Ce parerer aveti despre Martorii lui Iehova?
In general despre organizatia lor am o parere buna. Chiar daca nu sunt martor, pot sa spun ca sunt foarte organizati si cunosc bine Biblia.
Nu ma deranjeaza cand ma opresc pe strada. Daca nu am cu adevarat timp, le spun. Observ ca lumea e foarte deranjata de "propaganda" lor. Intr-o tara 95% crestina oamenilor le este sila sa auda de Dumnezeu.
Răspunde
Ordonare:
După relevanţă
RăspundeExact, la fel ca toti crestinii de altfel, intr-o profunda amagire impusa cu vrajitorie biblica si multi shekel.
Răspunde Tu nu intelegi notiunea de crestin, cum poti vorbi despre ceva care nu poti intelege, mai creste vreo 20 de ani si apoi poti incepe sa ai opinii.
Ca sa afli o parere obiectiva despre noi, poti accesa situl nostru. Vei observa ca ne bazam in totalitate pe Biblie, ne inchinam lui Iehova, acesta fiind numele lui Dumnezeu si il recunoastem pe Isus ca fiu al sau. Dar vei intelege mai multe despre noi, accesand situl.
Organizaţia "martorii lui Iehova", fondata de Charles Russell tarziu în sec. XIX, a părăsit întregul ansamblu al creştinismului (lucru recunoscut de ei înşişi).
Asa zisii "martori" AU PIERDUT învăţăturile care definesc ceea ce se poate numi BISERICĂ:
- preoţia şi rolul ei în realizarea sfintelor Taine în Biserică, rol confirmat de Mântuitorul Hristos şi de Apostoli în repetate rânduri;
- transmiterea harului prin episcopii şi preoţii lăsaţi de apostoli în Biserică;
- "Predania" (termen al Noului Testament) ca al doilea izvor al Revelaţiei divine;
- Transmiterea mesajului Bibliei fără interpretări stranii şi dislocate din context, etc…
Pe de alta parte, stricteţea regulilor absurde a fost încă de la început un specific al,, organizaţiei martorilor".
Un simplu exemplu îl constituie îndrăzneala "întemeietorului" setei, Charles Taze Russel, cel care a indraznit să pretindă că inventatorii cultului ar fi chiar mai presus de Scriptură, că "ORICINE CITESTE NUMAI Biblia AJUNGE IN INTUNERIC (!?!), pe cand cine citeste NUMAI SCRIERILE intemeietorului sectei, C.Russel, ajunge la adevar (!?!).
Esti mare fan la dat copy&paste de pe internet. Inteleg de unde provine intoleranta ta fara de Martorii lui Iehova, si in general fata de cei ce nu iti impartasesc convingerile. Nu stiu cum poti sa argumentezi ceea ce ai scris in ultimul alineat, dar ia zi, crestinii in general cred si fara sa cerceteze, tipul care a pus intrebarea nu o sa iti ceara informatii pentru a verifica cele spuse, nu o sa se prinda nimeni ca e o minciuna copiata de pe internet, fara sa ai cu adevarat habar de ceea ce scrie acolo.
Martorii lui Iehova! Dau dovada ca sunt singura organizație religioasă care manifestă interes pentru semeni,au argumente biblice sigure ca sunt singurii care calcă pe urmele lui Isus, si practica i nchinarea adevarata bazată pe Biblie, sunt singurii care dau onoarea cuvenită Numelui divin, respecta legile statului in care trăiesc, iar acestea pana unde nu contravin Principiilor lui Dumnezeu, de ex:o porunca spune sa nu ucizi, iată motivul pentru care nu participa in organizații militare si politice.Eu ma bucur cand vin la mine abia ii astept, sunt foarte bine pregatiti, pentru a predă învățăturile biblice, eu am invatat multe de la ei, am vazut ca intr-adevar Biblia schimba vieti.
Daca ne pocaiam nu o sa mai poti sa mi-a sugi pentru ca e pakat, stii? deci nu vriau.
Vriau s-a havem un copil anpreuna, ke zici?
Vreau sa scrii corect. Ce zici?
Vreau sa va duceti la psihiatrie. Ce ziceti?
E pentru cei cu coeficientul de inteligenta intre minim si cel de cimpanzeu.
Daca nu ai de gand sa te bucuri de viata sau nu te duce capul cum sa faci asta, atunci Martorii lui Iehova e pentru tine.
E munca in echipa acolo., poti sa iti tragi si familia si prietenii sa le distrugi si lor orice sansa sa fie fericiti. O sa iti multumeasca inzecit. Enjoy
Total negtivă din mai multe motive. Sincer, nu găsesc nici un + existenței acestei organizații religioase, nici măcar pe bază de principiu.
Incearca sa o cunosti mai bine.
Martori nu sunt crestini.
