Ce părere aveți, este ateismul un sistem de credințe, o religie sau nu? Argumentați.

Ateii spun același lucru despre credincioși. Cine are dreptate atunci? Dacă spui că ateismul e o religie e ca și cum ai spune că a nu juca fotbal e un hobby.

Răspunde

Raportează

Evaluează

N-am zis că e o religie și m-am ferit intenționat să zic că e o religie așă că nu-mi pune cuvinte în gură. Am zis că e un sistem de credințe (cel puțin) deoarece cred fără justificare empirică în paradigma lor.
"Cine are dreptate atunci?"
Putem să cădem de acord că majoritatea ateilor si majoritatea oamenilor religioși nu au justificare filozofică pentru pozitia lor? Putem măcar să fim de acord cu asta? Și până la urmă e normal să fie așa, deoarece majoritatea oamenilor sunt ignoranți și needucați mai ales în ceea ce privește filozofia.

Răspunde

Raportează

Evaluează

"Crezi ca te-ai iluminat si te-ai relizat dpdv al conditiei umane daca ai capatat repulsie fata de religie si fata de conceptele metafizice"

Prof. univ. dr. Ilie Parvu, membru al Academiei Romane, este ateu materialist si-ti poate da lectii de metafizica si daca-l scoli noaptea din somn. Prof. univ. dr. Bart Ehrman este ateu materialist si-ti poate da lectii de istoria crestinismului si a Bibliei si daca-l scoli noaptea din somn.

Răspunde

Raportează

Evaluează

SharpEagle a fost suspendat nelimitat. Asa de bun crestin a fost ca l-au suspendat administratorii pentru abuzuri. Cum zice la Evanghelie: dupa fructele lor ii veti cunoaste, culeg oamenii struguri din maracini si smochine din spini?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ce legatura are ateismul cu china si india? Ceea mai pasnica tara a fost china, la ce sunteti voi iute la minte?

Răspunde

Raportează

Evaluează

Vezi ce am raspuns mai sus despre Parvu si Ehrman. Astia cunosc mai multa metafizica si mai multa Biblie decat toti oamenii pe care-i cunosti tu personal.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Daca sunt atei, atunci nu cunosc biblia cum trebuie! Asta e treaba preotilor/calugarilor/celor alesi, nu a oricui!

Răspunde

Raportează

Evaluează

Te inseli amarnic. Bart Ehrman este platit din banii statului sa predea Biblia la o importanta universitate americana.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Sa-ti spun un secret: Ehrman face parte dintre oamenii care decid ce face si ce nu face parte din Noul Testament. Dupa munca acestor oameni traduc bisericile crestine Noul Testament.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ehrman a scris un manual de introducere in studiul Noului Testament care este folosit pe larg in universitatile americane. Studentii din SUA invata de la Ehrman ce contine Noul Testament si cine a scris Noul Testament.

Iar la Facultatea de studii religioase a Universitatii din Amsterdam (universitate aflata pe locul 55 la nivel mondial) studentii invata de la Ehrman ce este crestinismul (dupa manual scris tot de el).

