Ce părere aveţi despre simbioza Biserica-Politica şi despre articolul de mai jos? Reflectă acesta adevărul?
"Există două tipuri de oameni în societate. O primă categorie sunt ăia capabili, care produc. Un procent mare din banii făcuţi de ei se duce la stat. Ei vor de la politicieni să le explice transparent unde se duc banii lor şi cum sunt cheltuiţi în beneficiul cetăţenilor. Cealaltă categorie e formată din fomişti şi paraziţi sociali. Ei vor de la stat gratuităţi. Asta îi interesează. Ce le dă statul. Că de luat, n-are de unde să le ia. Cei din urmă sunt mai mulţi, mai proşti, mai uşor de manipulat şi mai disperaţi. Unui contribuabil îi iei votul cu un program coerent. Unui parazit cu o găleată, o pereche de cizme şi un litru de ulei. Și la ăştia este puterea decizională la alegeri. La ăştia mulţi, proşti, uşor de convins, care trăiesc din banii statului. Ăia care contribuie la banii statului şi îi cară în cârcă pe restul sunt puţini şi greu de convins. Nici nu se oboseşte nimeni să facă asta. Preferabil este nici să nu vină la vot. Oricum o să decidă nişte proşti, nu ei, pe mâna căror hoţi o să le intre banii. Votul e un bun. Şi ca orice bun, valoarea lui e dată de preţul cel mai ieftin pe care-l găseşti. Al tău e scump. Nu îl vrea nimeni. O să cumpere de la băiatul cu scuipat în bărbie, pe o pereche de gumari.
Votantul român seamănă şi se confundă la tipologie cu genul de om care se duce la biserică: simplu, cu frica lui Dumnezeu, care crede în promisiuni electorale şi în viaţa de apoi. Se duce la biserică şi la urna de votare fiind sigur că asta îi va asigura bunăstarea, deşi nu a văzut niciodată o legătură directă în viaţa lui între votat, rugat şi bine personal. Până la urmă şi viaţa de apoi seamănă cu promisiunile electorale. Diferenţa esenţială e că uneori vezi şi oameni deştepţi care cred în viaţa de apoi.
Şi evident votantul român îl ascultă pe popă. Popa e omul lui Dumnezeu. Şi votează ce îi spune popa. Iar popa îi spune să voteze ce politician e mai cu "frică de Dumnezeu". Şi "frica de Dumnezeu" se măsoară în cantitatea de contribuţii la biserică pe care e dispus să o aducă din bugetul local.
Că aşa ajungi primar la ţară. Îi promiţi popii că-i construieşti biserică nouă din bugetul local. El te promovează la turma de credincioşi şi na, asta e. Acum trebuie să faci o biserică cu trei turle lângă aia cu două, că i-ai promis. Iar dacă se supără, te ţine minte la următoarele. Aşa ajunge satul cu uliţa neasfaltată, dar cu două biserici una lângă alta.
De-asta au sărit toţi politicenii lui Cernea în cap. Ca politician nu te pui prost cu popa. Dacă ai făcut asta, spune la toţi habotnicii cu trei clase că eşti un necredincios şi ăştia nu te mai votează, să nu îi bată Dumnezeu.
BOR a răspuns că propunerea lui Remus Cernea e absurdă.
Că la culte se duce doar 0, 2% din bugetul de stat şi e puţin. Da, se duce doar 0, 2% din bugetul de stat de la centru. N-are rost să se ducă mai mult, că nu ai cum să foloseşti centralizat biserica ca instrument politic. Susţinerea bisericii în campanii electorale şi-o calculează fiecare politician cu preoţii locali. De exemplu, fix cum a fost ales primar în sectorul 3, la mine, analfabetul ăla funcţional de Robert Negoiţă, care şi-a luat BAC-ul la 30 de ani. Băiatul a tăiat fondurile de investiţii pentru apă curentă, canalizare şi refacerea sistemului rutier pe 19 străzi, ca să dea 1, 4 milioane de lei la 12 biserici. Om cu frica lui Dumnezeu, nu degeaba l-au susţinut preoţii în campanie. Atât a costat susţinerea lor. Pe noi, nu pe el.
