Ce parere aveti?
Pariul Ateului este un răspuns ateu la „Pariul lui Blaise Pascal" cu privire la Existența lui Dumnezeu. În timp ce Pascal a sugerat că este mai bine să riști crezând într-un zeu care s-ar putea să nu existe, decât să riști pierderea fericirii eterne prin lipsa credinței într-un zeu care există, Pariul Ateului sugerează:
„Ar trebui să îți trăiești viața și să încerci să faci lumea un loc mai bun, indiferent de prezența sau lipsa credinței în Dumnezeu. Dacă nu există Dumnezeu, nu ai pierdut nimic și vei fi reamintit cu drag de către cei rămași în urmă. Dacă există un Dumnezeu binevoitor, el te va judeca după faptele tale și nu doar după faptul că ai crezut sau nu în el."
Ordonare:
După relevanţă
Nu are sens. Hai sa ti explic:
"... să faci lumea un loc mai bun..."
Ce inseamna acel loc mai bun? Cum atribui tu "binele"?
Incearca sa raspunzi la asta.
Răspunde
Wikipedia, nice.
E perimată povestea. Easy.
Replica ateistă provine din concepția stoicismului, sau mai concret, stoicismul lui Marcus Aurelius.
Tot raționamentul se bazează pe faptul că Dumnezeu e un Dumnezeu,, binevoitor''. Ceea ce e foarte adevărat.
DAR permite-mi să mai adaug faptul că Dumnezeu e Sfânt și Drept. In sfințenia lui, NU tolerează păcatul. Iar dreptatea Lui, cere in mod imperios pedepsirea păcatului.
Deci.
Ateu, neateu, oricât de filantrop, altruist, darnic, respectuos, onest etc. ad infinitum eşti, NU ai acces la prezenţa lui Dumnezeu, care este sfânt, pur, curat, desăvârşit. NU există alte căi aferente, alte mijloace, alte uliţe pe care să le parcurgem pentru a ajunge în Rai, adică în prezenţa eternă a lui Dumnezeu însuşi, decât Isus Hristos care este, atenţie, CALEA.
Nu,, o cale'' oarecare dintr-o multitudine de căi.,, Calea'' adică unica, singura care duce spre Dumnezeu Tatăl, în Rai.
De ce? Pentru că nimeni nu poate sta în prezenţa divină decât dacă e perfect din punct de vedere moral. Ceea ce este, evident, omeneşte imposibil. Tocmai de aceea s-a jertfit Isus Hristos pentru umanitate. Pentru că omul, prin forţele proprii, nu ar fi reuşit niciodată să atingă standardele divine de perfecţiune etică şi ar fi sfârşit separat de prezenţa dumnezeiască pentru veşnicie.
Dacă ar fi cum afirmaţi voi, adică omul se poate,, purifica'' prin acte de caritate, atunci jertfa lui Isus nu ar mai avea niciun sens și ar fi complet...inutilă. Sau credeți că murit în doru' lelii, de plictiseală, dacă există o alternativă mai puţin costisitoare pentru ca omul să ajungă în Rai? Am fi rămas cu acea listă minunată de zece porunci, pe care ne-am fi sinchisit toată viaţa să le îndeplinim cu sfinţenie (tentativă care nu ne-ar fi reuşit pe deplin, bineînţeles, având în vedere că omul păcătuieşte înaintea lui Dumnezeu atât prin faptă cât şi prin vorbă şi gând), şi hasta la vista.
Dar TOCMAI pentru că nu putem fi atât de buni încât să fim capabili să ne purificăm pe noi înşine prin faptele noastre altruiste, a fost nevoie de cineva sfânt, desăvârşit, care să ne purifice pe noi. In BUNĂVOINȚA (că tot veni vorba) și Dragostea Lui, Dumnezeu s-a jertfit pe Sine pentru a ne curăța și pentru ca noi să avem in consecință acces absolut la prezența Sa divină după moarte.
Iar tot ce trebuie omul să facă, este să creadă în jertfa şi iubirea Lui.
Gata, renunţaţi la iluzia că oamenii,, buni'' ajung în Rai, adică în prezenţa divină. Oamenii purificaţi prin jertfa divină au acces la prezena divină, adică ajung in Rai.
Isus este CALEA, unica, singura cale.