Răspunde

Raportează

Evaluează

Într-o oarecare măsură îți dau dreptate, discuția e mult mai complicată și părerile sunt împărțite.
Aș spune, în fond, că ateismul nu e neapărat o negare a tuturor zeilor ci mai degrabă o cercetare logică și rațională a premiselor care atestă existența zeilor și negarea acestor premise pe baza faptului că nu sunt raționale și nu se încadrează în legile universului pe care le cunoaștem. O dată cu negarea acestor premise e clar că se neagă și existența zeilor, și cum e imposibil să demonstrezi că ceva nu există, atunci rămâne la latitudinea celor care cred să demonstreze existența acestora.
Ateismul nu este generat de frică, ci de curajul de a pune întrebări, de îndrăzneala de a trece prin filtrul rațiunii și al logicii lucruri care sunt gravate în adâncul conștiinței încă din primii ani de formare și care par, la prima vedere, a fi imuabile iar punerea acestora sub lupa microscopului interior pare a fi imposibilă și chiar fără rost pentru omul credincios, pentru că acesta nu poate nici măcar să perceapă că realitatea lui interioară ar putea continua ca și până atunci fără ca un zeu sau altul să-i guverneze existența. Frica este moartea rațiunii, nu e de mirare deci că, în cazul credincioșilor, aceasta lasă de dorit atunci când vine vorba despre precepte religioase pentru că viața unui credincios este guvernată de frică, de frica de a nu face ceva care să nu fie pe placul zeității în care crede individul, de frica de a nu trăi fără un scop, de frica de păcat sau de pedepsele care îl așteaptă dincolo, etc. Ateismul pe de altă parte, este o eliberare din aceste constrângeri, acceptarea faptului că scopul vieții noastre este doar cel care vrem noi să fie, este o responsabilizare a individului pentru că, brusc, nu mai există nici-o putere superioară care să te recompenseze sau pedepsească, alegerile și faptele ateilor rămân strict responsabilitatea fiecăruia și consecințele la fel.
După părerea mea, ateismul nu e nici de cum o religie, e mai degrabă o antireligie, o modalitate de a trece totul în responsabilitatea individului, o rămânere strict la ce putem noi percepe și ce putem dovedi că există prin metode de verificare care să nu dea greș, este o obiectivizare a universului și o încercare de a-i descoperi toate legile, și nu doar de a le descoperi ci o încercare de a le demonstra iar și iar încât fiecare individ să poată să se convingă singur de adevărul prezentat.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Este ca ai fi surprins daca ateimsul unora ar avea la baza, in substraturile fiintei lor, o teama aproape inconstienta de pedeapsa...eterna? Think again...

Apoi, sunt unii care sunt atei declarati, fara ca macar sa aiba resursele interioare si calitatile necesare pentru a putea sustine rational acest ateism. Adica-s prosti de băune, ce s-o mai dau acum la sucit. O fac pentru ca au ei asa, un feeling sau pentru ca e pe trend, e la moda sa te dai ateu. Pari mai destept.
Dar, in realitate, ei sunt analfabeti functional cand vine vorba de curente filosofice, concepte teologice, notiuni ale stiintelor naturale. Ei doar...cred in ateism, atata tot.

Cat despre "teismul nu e nici de cum o religie, e mai degrabă o antireligie, o modalitate de a trece totul în responsabilitatea individului", again, ai sa ramai suprins daca ti-as spune ca treaba asta o face fix religia, nu ateismul. Religia este cea care responsabilizeaza individul si care trateaza lucrurile la nivel individual, nominal chiar. Religia se ocupa cu "re-legarea" (re-ligare) individului, ca om, ca entitate, cu realitatea ultima numita Dumenzeu. Si ca re-legarea asta se poate face doar asumat, cu responsabilitate, dupa un set clar de reguli si percepte.
Prin contrast, ateismul aboleste responsabilitatea individului si lasa totul la voia haosului, a evolutiei, a supravieturii. Nu mai exista morala absoluta, ci relativa, contextuala. Nu mai exista un for superior care sa judece faptele, e vorba doar despre supravieturie si evolutie. Nu mai exista nimic metafizic, totul este despre lumea materiala, despre viata curenta, despre hedonism in unele cazuri, despre "carpe diem". Ah, ca sunt atei care manifesta o propensiune spre morala inalta, asta e cu totul altceva. Ei nu realizeaza, dar sunt de fapt produsul unei lumi eminamente crestina, tot ceea ce suntem si avem noi astazi se datoreaza/are ca si cauzalitate un set de valori proclamate demult, valori pe care s-au cladit societatile vestice, dreptul, arta samd. Chiar si dupa iluminism si renastere, valorile crestine de baza au ramas pe aceleasi pozitii, doar ca au fost reambalate si altfel asumate.