Iar argumentul suprem al BOR a fost secularizarea averilor mănăstireşti. Dacă nu ştiţi evenimentul, e de pe vremea lui Cuza. Băiat înfipt, cu ceva stofă de dictator, i s-a părut dubios că mănăstirile deţineau cam 15% din suprafaţa forestieră şi agricolă a ţării şi le-a confiscat-o. Ei sunt de acord să nu mai primească bani de la stat, dacă li se dau toate pământurile înapoi.
Faptul că toate afacerile BOR sunt scutite de impozit la stat nu le ajunge.
Eu sunt de părere că averile mănăstireşti au fost deja retrocedate. Uitaţi-vă în jur: spitale, şcoli, adăposturi.
Era un băiat, Luca, care a spus "Vindeți-vă bunurile, iar banii dați-i celor săraci".
Nu asta era morala creştină? Biserica nu are nevoie de proprietăţi materiale. Să trăiască din contribuţiile enoriaşilor. Tot surplusul să-l dea la săraci. Nu despre asta era creştinismul la origini?
Just. Cuza a confiscat proprietăţile materiale ale BOR. Dar la principiile creştine au renunţat singuri cu mult înainte."
Un mic bonus: http://youtu.be/UI-tOkTS4Rg
"Slujitorii Domnului", preafericiţii şi preasfinţiţii, demolează casele oamenilor. La câte terenuri furate şi abandonate au, se pare că tot nu le ajunge. Ne-au monopolizat ţara. Iar politicienilor le convine. Nu îndrăznesc să scoată niciun sunet şi îşi văd de colţişorul său din parlament care le permite să fure.
De ce nu se iau măsuri împotriva lor, împotriva acestui cancer al societăţii, împotriva acestui concubinaj murdar: biserica-politica? Doar nu suntem toţi orbi!
Ordonare:
După relevanţă
"Imaginează-ți că primești gratuit de la Stat un teren pe care urmează să-ți construiești o casă. Pe acel teren nu vei plăti niciodată impozit.
Tot de la Stat primești și banii necesari construirii casei. O casă mică, doar câteva etaje. Nici pe casă nu vei plăti vreodată impozit.
Dacă vrei să-ți faci un depozit, motel, beci, garaj sau orice altceva... Statul îți oferă, de asemenea, terenuri și banii necesari construirii acestora. Nici pe astea nu vei plăti impozit.
De-a lungul anilor vei mai primi și alte bunuri (lacuri, hoteluri șamd) și alte beneficii peste alte beneficii. Stai domule liniștit, nu vei plăti taxe nici pe astea, din contră, poți să le ceri taxe celor care îți calcă pragul. Și chiar și ălora care nu ți-l calcă, dacă ești isteț.
Evident, ai nevoie de niște venituri lunare stabile pentru a-ți întreține traiul luxos. Omule, stai liniștit, Statul îți oferă și un salariu.
Extraordinar, credeai că te pun la muncă!?
Înțelege că nu ai un program de lucru fix, faci ce vrei, când vrei, dacă vrei. Poți să nu treci pe la firmă cu săptămânile.
Și deși, mulți dintre compatrioții tăi nu câștigă nici măcar 10 lei pe oră, tu poți să-i taxezi (fără chitanță) și de 100 de ori mai mult. De fapt poți să-i taxezi și cu 1000 de euro pe oră, nu trebuie să justifici niciodată prețurile tale exorbitante pe care le crești de la an la an. Ca să faci mișto de ei, poți să le spui că ai nevoie de bani ca să acoperi cheltuielile cu "întreținea" averilor. Tot Statul ți le plătește și pe alea.
Cumpără-ți o haină mare, scumpă (cu fir de aur și cristale) cu buzunare încăpătoare! Vei face bani cât nu poți să duci. La un moment dat îți vei face și acoperișul casei din aur, în timp ce vecinii tăi vor muri de foame. Să nu-ți faci griji pentru ei, sunt banii tăi nemunciți și ai dreptul imoral să faci ce vrei cu ei. Mai bine îți cumperi limuzine decât să le dai altora, pentru biciclete.