In loc sa prezinte oamenilor adevarul biblic si sa vorbeasca despre Hristos iti vin cu fel si fel de doctrine ne-biblice + revistele lor turnul de veghere.
Ca si concluzie personala iti pot spune ca acest cult este fals!
De unde stiu?
Biblia arata adevarul si opusul a multor lucruri pe care le sustin aceste peraoane
eu te provoc sa iti testezi teoria, si dupa scrie-mi sincer experienta avuta. Ia-ti o Biblie cu tine, Ortodoxa, Cornilescu, care vrei, si pune un Martor sa isi sustina convingerile cu Biblia ta. Experimentul asta e pentru ca observ ca esti prost informat, sau minti intentionat, nu stiu, cert e ca daca in publicatiile noastre sunt consemnate convingerile pe care le avem, nu inseamna ca de acolo provin. Un alt test pe care l-ai putea face, pentru ca observ ca nu ai citit nici un „turn de veghe" despre care faci referire, sau daca ai facut-o, nu ai fost prea atent, este sa citesti si sa observi unde se face referire la anumite informatii de natura spirituala, gen despre Dumnezeu, Isus, cer etc. daca la sfarsitul frazei care contine informatiile respective sunt versete Biblice pe baza carora poti verifica daca e scripturala informatia sau nu. Nu iti cunosc religia, nici nu-mi pasa, insa intreaba-te, si fara sa intri pe internet, daca ai purta o discutie cu mine, fata in fata, si te-as intreba unde scrie in Biblie de cutare practica, gen maslul, inchinarea si puparea icoanelor si a cadavrelor unor persoane „sfinte" s-a.m.d, ai putea sa imi raspunzi cu Biblia? Sunt curios cat de des citesti din Biblie si cate versete stii, daca tot te ti mare crestin dupa Biblie.
Nu există adevăr biblic. Este ca și cum ai zice portocale albastre.
Nu vreau sa scriu prea multe ca sunt pe tlf si scriu greu dar totusi cateva lucruri iti spun.
Isus HRistos este fiul lui DZeu
Isus hristos a coborat in trup, patimit, a murit a inviat si sade la dreapta tatalui. Creezi?
Daca vi si imi spui ca nu e adevarat ai o invatatura a dracilor si de fapt esti antihristul de care se pomeneste in scriptura
Mai departe despre cultul vostru 1844 sfarsitul lumi, 1878 rapirea adunari sfintilor, in 1889 prezice ca in 1914 din nou sfarsit lumi pana in 1969 au crezut asta.
Rusell 1916 dupa moartea sa invie la cer de unde supravegheaza turnu de veghe pfff vai vai.
1925 vor inviaa sfinti credinciosi
1975 din nou armaghedon
Deci sa recapitulam;
Unde este adevarul? Daca vi si stam de vorba si nu imi vorbesti despre Hristos - iertare prin El daca nu imi marturisesti pe HRistos ca Domn si Mantuitor si vi cu o alta invatatura de care ne avertiza ap Pavel ca vor veni, pentru mine egal cu 0 ce imi spui.
Ce rost are sa vi cu reviste in nu il vad pe Isus - vad cerul plin de escavatoare ( in santier asa va fi acolo?) Si nu imi vorbiti de puterea invieri Lui
Concluzie: abureala curata pierdere de timp... findca sunt lucrari facute fara Isus si hiblia arata ca despartiti de el nu putem face nimic.
Daca desp. De El nu putem face nimic, cum imi vorbesti despre addvar cand El nu este inclus ca fii d adevar?
Apropo ca era sa uit e bine sa cunosti versete biblice cat mai multe ai dreptate dar e mai bine sa le dai o interpretare adevarata ca altfel scrie pe noi pierzare
Pace tie
Cum ai ajuns la concluzia ca biblia e o minciuna? Ce te face sa creezi asta?
„Isus HRistos este fiul lui DZeu" - da, ai dreptate
Legat de toate informatiile istorice stranse despre organizatia noastra, nu esti profund documentat. E adevarat ca s-au facut greseli in dorinta de a intelege Biblia si profetiile ei, dar trecutul e doar trecut, pentru ca mereu s-au facut schimbari, organizatia noastra nu a ramas in acelasi stagiu. Observ ca informatiile le-ai strans de pe site-uri care arunca o lumina negativa asupra noastra. Incerci sa arati ca este rea, deoarece s-au inteles gresit anumite lucruri acum zeci de ani din Biblie. De ce nu pomeneste nimeni laudele care s-au adus membrilor ei pentru faptul ca au refuzat sa se implice in razboaiele mondiale, sau in orice alt conflict militar, desi unii au fost executati pentru refuzul pe bazei constiintei lor, altii dusi in lagare de munca sau de concentrare, altii in inchisoare. Cunosc personal martori romani care s-au aflat intr-o astfel de situatie. Daca crezi ca sunt mai importante niste vorbe, si alea apuse, ma refer la intelegerea gresita, decat faptele, atunci inseamna ca privesti lucrurile subiectiv.