O întrebare, draga mea, fără pic de ironie:
din moment ce nici un om, oricât de bun și corect ar fi de-a lungul vieții, nu poate fi fără de păcat, drept urmare suficient de bun pentru Dumnezeu, atunci toți oamenii, de la Adam și Eva (presupunând că au existat) până la "jertfa lui Isus" (care a plătit pentru păcatele tuturor), au ajuns în iad, nefiind suficient de curați și neputând fi iertați, pentru a ajunge la Dumnezeu, și plătind singuri în acest fel pentru păcatele lor?
Atunci cum de au fost declarați atâția sfinți? (dacă omul de unul singur nu poate fi suficient de curat pentru Dumnezeu)
Și dacă chiar au fost sfinți, numai ei au ajuns (direct) în rai și restul au fost trimiși în iad?
După logica ta, bineînțeles.
Răspunde Nici un sfant nu a ajuns in rai ca era el "sfant"!
Fair enough.
Perfect legitimă și foarte logică intrebarea.
Și eu mi-am pus-o.
Să vedem.
Nu prea știu. Cel puțin deocamdată.
Da. 3 zile ca să-ți spun...asta.
Cert e că Isus a murit pentru păcatul omenirii; in intregime: atât prezent, cât și viitor și TRECUT.
Baza mântuirii a constat intotdeauna in credința in Dumnezeu, probabil mântuirea celor care au trăit inaintea actului jertfirii pe cruce al lui Isus, a constat in CREDINȚA că Dumnezeu le va ierta cumva păcatul, il va spăla și va face dreptate totodată, așa cum a promis. Credința că Mesia VA VENI și va plăti pentru păcatul lumii, asta incluzând și păcatul lor.
Pentru că Dumnezeu a promis incă din Geneza, imediat după căderea omului, că va trimite un Mântuitor, un Ispășitor sfânt, care va zdrobi capul șarpelui. Iar Mesia cel profețit este Isus Hristos din Nazaret.
...
Cât despre sfinți...
Spui,, au fost declarați atâția sfinți''...de către cine?
Te referi la biserica instituționalozată ortodoxă/catolică sau la Dumnezeu insuși ca autori ai,, sfințirii''. Pentru că e o diferență crucială.
Biserica nu a fost învestită cu puterea de a declara sfinți. Canonizarea așa cum e practicată ea de către clericii bisericilor instituționalizate nu are niciun fundament biblic. E absurd; omul NU are capacitatea de a decreta cine ajunge sau nu in Rai, adică in prezența lui Dumnezeu, indeosebi DUPĂ moartea persoanei respective. Ridicol.
Dacă prin,, sfinți'' te referi la patriarhii Vechiului Testament, ai dreptate.
De pildă, Biblia spune că "Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi aceasta i s-a socotit ca neprihănire."
Ce este esențial e că NU faptele noastre ne mântuiesc, ci CREDINȚA in Dumnezeu, care ni se socotește ca neprihănire. Chiar dacă această credință este in ceva care URMEAZĂ să se intâmple, adică o promisiune de la Dumnezeu, precum trimiterea unui Mântuitor care să spele păcatul lumii și să satisfacă dreptatea lui Dumnezeu prin ispășirea tututor păcatelor.
Bun. Dar acum hai să...complicăm lucrurile.
Ce facem de acei oameni care nu au auzit niciodată de Cuvântul lui Dumnezeu, cărora nu le-a fost făcută cunoscută Evanghelia? Evident, ar fi nedrept ca Dumnezeu să ii judece in conformitate cu o lege care lor nu le-a fost adusă la cunoștință.
Oricum, cert e că va Dumnezeu va judeca, in infinita lui ințelepciune, cu o măsurătoare dreaptă. Dreptatea ii este inerentă. Biblia spune:
,, Atunci cînd va veni vremea hotărîtă, zice Domnul, voi judeca fără părtinire.'' (Psalmii 75:2)
,,Pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate...'' (Faptele Apostililor 17:31)
Dumnezeu a oferit omului dovezi suficiente credinței atât IN om cât și in jurul lui. Există două legi in afara celor două Legăminte (Legământul Mozaic și Legământul cel Nou prin Isus Hristos): Conștiința umană și dovezile Creației:
,, Cerurile spun slava lui Dumnezeu și intinderea lor vestește lucrarea mâinilor Lui.'' (Psalmi 19:1)
Dar cine aude Evanghelia și o respinge, va fi judecat in consecință.
Isus spune că El este,, Calea, Adevărul și Viața'', și că nimeni nu ajunge la Tatăl decât PRIN El, adică PRIN credința in El și actul Lui de mântuire.
Nu știu dacă greșesc, sper să mă lumineze Dumnezeu in acest sens. După cum spune intr-un mod atât de minunat David:
"Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Incearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, și du-mă pe calea veșniciei!" Psalm 139:23
Psalmul meu preferat.