Dacă zice cineva ceva despre tine, strigă în gura mare: "Sunt atacat, sunt discriminat!" și Statul va veni imediat să te apere și să le închidă gura.
Periodic mergi pe la casele oamenilor și cere-le taxa de protecție. Trântește-le ușa săracilor care n-au bani să ți-o plătească! Aruncă-le și niște blesteme! Nu uita să-i sfidezi! Du-te cu limuzina la înmormântările lor! Îmbracă-te în aur din cap până-n picioare și ține și un kilogram de aur în mână, atunci când le ceri bani sărmanilor!
Poți să faci evaziune fiscală de câte ori ai ocazia. Justiția e la piciorele tale. Dacă comentează cineva, pune-ți bocancii aia mari și apasă-le pe cap până scrâșnești din dinți!
Acum trezește-te! Ai început să te visezi popă."
https://www.facebook.com/......0421239977
Răspunde
"Parlamentul României oferă adăpost de lux puşcăriaşilor..."
Hoţii şi corupţii, printre care şi preafericiţii, desigur, se apară între ei.
https://www.facebook.com/......4087481175
"BOR renunță la misoginie și înființează o Matriarhie."
https://www.facebook.com/......3433813009
http://morometia.ro/......atriarhie/
Încă o mostră de înţelepciune şi iubire creştină:
http://www.facebook.com/......6630096175
http://www.facebook.com/......769431175/
"Nici nu s-a stins bine clinchetul cristalin al colindelor de pe ulițele patriei că au început să vuiască, a mare primejdie, clopotele ortodoxismului românesc. Războinice chemări la luptă și forfota ong-urilor subordonate Patriarhiei prevestesc o revenire în forță a Bisericii, după ce-a dat cu oiștea-n gardul din Piața Universității, în noiembrie, după Colectiv. Șefii de cuiburi ecleziastice anunță o ofensivă de amploare pe flancul constituțional al societății românești, cu gând să readucă în sondaje gloria de odinioară și ascendentul asupra statului român. Căci tainice și, vai, de mare întristare s-au dovedit a fi căile Domnului după schimbarea guvernului când, finanțarea pentru Catedrală a fost pusă pe butuc și tăiată scurt, fără milă, de gâdele Cioloș. Așa că era musai o replică hotărâtă din partea Bisericii care să usture cârmuitorii la ficații electorali și prin care să arate câtă frunză, câtă iarbă cu drept de vot o susțin în mioriticul nostru areal geografic.
Firește, mai întâi trebuia găsit un pericol ceva, de care să ne salveze ei, protectorii moralității. Unul care să strângă la un loc toată suflarea din țara românească, sensibilă și delicată, cum o știm, cu simbolurile alterității. Dacă se poate, să stoarcă și niscaiva antipatie internațională, chit că vine din subsolul obscur și fetid al politicii europene de extremă dreapta. Cum evreii, romii sau refugiații sirieni n-aveau zilele astea cine știe ce potențial în a zgândări nervii majorității, cu masonii treaba s-a cam răsuflat, era de meditat la un alt factor care să scoată din sărite opinia publică. Neobișnuită încă, parte din ea, cu mileniul în care se află. Uite așa, s-a ajuns la comunitatea LGBT, scoasă subit la înaintare pe post de inamic numărul unu al familiei tradiționale și al valorilor creștine de la care ne-am adăpat fericiți până acum.
Pățiți cu ora de religie, suferindă încă și cu cererea-n ghips după o piedică pusă ghiduș de profesorul Emil Moise, strategii Patriarhiei au pășit la răzbel cu sporită băgare de seamă. Ce-i mâna pe ei în luptă? Modificarea articolului 48 din Constituția României unde, se afirmă acum, "familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită între soți, pe egalitatea acestora și pe dreptul și îndatorirea părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor"[1]. Exprimarea privind soții este, dintr-odată, prilej de adâncă mâhnire pentru mai marii și mai micii Bisericii, care ar dori precizat mai limpede că e vorba despre un bărbat și o femeie. O, ce mai freamăt, ce mai zbucium prin birourile mitropoliilor, unde minți luminate au iscodit pe toate părțile legea fundamentală pentru a născoci nu doar un imbatabil demers juridic ci și un ilustru exercițiu de forță al majorității. Cică democratic.