Răspunde

Raportează

Evaluează

„Prin contrast, ateismul aboleste responsabilitatea individului si lasa totul la voia haosului, a evolutiei, a supravieturii. "
Exact, însă privești dintr-o perspectivă total greșită. Religia impune niște reguli, niște precepte, e complet adevărat, însă aceste reguli sunt responsabilitatea creatorului și nu a individului pentru că zeul le-a insuflat oamenilor aceste precepte și tot ce trebuie să facă individul este să urmeze orbește aceste reguli pentru a intra în grațiile zeului, e ca și la școală, profesorul intră în clasă și scrie pe tablă lista cu regulile de urmat pentru acel curs, astfel, elevii nu trebuie să-și definească propriul set de reguli pentru a interacționa cu clasa, nu trebuie decât să aleagă dacă urmează acele reguli sau nu, elevul nu are nici o putere de a le modifica.
Prin contrast însă, ateismul responsabilizează individul pentru că îl face propriul său stăpân, o dată ce nu mai există nici o putere superioară care să te îndrume ești obligat într-un fel să-ți revizuiești tot ce știai despre filosofie și principii morale și să-ți definești propriul set de reguli după care să te ghidezi în viață. Nu neg faptul că unii cad în extreme, lucru valabil și pentru oamenii religioși, dar în acest punct ateul este singurul care e vinovat pentru calea pe care a ales-o de urmat pe când în cazul extremismului religios responsabilitatea cade și asupra sistemului de reguli precum și a creatorului acestuia.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Presupunand ca ar fi asa (eu nu sunt de acord cu exclusivitatea valentelor pozitive pe care le dai tu in ce priveste responsabilitatea individului), ce te face pe tine sa crezi ca asumarea acestor responsabilitati ar duce la ceva bun si moral? Conform carei ratiuni necesare si suficiente din mediul natural si viu, omul ar trebui sa dezvolte o morala, de vreme ce anumite percepte morale din sfera crestina contravin chiar principiilor evolutiei biologice? Cam care crez ca este procentul celor care si-ar putea foarte bine redefini "morala" in sensul in care i-ar servi cu predilectie pe ei?
Uita-te putin la modul in care au evoluat societatile de cand au devenit exclusiv laice. Uita-te la trendul umanitatii, la directia in care ne ducem. Este evident, mai mult decat vadit faptul ca ateismul atrage inerenet o conceptie asupra vietii total ego-centrata, hedonistica. Este la fel de evident ca lumea este acum intr-o decadenta morala, intr-o panta desscendenta in ce priveste partea spirituala, artistica, etica.
Valoarea in sine a religiei, indiferent ca Dumnezeu ar exista sau nu, este una care are adanci implicatii pentru bunastarea comunitatii, are o utilitate sociala, civica, chiar daca refuzam sa o vedem. Este similara cu dreptul si jurisprudenta laica. Daca le abolesti si lasi totul la latitudinea indivizillor, o sa sfarsesti in haos, in anarhie, in lupta pentru supravieture. Nu contest ca vor exista cativa superiori care vor proclama morala per se, dar vor fi rapid decimati. In fapt, chiar sunt, as we speak. Look again more closely.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Și totuși, sub pumnul de fier al creștinismului au fost cele mai multe războaie, lumea trăia în primitivism și uitare iar evoluția gândirii nu era decât o glumă proastă. Prin ontrast, de când religia a început să-și piardă din puterea asupra indivizilor lumea a început să evolueze exponențial, nivelul de trai a crescut cu câteva ordine de magnitudine față de ce era înainte iar societatea nu a fost nici-o dată atât de permisivă și de tolerantă față de nevoile și credințele fiecărui individ.
Vorbești despre hedonism ca și cum ar fi ceva rău, pe când este doar o alegere pe care unii decid să o facă, doar un mod de viață pe care poți sau nu să-l adopți, ca și stoicismul sau alte curente morale. Fiecare individ trebuie să aibă libertatea de a alege cum vrea să trăiască dar religia pare să fure această libertate prin îndoctrinare, un furt atât de bine pus la punct încât individul nici nu realizează că a pierdut ceva.
De ce crezi că în toată lumea tendința este către laicizare? Crezi că este doar un moft al oamenilor sau o fi o trezire a conștiinței, o realizare a faptului că omenirea stagnează deja de prea mult timp, o dorință de schimbare a paradigmei, a modului de viață, o dorință de eliberare din chingile moraliste ale religiilor? Omul a fost destul condus de niște cărți scrise acum câteva mii de ani, cred că a venit timpul să ne croim propriul destin...