Legat de reviste, care e problema cu faptul de a citi? Adica tu nu citesti nici o publicatie care nu il prezinta pe Isus desenat? Sau procedezi asa doar cand vine vorba de publicatiile oferite de organizatia noastra? Din nou, unde e problema, la noi sau la tine?
Concluzia ta e nefondata, sincer, pentru ca nu intelegi pe deplin lucrurile, si nu ti cont de toate detaliile. Ioan 18:35, 36, Isus a aratat clar ca implicarea in sustinerea vreunui guvern politic uman este gresita pentru continuatorii lui, de asemenea, din moment ce nu s-au implicat in apararea celei mai importante persoane de pe pamant din acea vreme, cu atat mai putin crestinii nu ar trebui sa se implice in razboaiele dintre oameni. Cerceteaza istoria marilor religii si vezi cum au facut contrariul, promovand pacea doar in timp de pace, iar in timp de razboi conducatorii lor fiind cei mai buni instigatori la ura si violenta. Acuma no, faptul de a ramane neutru in chestiuni politice e o lucrare facuta „fara Isus", si a ucide pentru guverne este „cu Isus". Ma rezum la exemplele astea.
Recomand sa te documentezi de la sursa despre toate informatiile pe care le consideri deja adevarate, si sa privesti intreaga imagine, nu doar greselile. Cu greseli cu totii ne putem scoate ochii la greu, ce organizatie, religioasa sau nu, nu a facut si face? Diferenta e masura, si lucrurile utile pe care le face in acelasi timp.
De cand e biblia adevarata cand e plina de povesti iluzorii, contradictii si mituri furate de la pagani? Crezi ca facerea omului din pamant este un concept biblic?
Ma bucur ca esti unul din acea care cred ca Isus este fiul Lui Dumnezeu si nu arhanghelus Mihail asa cum spune organizatia martorilor.
Despre evenimentele trecute cu privire la acest cult sunt doar cateva ( in general ) ce ti-am prezentat.
Sa nu imi spui ca cele intamplate sunt greseli simple peste care se poate trece?
Cum adica sa prezici sfarsitul lumi cand in scrpitura scrie Clar negru pe alb : Nici Isus, nici ingeri doar Dumnezeu stie lucrul acesta
Oare sunteti mai presus, unde este temerea fata de Dzeu cand ati facut asemenea preziceri si ati dus lumea in eroare.
Este scris ca vremea aceia El va veni ca un hot, sti cand vine botul sa fure? Categoric Nu ca daca ai sti ai pazi casa.
Fiecare crestin va trebuie sa fie ca o fecioara inteleapta ( vezi pilda fecioarelir )
Bun cu privire la razboi - violenta si alte acte si lucruri care se impotrivesc voi lui Dumnezeu
Cel putin biserica neoprotestanta nu se implica in asa ceva, doar suntem chemati sa iubim pe toti oameni.
Ca nu ati ripostat e bine ati facut un lucru normal pe care trebuie sa il faca un crestin ( nu meritati aplauze pentru atat )
Cu privire la reviste, sa inteleg cand vi sa imi prezinti o asemenea revista cu ea pretinzi sa ma duci la adevar?
Care adevar?
Isus
Si daca imi prezentati altceva, alt adevar oare nu sunteti niste interpreti falsi?
Isus e calea, adevarul si viata nimeni nu merge la tatal decat prin Isus.
Martori prezina o alta, alt adevar alta viata pe pamantul acesta ( imi aduc aminte in una din acele reviste ni se prezenta raiul ca fiind pe paman, nu asta mia atras atentia ci escavatoarele ce erau sa fim serioi)
. isus s-a dus sa ne pregateasca un loc ca acolo unde este el sa fim si noi. Creezi lucrul acesta?
Organizatia din care faci parte NU, isus e doar un arhanghel...
Man, nu e o contradictie faptul ca Isus sa fie in acelasi timp fiul lui Dumnezeu, dar si sa poarte titlul de arhanghel, si sa aiba numele ceresc de Mihael. Nu vreau sa o lungesc in discutii la nesfarsit, nu are rost sa ne contrazicem. Iti respect viziunea si nu intentionez sa ti-o schimb.
„Cum adica sa prezici sfarsitul lumi" - simplu, Biblia o face. Spune ca rautatea si persoanele responsabile de ea urmeaza sa fie distrusi. In afara de Dumnezeu, nimeni nu stia data exacta, dar se stia ca urma sa fie. Ce au facut primii martori a fost in spiritul Bibliei, insa au pus prea mult zel, exagerand. Citeste Matei 24. Discipolii lui Isus il intreaba de „semnul prezentei sale (a lui Isus) si a incheierii acestui sistem/veac". Isus ii indeamna sa vegheze pentru a fi pregatiti pentru acel eveniment, dandu-le si indicii dupa care sa stie daca este aproape sau nu acel eveniment.