Mulțumesc pentru răspuns, draga mea (deși nu era nici o grabă).
Apreciez enorm că ai început cu:
"Nu prea știu. Cel puțin deocamdată.
Da. 3 zile ca să-ți spun...asta.".
Foarte înțelept din partea ta...
De restul, ce începe cu "Cert e...", nu mă iau, întrucât pentru mine nimic nu e cert și poate în certitudinea ta chiar ai dreptate. Nu am de unde să știu.
Mulțumesc înc-o dată...și o zi splendidă, draga mea.
De luat nu te iei, accept; dar sper că măcar ai citit.
Nu?
Bineînțeles, draga mea.
Însă prefer să nu despic firul în patru. Nu prea văd rostul. Oricum, cu certitudine vom ști după moarte sau niciodată.
Am încă câteva întrebări, draga mea. Sper să nu par prea impertinentă, dar știu că de la tine am cele mai mari șanse să primesc un răspuns argumentat și satisfăcător.
Vezi tu, draga mea, majoritatea religioșilor din România se află cam la acest nivel:
- http://youtu.be/AaKbU1KF4YE
- http://youtu.be/6R9wjwg-m_s
- http://youtu.be/zR97w7vGH0E
- http://youtu.be/Nb2hjxPFRlo
- http://youtu.be/EQjuN98lnjs
Și la rândul lor și ei pretind că vor ajunge în rai, doar pentru că în dreapta rubricii "religie" și-au bifat "ortodox".
Cred că înțelegi și tu de unde vine nedumerirea mea și anumite glume ce se fac pe seama credincioșilor. Foarte mulți cred, dar nici nu știu în ce și de ce. Cred (deși probabil e mult spus) doar pentru că așa au văzut la alții, doar pentru că așa e tradiția, fără să conștientizeze ce înseamnă credința, religia și să știe măcar noțiunile elementare pe care se fundamentează religia lor. Cu toate astea majoritatea dintre ei își permit să judece drastic și irevocabil pe toți cei care nu le împărtășesc preferințele religioase și să-i amenințe cu veșnicia chinurilor iadului. Nu ți se pare ridicol?
Ce poți să-mi spui în legătura cu acest subiect (mi-ar plăcea să-ți aflu părerea), în afară de faptul că, în opinia ta, așa cum presupun, ei nu sunt credincioși adevărați, cu toate că afirmă sus și tare că au credința în Dumnezeu, ceea ce teoretic îi plasează automat în categoria credincioșilor (așa cum și ateu e automat ateu, din moment ce neagă existența lui Dumnezeu)?
(Partea amuzantă știi care e? Că dacă îi respingi pe toți cei care ți se par nedemni, nu îți va rămâne nici 5%, dar fie...)
(Chiar! Mi-ai dat o idee. Un...să-i zicem, "fals credincios" ce e, din moment ce afirmă că el crede în Dumnezeu, însă este respins de "adevărații credincioși", spunându-i-se că nu e credincios enough? Sau rămâne în afara religiei? Cum vine asta? Există un termen, o categorie aparte (așa cum sunt agnostici, atei) pentru "falșii credincioși"? Dacă ei ar exista, nu ar fi logic să existe și o categorie specială numai a lor?)
A te numi "ortodox"/"creștin"/"credincios" îți asigură neapărat un statut privilegiat în societate și este o etichetă pozitivă, pe care poți să o afișezi cu mândrie oridecâte ori vrei să demonstrezi cât de bun și corect ești, etalându-ți superioritatea (așa cum se obișnuiește în România), sau nu neapărat (luând în considerare exemplele prezentate în reportaje)?
Asocierea cu acești oameni nu-i deranjează pe "adevărații creștini"?
De ce sunt mai rău priviți ateii (nu mă refer la cei agresivi, care recurg la jigniri) și agnosticii (care își văd de ale lor și nu fac rău nimănui), decât semenii care le împărtășesc credința, dar o fac de rușine și indirect își bat joc de ea și o jignesc?
Bine, mă opresc aici...
Sper că nu te-am amețit de tot cu întrebările mele.
Dar nu e nici o grabă, scumpa mea, poți să-mi răspunzi când și dacă vrei/poți.
Ok.
Le luăm ordonat, pe rând, frumos, și vedem unde ajungem.
Impertinentă? Nici nu poate fi vorba de așa ceva. Dimpotrivă. My pleasure. Religia este una dintre subiectele mele preferate.