Răspunde

Raportează

Evaluează

E drept, au fost cele mai multe razboaie. Asta pentru ca orice idee buna a umanitatii a fost la un moment dat pervertita si folosita speculativ pentru agende personale, ascunse, erijate sub niste pretexte si idealuri "inalte", superioare, metafizice. Dar, in acelasi timp, toate conflictele astea au generat o emulatie, un clash intre civilizatii si religii, a reprezentat motorul progresului in cultura si educatie. Sa nu uitam ca pe vremuri scolile si universitatile erau sub patronajul clericilor, nu exista alt fel de invatamant. Artele si stiintele naturale erau comisionate si finantate de biserica, stimulate de temele si laitmotivele crestine, aproape toate marile opere de arta de astazi au tematica religioasa, fie ca vorbim de Grecia antica, imperiul roman, bizantin, epoca medievala sau Renastere (evul mediu tarziu), perioada neoclasica samd.

Vrem, nu vrem, trebuie sa admitem ca societatea de astazi este produsul acestui worldview, toate au gravitat in jurul unor deitati, in jurul unor idealuri transcedentale pe care oamenii le-au avut dintotdeauna. Puterea de creatie si muza pot fi imense cand e vorba despre asa ceva, e in natura umana.
Si nu, nu cred ca societatile s-au mai deschis in virtutea unei treziri a constiintei prin renuntarea la religie. Si nici nu cred ca nivelul de trai ar fi crescut tot din acest motiv. Acestea s-au intamplat mai degraba in virtutea progresului tehnologic si stiintific, e revolutiei industriale, a castigarii unei mai mari autonomii pe care fiintele umane au inceput sa o aiba, a unei aparent mai reduse dependente de zeitati. In fapt, daca te uiti in istoria recenta, dar si in prezent, cel mai evoluat stat dpdv tehnologic, militar, economic samd este chiar un stat cu puternice radacini crestine, pe care le manifesta in continuare si care tine valorile crestine la rang de reper in stat. Deci, nu, nu abolirea religiei ar fi adus progresul umanitatii.

Si lucrurile evolueaza cumva de la sine, natural, in acest context tehnologic, spre departarea omului de sfera divina. In primul rand prin faptul ca acesta a devenit capabil de a se autosustine, de a produce fara a mai vedea necesara nevoia de a se ruga pentru "ogoarele" sale, sa le "ude" ploaia divina (desi enorm de multi industriasi si oameni de afaceri sunt in continuare crestini si se roaga pentru bunastarea lor). Apoi, apar mult mai multe extra perocupari si lucruri in focus, viata se diversifica, devine mai complexa, efectiv nu-ti mai ramane timp pentru a te dedica religiei. Oamenii se concentreaza mai mult pe prezent, pe confortul de habitat, pe consumerism, pe viata "aici si acum". Religia si biserica se muta usor, usor, dintr-un plan operational, sa-i zicem, intr-un plan onorific si de consultanța. Continua sa aiba o influenta, insa nu atat de bine infiripata in activitatile de zi cu zi ale oamenilor. Acestia, fara sa-si dea seama, treptat, abandoneaza valorile morale care transced existenta (spune religia) si inlocuiesc aceste valori cu unele contextuale si hedonistice, cu mai putin interes pentru aproapele lor si mai mult interes pentru ei si pentru bani, ca parghie, ca mijloc spre realizare personala (pur materiala). Zeiatile devin oameni in carne si oase, Duhul Sfant devine banul.
Si nici nu cred ca "dorința de eliberare din chingile moraliste ale religiilor" va aduce, in final, ceva bun pentru specia noastra. Suntem inca mult prea imaturi, prea involuati moral si intelectual pentru a putea sa ne autoguvernam pasnic si echitabil fara existenta (chiar daca o fi imaginata, dar macar este asumata) a unui for superior, a unui Arhitect.

