susţine că mântuirea se obţine doar intrând în organizaţie şi că toţi ceilalţi, cu exceptia Martorilor lui Iehova, vor fi distruşi la Armaghedon. Organizatia Martorilor lui Iehova pretinde ca membrii ei să asculte şi să accepte fără discuţie orice poruncă şi interpretare oferită de către organizaţie.
Prin prezenta, vreau să afirm că membrii acestei secte sunt periculoşi pentru fiecare dintre noi. Ţin să vă îndemn să nu-i ascultaţi, să nu primiţi literatura lor şi cu atât mai mult, să nu-i primiţi în casele Dumneavoastră. Ei nu vor aduce decât lepădarea de adevăratul Dumnezeu, dezbinare şi ură, depărtare de tot ce are mai sfânt în sufletul său fiecare dintre noi. Să ne ajute Dumnezeu să înfruntăm şi această ispită, ferindu-ne de toată învăţătura eretică, venită din partea lor!

Fapte2:1-21 arata ca toti, barbati si femei au primit spiritul sfant ca sa vorbeasca si cu totii participau la lucrarea de predicare.De fapt cand unii au inceput sa se mire, Petru chiar le-a spus ca se implineste o profetie cu privire la ceea ce a zis Ioel.Ioel2:28,29 spune fii si fiicele, sclavi si sclavele. Când, din cauza persecuţiei, mulţi creştini au trebuit să fugă din Ierusalim, „cei care fuseseră împrăştiaţi străbăteau ţara, anunţând vestea bună a cuvântului" (Faptele 8:4). Toţi „cei care fuseseră împrăştiaţi" depuneau mărturie, nu doar câteva persoane desemnate în acest scop.Galateni3:28. Isus a profeţit: „Această veste bună a regatului va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile; şi atunci va veni sfârşitul" (Matei 24:14). Ca o împlinire a acestor cuvinte, în secolul I vestea bună a fost predicată pe scară largă înainte ca armatele romane să distrugă sistemul politic şi religios iudaic (Coloseni 1:23). De asemenea, toţi continuatorii lui Isus au dat ascultare poruncii sale: „Duceţi-vă deci şi faceţi discipoli din oameni ai tuturor naţiunilor, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al spiritului sfânt, învăţându-i să respecte tot ce v-am poruncit" (Matei 28:19, 20). Creştinii din secolul I nu s-au mulţumit cu faptul de a-i îndemna pe cei blânzi să creadă în Isus, lăsându-i apoi să-i slujească lui Dumnezeu cum găseau ei de cuviinţă, aşa cum fac unii predicatori din zilele noastre. Dimpotrivă, creştinii i-au învăţat cum să devină discipoli ai lui Isus, i-au organizat în congregaţii şi i-au instruit pentru ca, la rândul lor, să poată predica vestea bună şi să poată face discipoli (Faptele 14:21–23).

Unele fragmente foarte vechi ale versiunii Septuaginta care exista în zilele lui Isus, au supravieţuit pînă în zilele noastre şi este demn de reţinut că în ele apare numele personal al lui Dumnezeu. The New International Dictionary of New Testament Theology, volumul 2‚ p. 512‚ spune: „Descoperirile recente de texte pun la îndoială ideea că cei care au compilat LXX [Septuaginta] ar fi tradus tetragrama YHWH prin kyrios. Cele mai vechi (fragmente de) MSS LXX de care dispunem acum conţin tetragrama scrisă cu caractere eb[raice] în textul g[re]c. Acest obicei a fost păstrat de traducătorii iudei ai V[echiului] T[estament] de mai tîrziu, pe parcursul primelor secole A.D." Aşadar, ori de cîte ori Isus şi discipolii săi citeau Scripturile, fie în ebraică fie în greceşte, ei întîlneau numele divin.
Numele lui Dumnezeu a rămas în traducerile greceşti ale „Vechiului Testament" o perioadă destul de lungă. În prima jumătate a secolului al II-lea e.n. prozelitul iudeu Aquila a făcut o nouă traducere a Scripturilor ebraice în greceşte şi el a reprezentat aici numele lui Dumnezeu prin tetragama scrisă cu vechile caractere ebraice. În secolul al III-lea Origene scria: „În cele mai exacte manuscrise, NUMELE apare în caractere ebraice, dar nu în [caracterele] ebraice din prezent, ci în cele foarte vechi."
Chiar în secolul al IV-lea Ieronim scria în prologul său la cărţile lui Samuel şi Regi: „Şi am găsit numele lui Dumnezeu, tetragrama [יהוה] în unele volume greceşti, exprimată chiar pînă în acest timp cu litere vechi."
Între timp însă apostazia prezisă de Isus a început să prindă contur iar numele divin, deşi apărea în manuscrise, era utilizat din ce în ce mai puţin (Matei 13:24–30; Fapte 20:29, 30). În cele din urmă, mulţi cititori nici nu mai ştiau ce reprezenta, iar Ieronim relata că în timpul său „unii ignoranţi, datorită asemănării caracterelor grafice, cînd găseau [tetragrama] în cărţile greceşti erau obişnuiţi s-o citească ΠΙΠΙ [pi.i.pi.i]".
În copiile de mai tîrziu ale Septuagintei, numele lui Dumnezeu a fost scos şi a fost înlocuit prin cuvinte cum ar fi „Dumnezeu" (The·os′) şi „Domnul" (Ky′ri·os). Ştim că aşa s-au petrecut lucrurile deoarece avem fragmente timpurii ale Septuagintei, în care era inclus numele lui Dumnezeu, şi copii de mai tîrziu ale aceloraşi pasaje ale Septuagintei, din care numele lui Dumnezeu a fost înlăturat.Deci,nu scriitorii Noului Testament au inlocuit numele de Iehova, cu Domnul.