Incep prin a spune că...am vizionat aceste scurtmetraje horror demult. Ce durere să imi reimprospătez memoria in ceea ce le privește.
Din păcate, aceasta este realitatea concretă cu care avem de-a face. Insă in ceea ce privește afirmația ta conform căreia,,majoritatea religioșilor'' din România ar fi la nivelul celor din videourile la care ai făcut trimitere, tind să te contrazic.
De ce? In primul rând, e imperios să ținem cont de,,eșantionul'' acestui quasi-studiu social. Nu vorbim nici măcar de MAREA majoritate, ci de FIECARE dintre participanți, atunci când afirmăm despre ei că sunt persoane inaintate in vârstă, care locuiesc in mediul rural. Singura excepție este domnișorul de etnie romă, care... ședea in căruță cu hamul in mâini. Reminiscențele comunist-ateiste se intrevăd cu ușurință.
Așadar, este lesne de imaginat contextul educațional și cultura acelor persoane. Apoi, niciunde nu este menționat faptul că acești oameni susțin că ar fi creștini. Eu consider că in primul rând, in cazul acestor situații lamentabile, nu ipocrizia religioasă e problema, ci educația, efectiv. Pentru că pana mea, nu e nevoie să fii creștin fervent pentru a cunoaște răspunsul la intrebările de-a dreptul banale care le-au fost adresate.
Acesta este un factor crucial pentru determinarea validității,,rezultatelor''.
Oricum, religia nu are nicio legătură cu educația; un cioban poate fi,,mai'' creștin decât un nene cu trei facultăți, fără doar și poate.
Pentru mine lucrurile sunt foarte clare. Ai anticipat corect opinia mea. Acele persoane nu sunt creștini autentici (in cazul in care pretind a fi).,, După roadele lor ii veți cunoaște.'' Cuvintele sunt de prisos dacă nu sunt susținute de fapte care să le ateste veridicitatea. Ba mai mult, chiar și credința sinceră este,, moartă'' in absența faptelor, după cum spune Biblia. Pentru că,, și dracii cred și se-nfioară''. Auto-intitularea nu valorează nimic.
Analogia cu adepții ateismului este defectuoasă. De ce? Pentru că ateismul este o concepție filosofică, NU o religie, și deci nu presupune respectarea unui anumit set de precepte dogmatice. Ateismul constă intr-o afirmație (da, nu vreau să aud de ateismul slab, pentru că este cea mai mare tâmpenie tautologică; ateismul afirmă că nu există Dumnezeu, punct), pur și simplu, pe când aderența la o anumită religie implică și ACȚIUNE in conformitate cu doctrina religiei respective. Eventual, am putea face o comparație in acest sens intre Ateism și Teism (dar nu Ateism și Creștinism).
Dar in fond,,, a afirma sus și tare''... orice, nu te face automat un adept al acelui ceva. Chiar și un ateu, degeaba se declară a fi ateu, dacă in drum spre casă iși face câte trei cruciulițe când trece pe lângă vreo biserică, iar când ajunge la destinație mai face și câteva mătănii, așa, de Doamne-ajută (că deh...). Să nu mai menționez,, ateii'' care celebrează de zor sărbătorile creștine.
Și exemple sunt nenumărate. Heck, și Hitler a susținut că e creștin. Oh, really? ...Crezi?
Ințeleg de ce se fac glume pe seama,, credincioșilor''. Și eu consider că pretinșii creștini sunt penibili și adesea ridicoli. Cât despre o categorie aparte pentru,, falșii credincioși''; problema nu se pune că,, rămân in afara religiei'' (nici nu imi pot inchipui cum vine asta). Ar fi absurd să fie categorii - adică concepții filosofice (dată fiind analogia cu agnosticismul și ateismul) - pentru ceva ce...nu ești. E ca și cum ai spune,,nu sunt ateu, dar pretind că sunt ateu, așadar sunt un fals-ateu, deci ce sunt eu de fapt?''.
Aceștia sunt pur și simplu fie: ipocriți (sunt conștienți că trăirea lor nu e in concordanță cu invățăturile lui Isus și totuși pretind că sunt creștini), naivi (m-am,,născut'' ortodox - personal, habar nu am cum naiba e posibil așa ceva - așa a fost și tata, bunicu', străbunicu' etc.), sau ignoranți (nu știu ce e aia,, creștinism'' și in ce constă invățăturile acestuia, dar ei se declară a-i fi adepți pentru că...așa e tradiția și așa face toată lumea). Sau o combinație intre acestea.