Nu contest, dragatorii clerici au facut tot posibilul sa indobitoceasca umanitatea, din anumite puncte de vedere. Si asta nu pentru ca se temeau ca o sa pierdem perceptele morale, ci pentru ca erau mult prea preocupati sa detina ei suprematia financiara si puterea decizionala a societatilor. Religia institutionalizata a fost captiva si este in continuare, sunt si exceptii acolo, dar insuficiente pentru a forma o masa critica, una care sa "deindustrializeze" institutia religioasa.

Insa, asta nu intineaza cu nimic valoarea si rolul pozitiv pe care-l are spiritualitatea si credinta, morala avansata in cartile religioase si influenta pozitiva asupra societatii, in ansamblu.

Deci, in lumina si cheia textului meu de mai sus, reanalizeaza propozitia aceasta: "un furt atât de bine pus la punct încât individul nici nu realizează că a pierdut ceva". S-ar putea sa o vezi intr-o alta perspectiva. Sa se intoarca, cumva, chiar impotriva ta, a ceea ce crezi.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Și totuși, progresul a fost împiedicat timp de peste o mie de ani de instituțiile religioase și implicit de religie. Să ne amintim de Giordano Bruno, ars pe rug, de inchiziție, de noaptea sfântului Bartolomeu, etc. Toate aceste evenimente istorice s-au întâmplat datorită faptului că religia are un caracter stagnant. Schimbarea doctrinei este moartea religiei, de aceea clericii au fost și sunt atât de fervent împotriva oricărei schimbări. Pentru 1500 de ani credința a fost că toate astrele se învârt în jurul pământului, că pământul este centrul universului. Astăzi însă, știm că nu e așa, și ni se pare un adevăr fundamental al universului însă în evul mediu clerul a împiedicat în repetate rânduri aflarea acestui adevăr doar pentru a perpetua doctrina meschină pe care tot ei au dedus-o din niște cărți. Să ne amintim de Avicenna, unul dintre precursorii medicinei de astăzi, care a trăit pe la începutul mileniului II în persia și care a fondat cea mai mare universitate de medicină de la vremea aceea. El a fost capabil să facă acest lucru doar datorită faptului că religia musulmană era mult mai permisivă pe atunci și mai tolerantă, la acea universitate erau acceptați studenți indiferent de apartenența religioasă. Din păcate însă, islamul interzicea cu desăvârșire studiul și disecția cadavrelor și acest lucru l-a împiedicat să evolueze domeniul medicinei.
Religia ne-a dat monarhia, un pact între regi și biserică, un sistem care funcționa doar pentru nobili și cler, restul fiind oprimați și îndobitociți. Dorința clerului de a păstra aceeași doctrină religioasă a fost atât de mare încât slujbele s-au ținut, peste 1000 de ani, doar în limba latină, nefiind înțelese de multă lume.
Progresul a apărut doar când religia a fost separată de stat, doar când legile au permis progresul, în cazul medicinei de exemplu, s-au permis studiile pe cadavre umane ducând la un salt uriaș în domeniul medicinei. Doar când omul a îndrăznit să-și pună întrebări fără a-i fi frică de repercursiuni din partea clerului am reușit să evoluăm. În virtutea acestor fapte care a fost deci evoluția spirituală de care vorbești? Cum poate apărea evoluție când sistemul rămâne neschimbat și chiar intolerant și violent față de orice schimbare ar putea interveni?
Dar uite că societatea din zilele noastre a reușit să creeze un sistem de legi, o morală universală care să ferească lumea de căderea în extreme și fără religie, ba chiar un sistem mult mai bun decât cel prezent de aproape 2000 de ani. A fost abolită pedeapsa cu moartea în majoritatea țărilor, o practică des întâlnită și practicată sub controlul religiilor, au fost introduse clauze care să permită fiecăruia să trăiască așa cum dorește, indiferent de confesiunea religioasă de care aparține, Avem sisteme sociale de ajutor pentru cei nevoiași, tratamente medicale pentru oricine, și toate acestea doar pentru a împiedica o nouă regresie în primitivismul religios de care omul modern nu mai are nevoie. Este în virtutea omului să evolueze, iar evoluția de la un sistem controlat de religii la unul controlat de legi stabilite de comun acord nu este decât una firească, e ca și evoluția de la purtarea pieilor de animal la haine.
Religia ne-a furat libertatea, ne-a furat toleranța față de aproape și ne-a luat posibilitatea de exprimare liberă și implicit de evoluție a tuturor domeniilor științei, acest lucru făcându-se cu ajutorul fricii, a îndoctrinării și a îndobitocirii sistematice a populației prin lipsa educației alta decât religioasă.
Te credeam mai inteligent, însă văd că încă ești incapabil să evadezi din cușca de sticlă în care ești închis din propria voință, tristul adevăr este că religia nu e decât o închisoare a spiritului și a minții, o închisoare în care trăim și pe care o perpetuăm din neștiință și cu ajutorul doctrinei care ne este implantată încă din copilărie.
De când religia și-a pierdut din putere a existat și o evoluție spirituală accentuată, a apărut meditația, ioga, au apărut diverși gânditori care au dezvoltat concepte foarte interesante, mindfulnes de exemplu, a apărut o filosofie a spiritului care nu e bazată și controlată de o divinitate, spiritualitatea nu mai are nevoie de intermediari clerici ci a trecut strict în posesia fiecărui individ, etc. Poate ar trebui să încerci asemenea tehnici, îți recomand Ecchart Tole sau Adyashanti, sunt sigur că vei avea o altă perspectivă după aceea.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Tu esti momentan intr-o etapa a vietii in care urasti religia institutionalizata si ai toate motivele sa o faci. Insa, unde cred eu ca gresesti: la faptul ca faci o confuzie intre biserica si credinta/spiritualitate, intre clerici si conceptul de Dumnezeu.
Vei vedea ca pe parcursul anilor iti vei mai rafina conceptia...