"Sub forma sa initiala, Tetragrama a fost utilizata din timpurile lui Moshe /Moise (patriarhii L-au cunoscut pe Dumnezeu prin alte nume, cum ar fi acela de E. lohim sau E.l Shadai) si pana dupa Distrugerea Primului Templu din Ierusalim (586 i.e.a.). Numele era utilizat cu precadere in cadrul ritualului Templului, cum ar fi de exemplu serviciile divine zilnice insotite sau nu de sacrificii animale. Dupa intoarcerea evreilor din exilul babilonian, pronuntia Tetragramei a "migrat" incet dar sigur catre numele de A.donai!

Apoi, in decursul istoriei, chiar si acest nume a fost inlocuit cu Hasem (literal, Numele), care este utilizat si in ziua de astazi. Cam tot in perioada de sfarsit a exilului si de inceput a Primului Templu (cca. sec. 4-3 i.e.a.), pronuntia exacta a Tetragramei s-a pierdut. Ceea ce se stie cu certitudine este ca nici una dintre transliterarile uzuale nu reflecta pronuntia initiala, cea adevarata. Practic, modul exact de a pronunta iud-hei-vav-hei nu mai este cunoscut!"

"In forma scrisa, Tetragrama iud-hei-vav-hei a fost inlocuita treptat, incepand cu scrieri din secolul 3 e.a., cu o contractie sub forma iud-iud. In multe din scrierile ulterioare, precum si in utilizarea de astazi din cartile de rugaciuni, numele de iud-iud (pronuntat de asemenea A.donai sau Hashem) este omni-prezent, cu exceptii aproape nesemnificative.

O atentie speciala trebuie acordata unei distinctii care adesea "scapa" necunoscatorilor de ebraica. In Tora si de asemenea si in scrierile profetilor, exista si un alt nume al lui Dumnezeu, o alta Tetragrama, compusa din aceleasi patru litere ebraice iud-hei-vav-hei. Acest nume, vocalizat insa diferit conform traditiei iudaice, este citit E. lohim.

In diverse alte confesiuni, in marea lor majoritate crestine, Tetragrama a fost vocalizata diferit, cu pronuntii variind de la Iehova la Iahve, YHWH (transliterare aproximativa a literelor ebraice iud-hei-vav-hei) sau chiar Iabe. Aceste pronuntii sunt insa straine iudaismului si traditiei mozaice…"

Pardon dar, Dannay, nu trebuie să dezinformezi pe nimeni! Fapte 2, 1-21 NU arată că "toţi, bărbaţii şi toate femeile au primit Duhul Sfânt"! CI DOAR CEI 12 APOSTOLI!


1). Se spune: Fapte 2, 1 - "Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi (doar apostolii) împreună în acelaşi loc."
Fapte 2, 4 "Şi s-au umplut toţi (doar apostolii) de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi." Dar aceste citate se referă doar la apostoli! Rezultă acest lucru din contextual întregului capitol în care întâlnim exprimări perfect lămuritoare:

- Fapte 8, 18 "Şi Simon văzând că prin punerea mâinilor apostolilor se dă Duhul Sfânt, le-a adus bani" – se referă DOAR la APOSTOLI!
- Fapte 2, 2: "Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni?" – se referă DOAR la APOSTOLI!
- Fapte 2, 14: "Şi stând Petru CU CEI UNSPREZECE (doar despre ei era vorba, doar ei primise-ră Duhul Sfânt!), a ridicat glasul şi le-a vorbit: Bărbaţi iudei, şi toţi care locuiţi în Ierusalim, aceasta să vă fie cunoscută şi luaţi în urechi cuvintele mele;" + următoarele…

2). Doar o "minoritate" care a primit harul Duhului Sfânt(!), ceilalţi nu(au fost botezaţi de apostoli ulterior):

Fapte2, 7 "Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni?"
Fapte2, 8 "Şi cum auzim noi fiecare limba noastră, în care ne-am născut?"
- Fapte 2, 9-11 "Cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!" – se înşiră o mulţime de neamuri care ATENŢIE(!), nu vorbesc sub influenţa duhului ci toţi (din toate acele neamuri enumerate) doar ASCULTĂ pe ALŢII, şi se miră de darul şi de harul primit DE ALŢII, în acest caz, doar de APOSTOLI! Dacă ar fi primit toţi nu s-ar fi mirat de acea "minoritate" care a primit harul Duhului Sfânt!