Pentru mine personal, valoarea,, etichetei'' de,, ortodox'' e nulă. Cât despre intrebarea dacă adevărații creștini sunt sau nu deranjați de asocierea cu,, pretinșii creștini'' - ar trebui să ii deranjeze, insă nu ca insultă la adresa lor, in calitate de comunitate de oameni, ci la adresa religie, crezului pe care il susțin și il practică. Insă un om echitabil și ințelept care cunoaște Biblia (ca ținând de cultura generală, nu din motive religioase) va ști să facă deosebirea intre niște ipocriți, naivi sau ignoranți și creștinii autentici, fără să cadă in capcana de a-i băga in aceeași oală. Dacă oamenii nu sunt capabili să facă această distincție, inseamnă că hiba e și la ei.
Dacă acei semeni fac de rușine credința, iși bat joc (indirect) de ea și o jignesc, inseamnă că de fapt nu o impărtășesc, pur și simplu. Și de unde deducția că pretinșii creștini sunt MAI bine văzuți decât ateii sau agnosticii de către comunitatea creștină?
Un creștin autentic ar trebui să iși iubească semenii,, ca pe sine insuși'' indiferent de concepția filosofică/confesiunea religioasă a acestora.
Sper că nu te-am amețit cu răspunsurile mele. Imi pare rău dacă am divagat inutil (am tendința). Dacă ai nelămuriri, let me know. Nu știu cât de explicită am fost, dar sunt dispusă să ofer clarificări suplimentare cu plăcere.
Mulțumesc, draga mea. Frumos răspuns și foarte detaliat, așa cum și speram.
De acord, este vorba mai mult despre educație, neștiință, ignoranță...
Însă atunci apare încă o întrebare:
Nu poți fi considerat creștin/credincios (autentic), dacă te-ai născut, să zicem, într-o familie săracă, undeva pe "marginea civilizației" și nu ești la curent cu tot ce este scris în Biblie, cu ce este bine sau rău în conformitate cu scripturile religioase, poate nici nu știi să citești, sau dacă ai un handicap sau IQ-ul (dat tot de la Dumnezeu, teoretic) nu-ți permite să înțelegi unele lucruri, ești mai încet la minte, însă crezi din tot sufletul că există Dumnezeu? Nu ești credincios dacă ai carențe de înțelegere, cunoaștere a Bibliei (dintr-un motiv sau altul), drept urmare nici faptele tale nu sunt în perfectă conformitate cu ceea ce scrie în ea, însă crezi în Dumnezeu?
Nu ți se pare că miroase a snobism și discriminare, în caz dacă răspunsul este "nu"?
Și totodată insist în continuare pe ideea că trebuia să fi fost inventat demult un termen oficial pentru "falșii credincioși", dacă ei (în opinia majorității) chiar au fi existat.
În caz contrar, ei nu se pot include în absolut nicio categorie (oficial rămânând "ortodocși"/"credincioși"), ceea ce pare cam dubios și anormal, și seamănă mai degrabă cu niște căței fără stăpân și fără casă - toată lumea îi alungă, nimeni nu-i vrea.
Însă ei Trebuie să aparțină de ceva și acel ceva sigur nu poate fi ateism sau agnosticism. Ce e?
În rest, tind să fiu de acord cu tine. Frumos argumentat.
Ah da, și îmi retrag acel "majoritatea". Eram conștientă că am exagerat puțin cu el, deși n-aș putea să fiu chiar sigură, pentru că totodată am afirmat că ei sunt CAM (adică "aproximativ") la acel nivel, în sens că majoritatea dintre ei sunt lipsiți de cunoștințe de bază, nu neapărat de cele prezentate în reportaje.
Ca de exemplu:
- http://youtu.be/rfyFUcwGWHs
- http://youtu.be/5Of4mOv8GhI
- http://youtu.be/al1GomJmMlE
- http://youtu.be/4ccZ5VNakCU
- http://youtu.be/T55IrWRt17Q
Și exemplele pot continua...
"Și de unde deducția că pretinșii creștini sunt MAI bine văzuți decât ateii sau agnosticii de către comunitatea creștină?"
Pentru că în afară de tine nu țin minte să fi văzut pe vreun credincios care să se arate nemulțumit vis-a-vis de atitudinea lor (de bună voie și nesilit de nimeni, din proprie inițiativă), în schimb foarte des se comentează pe seama non-religioșilor și se comentează dur.
"Un creștin autentic ar trebui să iși iubească semenii,, ca pe sine insuși'' indiferent de concepția filosofică/confesiunea religioasă a acestora."