Răspunde

Raportează

Evaluează

Mă îndoiesc sincer, dar în fine, let's agree to disagree.
Ar mai fi multe de spus pe subiect însă cred că e destul deocamdată.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Trebuie sa detaliezi aici:
"Te credeam mai inteligent, însă văd că încă ești incapabil să evadezi din cușca de sticlă în care ești închis din propria voință, tristul adevăr este că religia nu e decât o închisoare a spiritului și a minții, o închisoare în care trăim și pe care o perpetuăm din neștiință și cu ajutorul doctrinei care ne este implantată încă din copilărie."

Ce te face sa crezi ca as fi cumva captiv? Si ce te-ar face sa crezi ca nu esti tu ala captiv, mult prea prins intr-o ideologie nihilista, negationista pe temeiuri mai mult emotionale decat rationale?
Cu ce crezi ca m-ar tine pe mine pe loc demersul prin care incerc sa inteleg existenta dincolo de componenta fizica? Nu ar trebui sa-ti para, mai degraba, ca ala care are mai mult playground, deci, e mai liber, as fi eu? Nu ar trebui sa te simti mult prea tributar, prea dependent de stiinta, din care ti-ai facut icoana? (de stiinta e mult spus; e vorba doar de frazarile pe care le primesti de la stiinta, intr-o forma accesibila, de popularizare a stiintei; dar de inteles in profunzime, holistic, dpdv al adevarurilor ultime nu te ajuta cu nimic)
Faptul ca am asemenea afinitati nu ma ingradeste in nici un fel relativ la intelegerea si acceptarea adevarurilor stiintei. In fapt, eu sunt deist in abordare, cu multe straturi de agnosticism.
Deci, ca sa-ti spun deschis, ceea ce ai scris in ghilimele cred ca ti se aplica intocmai, doar ca nu iti dai seama, pentru ca ai iluzia unei false eliberari, a sentimentului subred ca esti propriul tau stapan. Dar asta pentru ca pornesti de la niste premise total gresite, eronate, ai un unghi de vedere incomplet, defectuos. Si judecata iti este mai degraba manata de repulsia fata de biserica, decat de admiratia fata de stiinta, amagindu-te cu ideea ca spiritualitatea si metafizica sunt limitate la gardul bisericii...