Cronicari de pe la gazete locale consemnează o mobilizare după tipic ostășesc, cu termene fixe, ordine clare și respectarea ad litteram a legislației privind organizarea și desfășurarea de referendum. Nici un detaliu nu e lăsat la voia întâmplării, iar pentru strângerea de semnături, momentul e cât se poate de prielnic. Cu busuiocul într-o mână și cu listele într-alta, preoții porniți cu sfințitul caselor binecuvântează enoriașii, nu doar cu agheasmă, ci și cu dreaptă învățătură privind primejdia pidosnică. Contracost, cum ne-am obișnuit, că și răspândirea credinței cu multă cheltuială și osteneală se face. Dar semne bune anul are. Pe ici, pe colo, se raportează stahanovist mii, zeci de mii de semnături în favoarea modificării Constituției. Ce mai la deal, la vale, referendumul pare, de pe acum, o strălucită biruință a Bisericii și pravoslavnică pildă să fie Greciei, cea milostivă cu păcatul parteneriatului civil, și de la care, vorba ceia, erau pretenții.
Ia să vedem, se compară puhoiul acesta de semnături cu mâna aia de derbedei din Piața Universității care vroiau spitale nu catedrale? Guvernanții ar face bine să fie mai înțelepți la următoarea alocare de fonduri.
Cârcotașii ar putea totuși arăta câteva noduri în papura proiectului de modificare a Constituției. Primul dintre ele ar fi că se comite coșcogeamitea discriminarea. Păi cum așa? După cum s-a mai spus[2] și merită reluat argumentul, urmează ca noțiunea de familie și, implicit, cea de sexualitate, să fie definite strict pe criterii religioase. Un pat al lui Procust care lasă pe dinafară orice nu intră sub incidența normelor religioase. Vasăzică, un punct de vedere laic, secular, legat de această problemă, nu mai are nici o relevanță. De aici până la Republica Ortodoxă Română nu mai e decât un pas. Mic, pare-se.
Să purcedem la un brainstorming pașnic. Urmează ce? Interzicerea avortului? Nici ăsta nu prea cadrează cu perceptele religioase. Curios, se potrivea de minune cu național-comunismul lui Ceaușescu. Care, ce să vezi, și el incrimina homosexualitatea. A, uite cum apar ideile, nici fertilizarea in vitro nu prea-i bucură pe avocații familiei tradiționale. Afară cu ea! Uite, nici reincriminarea adulterului, imaginar au ba, n-ar fi o idee rea. La închisoare cu individul! Eventual, dacă e vorba de o doamnă, să fie omorâtă cu pietre după modelul, testat cu succes, de fundamentaliștii islamici. Practică menționată, de altfel, și în Biblie, o carte nu foarte generoasă la capitolul drepturi ale femeii. Apropo de doamne, că parcă-s prea feministe așa în ultima vreme, dacă tot încreștinăm Constituția și noțiunea de familie, să-și mai vadă de cratițe și de crescut copiii. Mai multă grijă la scurtimea fustei și mai multă atenție la tehnica aranjării baticului, că, uite, intră bieții bărbați, nevinovați, în păcat. Ați văzut cum, potrivit Evangheliei după Vaslui, te poți trezi cu un sex surpriză și tot tu ieși prost, că n-ai fost fată la locul tău. Te vorbește lumea-n sat. Poftim, noroc de un domn secretar de stat de prin Ministerul Educației care declara grijuliu, mai deunăuzi, că fetele ar trebui "să meargă frumos și să știe să fie gazde bune, (…), să știe cum se servește ceaiul"[3]. Dacă tot vrem o țară condusă religios, de ce să ne oprim doar la cuplurile gay? Educație sexuală? Sigur că da. Făcută de duhovnicul personal, cu ani mulți petrecuți la mănăstire, deținător de înaltă expertiză cu privire la întrebările și problemele unei adolescente. Alocația să se dea doar cu adeverință de la parohia de care aparține elevul, după o prealabilă spovedanie făcută temeinic. Religia trecută pe buletin. Nu ai? Plătești o mică taxă pe necredință.