Amin!
N-ai putea să te multiplici? :))
Bun. In legătură cu prima ta intrebare.
Fair enough.
Dumnezeu se uită la...inima omului. Capacitatea intelectuală este irelevantă (excluzând situațiile in care persoana suferă de o deficiență mintala care ii afectează capacitatea de a gândi rațional). Chiar și un copilaș poate ințelege Evanghelia și poate avea credință (Oh, to have faith like a little child.) Iar in cazul prezentat de tine, dacă o persoană nu are acces (din motive obiective) la Biblie și deci la ivățăturile ei, credința sinceră in Dumnezeu este SUFICIENTĂ. Iar faptele ei pot fi in conformitate cu invățăturile Bibliei (care ce sunt de fapt? acestea reflectă VOIA lui Dumnezeu). Cum?
In primul rând, eu cred că moralitatea NU este relativă. Majoritatea oamenilor de știință respectabili, de vază (de pildă, from the top of my head, Richard Dawkins - care e ateu, după cum bine știi) admit existența unui consens uman universal in ceea ce privește moralitatea. Un soi de simț etic inextricabil care transcende contextul cultural, educațional, social, inerent ființei umane. Conștiința umană este suficientă pentru un om, indeosebi dacă acesta are credință autentică in Dumnezeu, pentru a-i indica...the right thing to do.
După cum spune Kant (iar el explică universalitatea moralității in absența credinței in Dumnezeu intr-un mod foarte pertinent: rațiune și EMPATIE; omul trebuie privit ca un SCOP per se, nu ca un mijloc; dar asta e nițel altă poveste):
"Două lucruri umplu sufletul de o admirație și o venerație mereu crescândă și nouă, în măsura în care reflecția și le întipărește și se atașează de ele: cerul înstelat deasupra mea și legea morală DIN mine.".
Un ateu poate fi buni, mult și bine. Pentru că Dumnezeu a pus in fiecare ființă umană o LEGE MORALĂ, și o conștiință, ca gardian al acesteia.
Iar apoi, dacă persoana respectivă crede in jertfa lui Isus, chiar dacă nu are acces la Biblie...și aici intervine factorul primordial, DUHUL SFÂNT al lui Dumnezeu il va călăuzi. Acesta mustră, indeamnă, cercetează, aduce pe calea cea bună.
Iar Legea Divină, in esența ei, este foarte simplă. There's no need to be a rocket-scientist in order to understant it:
,, Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi.''
...
Cât despre introducerea unui termen pentru,, falșii credincioși'', imi mențin părerea. Ar fi absurd să se inventeze câte o categorie pentru fiecare dintre cei care pretind a fi adepți ai ceva anume, dar care de fapt nu sunt. O categorie pentru cei care se declară atei, dar nu sunt, o categorie pentru cei care se declară musulmani, dar de fapt nu sunt, una pentru cei care se declară budiști, dar nu sunt etc. Ei sunt ori ipocriți, ori naivi, ori ignoranți (deocamdată la aceste categorii m-am gândit; or mai fi și altele).
Nu ii alungă nimeni, ei singuri se exclud, pentru că nu sunt consecvenți și fideli concepției filosofice/religiei căreia susțin că ii sunt adepți.
Din nou, in videourile la care ai făcut trimitere avem de-a face cu o lipsă acută de educație. Oamenii aceia frecventează cel mai probabil serviciile duminicale din pură superstiție (iar apoi, mersul la biserică nu face pe nimeni creștin). Și că așa...se face; că așa face vecinu' și așa au făcut și strămoșii lor.
De ce au făcut așa? Crezi că iși pun măcar problema astfel? ...Depaaarte de ei o gândire critică, analitică.
Apoi, hai să clarificăm. 
Eu NU sunt creștin. Deocamdată. Sunt teist.
Iar Dumnezeul biblic iudeo-creștin mi se pare cel mai verosimil (da, am citit și m-am documentat despre budism, hinduism, confucianism, iudaism, islam (mi s-a făcut rău când am inceput să citesc Qur'anul; sunt alergică la această,, religie'') etc.)
Cât despre...
"Un creștin autentic ar trebui să iși iubească semenii,, ca pe sine insuși'' indiferent de concepția filosofică/confesiunea religioasă a acestora."
Imi este foarte ușor să predau. De vorbit, easy. Dar eu nu sunt așa in realitate. Ți-am mai spus, sunt foarte imatură spiritual.