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ok, hai să detaliez atunci. Închisoarea la care mă refer este reprezentată de așteptările tale. Tu crezi că există ceva mai presus de dimensiunea fizică, observabilă prin metodele științei, ceva mai presus de energie și materie. Continui să ai această credință, să cauți „adevărul suprem" pe când universul ne arată iar și iar că te înșeli, din toți cei care spun că au atins alte dimensiuni, că au comunicat cu zeii, etc, a reușit vreo unul să aducă dovezi de necontestat în sprijinul existenței unei dimensiuni superioare? Răspunsul ar trebui să-ți fie clar că e nu însă tu continui să speri și scoți apă din piatră seacă interpretând informația pe care o primești pentru a fi conformă cu viziunea ta despre lume.
Am fost și eu cândva ca tine, am căutat cu asiduitate adevărul suprem, dimensiunea spirituală și chiar am crezut că am ajuns acolo. Am practicat și practic încă meditația și proiecția astrală, însă, această proiecție nu e decât un nou mod în care creierul nostru este capabil să funcționeze, nu e nicidecum un spirit care iese din corp și se plimbă printr-o altă dimensiune. Nu mă crezi? Te provoc să încerci atunci și să analizezi în mod obiectiv ce ți se întâmplă în timpul experiențelor. O să observi că poți controla fiecare detaliu al experienței pentru că totul nu este decât o proiecție generată de creier, cum se întâmplă și în cazul invalizilor care își pierd o mână sau un picior și încă le simt vreo câteva zile după aceea.
Această căutare perpetuă vine dintr-o frică de moarte, o frică de faptul că îți vei pierde identitatea și amintirile, o frică de faptul că vei înceta să mai exiști ca și până acum. Am trecut și eu prin asta însă doar scăpând de această frică viscerală vei fi capabil să evoluezi și să accepți adevărul, să accepți faptul că vei ajunge hrană pentru viermi dar și că din elementele care te compun se vor naște noi forme de viață, că vei ajunge să faci parte din următorul strat de sedimente care compun planeta și care hrănesc ființele care trăiesc pe ea, îți e frică să accepți faptul că nu suntem decât o parte dintr-un ecosistem și că nimic nu ne face superiori în afară de inteligența dezvoltată prin milioane de ani de evoluție.
Această închisoare te face să crezi că omul e superior, că e divin și că a fost creat de un zeu căci doar un zeu ar putea să-i imprime un spirit. Dacă accepți faptul că sufletul e doar o rămășiță a omului primitiv atunci o să descoperi că toate ființele sunt la fel doar faptul că avem în comun peste 90% din ADN cu ființele de pe pământ ar trebui să îți spună multe.
Vei ajunge poate și tu să conștientizezi aceste lucruri într-o zi, însă doar atunci când vei reuși să renunți la iluzii.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Dap, multi adepti ai scepticismului bazat pe stiinta au fost religiosi in trecut. Eu am fost atat ocultist cat si crestin fundamentalist. Dupa ce m-am lamurit ca astea sunt amagiri am devenit sceptic.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Eu nu am ajuns până la a fi creștin fundamentalist însă am cercetat în detaliu ocultismul, eram foarte interesat de călătoriile astrale și implicit de tehnici de a le realiza. După multă muncă am reușit să găsesc tehnici care să mi se potrivească și am călătorit în așa-zisul astral, totul pare atât de real, simți efectiv cum te desprinzi de corp și este imposibil de distins de realitatea de zi cu zi fără a practica anumite reality checks. Chiar credeam că l-am prins pe dumnezeu de picior ca să zic așa și că am reușit să dovedesc existența dimensiunilor superioare și a spiritului. După ce am avut nenumărate experiențe însă, și după ce a mai trecut acel sentiment de încântare și am început să analizez lucrurile la rece mi-am dat seama că totul e generat doar de creier. Doar faptul că acel așa-zis plan poate fi controlat în totalitate doar prin puterea gândului ar trebui să fie destul să ne spună că nu e decât o iluzie, dar mai e și faptul că nimic de acolo nu corespundea cu realitatea, adică puteam eu să mă plimb pe