- Nicăieri nu rezultă negru pe alb că toţi au primit Duhul Sfânt!

3). Cine au fost primitorii Duhului Sfânt? DOAR MARTORII ÎNVIERII LUI HRISTOS: CEI 12 APOSTOLI!
Petru când a luat cuvântul, şi a vorbit în numele celor care primiseră Duhul, i-a numit pe aceştia MARTORI AI ÎNVIERII LUI HRISTOS: "Dumnezeu a înviat pe Acest Iisus, Căruia noi toţi suntem martori" - Fapte 2, 32.

4). Cine au fost martorii Învierii lui Hristos? DOAR CEI DOISPREZECE APOSTOLI! Reiese clar acest lucru din episodul alegerii lui Matia (al XX-lea apostol în locul lui Iuda):
Fapte2, 21 "Deci trebuie ca unul din aceşti bărbaţi, care s-au adunat cu noi în timpul cât a petrecut între noi Domnul Iisus,"
Fapte 2, 22 "Începând de la botezul lui Ioan, până în ziua în care S-a înălţat de la noi, să fie împreună cu noi MARTOR AL ÎNVIERII LUI."
Fapte 2, 23 "Şi au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iustus, şi pe Matia."

5). Cine sunt cei ce au primit Duhul Sfânt, ulterior predicând, botezând şi făcând minuni în Ierusalim? "multe minuni şi semne se făceau în Ierusalim PRIN APOSTOLI"! - Fapte 2, 43

6). La coborârea şi primirea Duhului Sfânt se "confruntă două grupuri": cei care predicau "în limbi" sub influenţa Duhului Sfânt, şi, al doilea grup, cei care ascultau (dar nu primise-ră Duhul Sfânt, reiese foarte clar că acea parte nu a primit încă!). Al doilea grup, cei care ascultau, era format din: "parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia", "în Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi", "cretani şi arabi". (Fapte 2, 9-11)

- Dovada SUPREMĂ că se "confruntă două grupuri": cei care predicau sub influenţa Duhului Sfânt, şi, al doilea grup, cei care ascultau, o reprezintă Fapte 2, 37:

"Ei (mulţimea) auzind acestea (după "pledoaria" apostolilor sub influenţa Duhului primit), au fost pătrunşi la inimă şi au zis către PETRU ŞI CEILALŢI APOSTOLI: Bărbaţi fraţi, ce să facem?" Fapte 2, 37

Grupul al doilea, al ascultătorilor ("ca la trei mii de suflete"), au primit botezul! De la cine? De la cei care au primit Duhul Sfânt în Fapte 2, 3-4 ("Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi.")

"Deci cei ce au primit cuvântul lui s-au botezat şi în ziua aceea s-au adăugat ca la trei mii de suflete." Fapte 2, 41

7). „Cei care fuseseră împrăştiaţi" depuneau mărturie, şi Filip era unul dintre ei. Dar Filip fusese deja ales diacon (Fapte 6, 5), fusese desemnat în acest scop, de a mărturisi cuvântul! La fel deducem şi pentru ceilalţi din Faptele 8, 4 -"cei care fuseseră împrăştiaţi"

8). Cu ce scop s-a adus în discuţie profeţia Ioil 2, 28-29? Nu pentru a arăta cumva că toţi ar fi primit Duhul Sfânt sau pentru a demonstra cumva că pot participa cu toţi la predicare! NICIDECUM! Pentru asta au fost aleşi cei doisprezece apostolic. Acesta era rolul lor, nu altul (nu acela de a rotunji o cifră!)

Ioil 2, 28-29 avea rolul de a convinge mulţimea că apostolii care se comportau într-un mod special pentru că AU PUTUT PRIMI DUHUL SFÂNT, CĂ PRIMIREA DUHULUI SFÂNT ERA POSIBILĂ! Asta spunea Ioil!

Era nevoie să se demonstreze asta din moment ce apostolii se comportau inedit (vorbeau şi erau înţeleşi de toate neamurile diferite, multe la număr ce erau prezente, toţi înţelegându-i în limba în care s-au născut!) iar unii din cei prezenţi nu ştiau ce să creadă. Unii "batjocorindu-i, ziceau că sunt plini de must." Şi atunci Petru, folosind Ioil 2, 28-29, le- a explicat că Duhul îi poate face să se comporte aşa, (să profeţească, etc...). Nu a folosit Ioil pentru. altceva. Altfel, nu ar fi existat dialogul respective!

Etc…