Dar așa ar trebui să fie și așa ar trebui să facă un creștin autentic. Personal, cunosc astfel de oameni. Nu sunt foarte numeroși, dar sunt.
Mersi, scumpo. Momentan mi-ai satisfăcut curiozitățile. Dacă mai apare ceva, revin.
(Deși...nu am înțeles de ce capacitatea intelectuală este irelevantă pentru Dumnezeu, DAR "excluzând situațiile in care persoana suferă de o deficiență mintala care ii afectează capacitatea de a gândi rațional".
Cei cu probleme psihice, cei cu sindromul Down, de exemplu, din start nu pot fi credincioși/creștini și vor fi trimiși în iad să ardă o veșnicie, doar pentru că s-au născut diferiți?
Nu au nici o șansă în fața lui Dumnezeu, doar pentru că El nu le-a dat capacitatea mintală pentru a-l înțelege și a-l proslăvi?
Nu e nedrept?
Nu înțeleg cum vine asta. Dar în fine, s-o lăsăm așa. Oricum este ceva indemonstrabil, pur teoretic, simple păreri și-atât...)
Pup, dragă.
Ohooo.
Stai așa. Viciu de comunicare din partea mea. Imi asum greșeala de exprimare sau... explicare, mai degrabă.
E foarte important ce ai sesizat tu acolo. Să o lăsăm așa? Inadmisibil.
Când am spus:,, Capacitatea intelectuală este irelevantă (excluzând situațiile in care persoana suferă de o deficiență mintala care ii afectează capacitatea de a gândi rațional)'', m-am referit la faptul că IQ-ul, inteligența, profunzimea intelectuală nu are relevanță in ceea ce privește CREDINȚA in Dumnezeu (și am dat ca exemplu copilașii, care pot crede, deși nu au capacitatea intelectuală de a gândi lucrurile la un nivel profund, sau de a gândi in noțiuni abstracte - eh, depinde și de vârstă, dar ai ințeles ideea). Esențialul este că nu trebuie să fii inzestrat cu un intelect deosebit pentru a putea avea credință in Dumnezeu.
Am specificat, desigur, excepția persoanelor care suferă de anumite deficiențe mintale care le afectează capacitatea de a gândi rațional, pentru că ele nu au abilitatea de a raționaliza indiferent de domeniu (!), asta incluzând și credința/spiritualitatea.
NU am insinuat că aceștia vor ajunge in iad pentru că NU POT, efectiv, să aibă credință (din cauza problemelor medicale, care sunt, bineințeles, un factor obiectiv). Evident că ar fi NEdrept. Categoric.
Insă Dumnezeu o să judece lumea in fucție de capacitatea de ințelegere, de gândire, pe care o are fiecare individ. După cum am spus, nu e nevoie să fii Einstein pentru a ințelege și a fi capabil să implinești Legea Divină (care e foarte simplă și pe care am enunțat-o), ci doar de nivelul intelectual al unui copilaș. INSĂ dacă cineva NU are, efectiv, capacitatea de a gândi, de a raționaliza, NU va fi judecat ca și când ar avea-o. Ar fi absurd și indubitabil nedrept.
Am mai discutat acest aspect. Dumnezeu va judeca cu o măsură dreaptă.
Sper că am clarificat (cât de cât).
Da, m-ai lămurit acum. Mulțumesc.
Am citit toate raspunsurile, dar eu inca sunt nelamurit.
In ultimul tau raspuns spui ca, "Dumnezeu o să judece lumea in fucție de capacitatea de ințelegere, de gândire, pe care o are fiecare individ.", ceea ce este interesant si cat se poate de logic, dar eu nu cred ca este raspunsul oricarei situatii.
Sunt foarte multi copii care se nasc in familii destrabalate, acesti copii nu invata alceva de la parinti decat cum sa fie imorali sau pacatosi(daca vrei). Cum ramane cu ei? Un caracter nu se schimba de pe o zi pe alta, iar pentru a avea vointa trebuie sa realizezi de ce este mai bine asa decat invers. Cum pot realiza ei daca nu au destula materie in cap? Neinteresul parintilor se oglindeste in modul de a fi si de a gandi al copiilor. Insuficientele alimentare, ale somnului, alcoolul, fumul de tigara, si nu in ultimul rand, scandalurile si bataile scad capacitatile si creeaza traume. Tu esti desteapta si morala din interesul parintilor, alte persoane, au carente si sunt imorali din neinteresul parintilor. Tu ajungi in Rai si ei in Iad!? Nu e corect!