Ridicați exemplele de mai sus la putere constituțională și calculați rezultatul. Nu vă place? Vi se pare că se intră cu bocancii în viața voastră privată? Aveți sentimentul teleportării în urmă cu o mie de ani? A, e clar. Sunteți niște marxiști, plătiți de Soros, să aduceți decadența Occidentului în Grădina Maicii Domnului.
De-a mirare este totuși acest elan apostolic întru primenirea societății noastre românești, creștine încă de pe vremea culturii Cucuteni. Pentru că, dinspre comunitatea LGBT, nu au venit vești decât cel mult despre un parteneriat civil[4]. Care ar reglementa juridic relația dintre două persoane, oricare ar fi orientarea lor sexuală. Unde o fi ofensa adusă familiei tradiționale în toată povestea asta? Și, presupunând că ar fi ofensă, de când stabilește Biserica reglementarea civilă a relației dintre doi oameni? După ultimele verificări, legislația românească nu este adoptată după cum dictează dogmele religioase. Chiar dacă sunt împărtășite de o largă majoritate. Da, într-o societate democratică, deschisă, vorba lui Karl Popper, nu întotdeauna decide majoritatea. Îndeosebi atunci când e vorba despre protecția minorităților. Parteneriatul civil nici nu intră, măcar, în această accepțiune, sub incidența modificării pe care chiar distinșii domni, preocupați de valorile familiei, vor să o facă. Dar dacă, să facem un scurt exercițiu de imaginație, uite așa, că vor ei, doi oameni aparținând acestei minorități sexuale vor spune public că sunt o familie, pentru că așa simt ei, că sunt o familie, cine, ce ar putea să facă? Creștinismul a făcut multe, dar monopol pe conceptul de familie nu va pune niciodată.
Care este, finalmente, miza acestui demers? Impunerea unui model de sexualitate rămas la nivelul înțelegerii înguste a unor călugări trăitori în Evul Mediu? Definirea normalului și anormalului după fricile și frustrările unei categorii sociale care confundă credința cu superstiția? Apărarea familiei tradiționale de dușmani imaginari? Perpetuarea unor mentalități homofobe? Poate că toate la un loc. Dar, mai presus de orice, inițiativa Coaliției pentru Familie și, indirect, a Bisericii Ortodoxe, trădează teamă. O teamă care macină această instituție, considerată de mulți, până la Revoluția Colectiv, o redută inexpugnabilă. Ultimele sondaje arată o scădere dramatică a încrederii românilor în Biserică la 56, 3%[5]. Teamă viscerală de căderea în uitare. Teamă de un val general de indiferență care o cuprinde treptat și o trage spre locul unde au eșuat și alte mari religii de-a lungul timpului. Vi se pare un scenariu imposibil? Uitați-vă în Occident unde tot mai multe biserici devin muzee. Fără ca oamenii să devină, brusc, niște răufăcători fără inimă. Religia nu are monopol pe morală. Dimpotrivă.
Simptomele sunt clare. Susținerea credincioșilor scade treptat iar Biserica se agață de structurile statului încercând să se pună la adăpost printr-o legislație favorabilă. Scenariul a fost același cu ora de religie. Astăzi, e rândul minorităților sexuale. Mâine, finanțarea de la stat pentru orice alcătuire din ciment cu o cruce deasupra. Cu toate acestea, autoritatea fețelor bisericești se află într-un vizibil declin, într-o paranoia în care care au impresia că sunt atacați de masoni, sectari, Soros, homosexuali, neînțelegând că, de fapt, cancerul de care suferă Biserica e propria ei aroganță și incapacitatea de a fi, cu adevărat, aproape de oameni."
http://www.contributors.ro/......vul-mediu/ cfcc
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