oriunde că tot nu reușeam să dovedesc cu exactitate că chiar a fost spiritul care a călătorit. Am încercat destule experimente, o carte deschisă la o pagină la întâmplare al cărei număr să încerc să-l citesc în astral și să verific ulterior, o carte de joc, ba chiar am încercat să ascult conversațiile vecinilor și să le spun despre ce discutau apoi însă, bineînțeles, nimic nu a funcționat. Când încercam să citesc numărul paginii în astral acesta se modifica constant, cărțile de joc la fel, probabil pentru că creierul, ne având imaginea completă și neștiind numărul exact încerca să aleagă unul la întâmplare de fiecare dată când încercam să-l citesc. Puteam, de asemenea, să modific numărul paginii după plac așa că era cam imposibil să-l găsesc pe cel din realitate.
Momentan practic doar meditația pentru că sunt conștient de beneficiile mentale evidente pe care mi le-a adus de-a lungul anilor. Mă gândesc să încerc și ioga pe viitor, când îmi va permite timpul. Oricum, acestea două mi se par cele mai bune practici de a-ți disciplina mintea și trupul, practici care nu includ baliverne religioase și nu impun nici o doctrină asupra minții pentru că ai libertatea să le practici în propriul tău mod, ba chiar aș spune că fiecare călătorie este diferită pentru fiecare individ.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Dap, SharpEagle are un limbaj foarte savant. In realitate este un inapoiat care crede ca taiatul sub limba vindeca boli reale.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Nu. Perceptie si conceptie total eronata.
Pe scurt: exista mult prea multe necunoscute, inconsistente si axiome in stiintele naturale pentru a ma putea baza, a ma putea increde in ele in totalitate, pentru a le putea considera ca ar fi metodologia suficienta in a studia adevarurile ultime. Exista paradoxuri ireconciliabile, exista limitari by design in ce priveste capacitatea si mijloacele omului de a conceptualiza si intelege, a aparatului de perceptie si analiza, nu doar acum, ci forever, de a ajunge la substraturile existentei si realitatii fizice (asta inseamna ca intelegi ca mai degraba trebuie sa fii agnostic decat ateu).
De exemplu, nu vom putea cunoaste cu adevarat ce inseamna existenta in afara spatiu-timp, asta legat de energia necesara pentru a genera o expansiune aparent infinita dintr-un punct infinitezimal unde tot ce stim despre fizica inceteaza sa existe. Nu vom putea niciodata sa intelegem care este natura spatiului si a timpului ori sa stim daca traim intr-o realitate multidimensionala>4 ("flatlanders", ca idee), problema constiintei reflexive, fenomenul negentrop al vietii. Pot sa insir zeci de handicapuri...
Tu esti efectiv atat de fascinat de acest instrument numit stiinta, incat nu mai ai luciditatea sa-i mai vezi neajunsurile si defectele. Sa realizezi ca esti pe un dead end.
Si mai faci si tot felul de prezumtii despre ce simt si gandesc altii care au o alta parere decat tine, atunci cand vine vorba despre ipotetica frica "viscerala" de moarte, pierderea identitatii samd. Habar n-ai. Dar mai grav si mai grav este ca ai ajuns la o autosuficienta (si ma gandesc ca esti, totusi, tanar) crezand ca stii "adevarul". Crezi ca te-ai iluminat si te-ai relizat dpdv al conditiei umane daca ai capatat repulsie fata de religie si fata de conceptele metafizice. Te amgesti, te rog sa crezi...E doar fudulie si ignoranta.

Răspunde

Raportează

Evaluează

"Isus e Dumnezeu", "Isus a murit pentru noi", "Isus a înviat" nu sunt afirmații care se pot dovedi. Le crezi sau nu le crezi, în mod arbitrar, dar ele nu sunt cunoaștere obiectivă. Cine crede că asemenea afirmații se pot dovedi obiectiv are gărgăuni în cap. Dacă Isus e Dumnezeu e un lucru care nu se poate cunoaște.

Răspunde

Raportează

Evaluează

Ajungem la ce observase Nietzsche: obsesia crestinismului pentru adevarul obiectiv a distrus fundamentul intelectual al crestinismului.

Dusmanii credintei traditionaliste sunt microscopul si telescopul. Dusmanii credintei fundamentaliste sunt istoria si arheologia.

Răspunde

Raportează

Evaluează