Referitor la pariul lui Pascal, pe care multi crestini il folosesc... ca este mai logic sa crezi, dar cum ramane cu sinceritatea fata de mine? Nu as fi un ipocrit? Il fentez pe Dumnezeu?
O alta problema, ce eu personal nu o pot accepta, este rasplata si pedeapsa. Nu pot crede ca un creator bun si corect foloseste aceasta modalitate de a educa. Inspirand frica obtii ceva, educi? Nu. Nu pot fi de acord cu pacatul si mantuirea! Guvernantii cumpara voturi pentru a castiga alegerile. E corect? La fel face si religia. Nu pot intelege de ce as fi eu pacatos, de ce am nevoie de mantuire, cand toata povestea biblica este atata de confuza si atat de interpretabila, fiind plina de lucruri pe care nu le putem intelege.
Daca suntem morali Dumnezeu ne rasplateste, ne ofera un loc in imparatia lui, dar noi nu avem nicio notiune despre cum este sau ce este Raiul. Cum as putea sa-mi doresc ceva ce nu cunosc? Eu personal, nu am cum!
O alta problema este ca, nu eu aleg daca sa cred sau nu in Dumnezeu. Uite in urmatoarea intrebare este explicat destul de logic: http://www.tpu.ro/......a-voastra/
Ce explicatie se poate da?
Da daca zeul asta bun nu a fi zeul crestinilor! Zeul crestinilor e totodata 100% drept si bunatatea nu exclude dreptatea! El asa e in sine si daca e asa are obligatia prin natura
Lui sa pedepseasca raul!
Tu crezi ca credinta in Dumnezeu, te impiedica sa faci din lume un loc mai bun sau nu iti poti trai viata? crezi ca credinta sta in calea dezvoltarii tale ca om? te inseli.Nu inteleg de unde vine tia cum ca stiinta nu poate sa se dezvolte daca ai si credinta.Pretene crestini nu sunt acelasi lucru cu aimish
Păi din câte ştiu prin intermediul bisericii au fost omorâţi mai mulţi oameni decât în ambele războaie mondiale la un loc, prin cruciade şi inchiziţie.
De asemenea Galileo Galilei a fost arestat de către inchiziţie când a afirmat că Pământul e rotund, deci bănuiesc că au fost momente în care a stat în calea ştiinţei.
Multor oameni credinţa într-un anumit zeu li se pare o chestie retardată.
De ce să fac ceva retardat şi lipsit de logică?
Eu nu văd logica religiei şi nici a zeilor, deci nu cred. Cum tu nu crezi în ceva ce nu are logică, la fel sunt şi eu.
Şi-mi pasă mult prea puţin de aspectul ăsta, încât să caut chestii care ar putea sa-mi contrazică ideile mele despre divinitate. Doar nu cred şi punct.
Biserica a omorat atatia mari inventatori, fara Biserica lumea ar fi fost si ar fi un loc mai bun! Toate inventiile de care tu te bucuri acum au fost descoperite de atei, asa ca mai gandeste-te odata cand spui ca Biserica, religia in general si credinta in special, nu au facut rau omeniri si nu o franeaza!
"Toate inventiile de care tu te bucuri acum au fost descoperite de atei"Ai si dovezi care sa iti sustina afirmatia?
Normal ca am! Thomas A. Edison inventat becul era ateu, Disel a creat motorul, era ateu, Eistein, era ateu, Michael Faraday a descoperit electricitatea, era ateu, si multi alti! Asa ca cine nu are dovezi care sa-i sustina afirmatia? Eu sau tu? Tu ai vreo dovada ca vre un sfant, sau preot, sau orice alt om al ''lui Dumnezeu'', a inventat ceva de care tu te bucuri in acest moment? Nu!
Te contrazic, au existat foarte multi oameni de stiinta care credeau in Dumnezeu:
-Isaac Newton
-Galileo Galilei
-Robert Boyle
-Johannes Kepler
-Louis Pasteur
-James Joule
-Samuel Morse si multi altiiiiii
S-o crezi tu ca acestia credeau in Dumnezeu!
Uhm, cred că are dreptate. Oricum "Pariul lui Pascal" nu ia in considerare alte zeităţi. "Dacă tu ai crezut în Dumnezeu şi el nu există nu ai pierdut nimic". Dar dacă tu ai crezut în Dumnezeu si Allah există? sau Ra, Odin, Zeus... ai de unde alege. Poţi risca pierderea fericirii eterne şi prin a crede într-un zeu greşit. Problema e cum alegi în care să crezi.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