In Matei 24:32, 33 Isus spune „Învăţaţi din ilustrarea despre smochin: Când mlădiţa lui este fragedă şi îi dau frunzele, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că el este aproape, la uşi."
Desi nu sa venit cu adevarat „sfarsitul lumii", ei au inteles ca anul 1914 urma sa fie inceputul unei perioade pline de razboaie ca urmare a activitatii demonilor care fusese restransa strict la pamant (Apocalipsa 12:12). Multi scot in evidenta doar esecurile, insa nimeni nu iti spune cum au ajuns la concluzia ca anul 1914 avea sa curpinda evenimente semnificative. Daca vei vedea de cate profetii si versete s-au tinut cont, o sa ramai surprins, pentru ca vei vedea ca nu a fost ceva gen „no, hai sa speriem lumea, uite, 1914 suna interesant, zicem ca in anul ala vine sfarsitul". Legat de restul anilor, urmeaza sa ma documentez atent, am dat comanda unei carti despre istoria organizatiei noastre, cred ca intra 3 Biblii in ea, fiind plina de informatii detaliate.
Legat de rai, gandeste-te logic, nu aduc in discutie versete biblice, apelez la cunostintele tale. Unde au fost creati Adam si Eva? Unii spun ca in cer, si cand au pacatuit au fost dusi pe pamant. Insa Biblia precizeaza ca ei se aflau intr-o gradina, Eden, si spune ca ea se afla intre 3 fluvii, care sunt pe pamant, si cateva, daca nu toate, exista si in prezent. Daca nu pacatuiau, traiau vesnic pe pamant toti oamenii, pentru ca le-a spus sa se inmulteasca si sa umple pamantul, supunandu-l. Bun, acum, sa-mi spui unde scrie in Biblie ca scopul lui Dumnezeu cu privire la omenirea ascultatoare s-a schimbat, si ca nu mai vrea ca noi sa locuim pe pamant. Ziceam ca nu intru in versete dar e esential. In Apocalipsa 5:10 se spune ca niste persoane fidele de pe pamant au devenit regi si preoti pentru Dumnezeu, domnind peste pamant. Din context afli ca acestia erau in cer. In Apocalipsa 20 este descrisa situatia de dupa incheierea acestui sistem, Satan fiind inchis in abis impreuna cu ingerii lui. Ce crezi, pamantul a fost distrus, si nici un locuitor pe el, toti mergand in cer? In versetul 7 se spune ca este eliberat Satan dupa miia de ani, si ii incearca inca o data pe oamenii de pe pamant care nu au fost distrusi. Reuseste sa faca sa devina rai o buna parte din ei, iar apoi spune ca aceia rai sunt distrusi. De asemenea, despre Ierusalim se spune ca coboara pe pamant in Apocalipsa 21. Imi e greu sa dezbat subiectul asta cu tine, am incercat sa fie cat mai pe inteles. Daca vrei sa te convingi ca nu toti oamenii merg la cer, pune mana si ia-o cu Geneza pana la Apocalipsa sa citesti. Nu din prostie sustinem lucrul asta. Is multe versete, dar cum am zis, prea multe detalii, te-as ineca cu informatii, si probabil o vei lua in nume de rau, pentru ca te contrazic. Cum am zis, pune mana singur si documenteaza-te.
Vai da bine stii scrie-mi si mie care lucrare o sustin si este conta Bibliei.
Va scriu cu tot respectul, aceasta tendinta a domniei voastre de a va ridiculariza si subestima interlocutorul nu va face cinste.Maslu-Este vreunul dintre voi în suferinţă? Să se roage. Este cineva cu inimă bună? Să cânte psalmi.
14. Este cineva bolnav între voi? Să cheme preoţii Bisericii şi să se roage pentru el, ungându-l cu untdelemn, în numele Domnului.
15. Şi rugăciunea credinţei va mântui pe cel bolnav şi Domnul îl va ridica, şi de va fi făcut păcate se vor ierta lui.
16. Mărturisiţi-vă deci unul altuia păcatele şi vă rugaţi unul pentru altul, ca să vă vindecaţi, că mult poate rugăciunea stăruitoare a dreptului.-epistola soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov, iar despre icoane Marea confuzie în privinţa icoanelor, care se mai face şi astăzi de creştini insuficient documentaţi, pleacă de la Porunca a 2-a din Decalog, care interzice idolatria: „Să nu-ţi faci chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ!".
Piatra de poticnire în înţelegerea corectă a icoanelor este sintagma „chip cioplit". Deşi porunca vorbeşte de chip şi asemănare (care se referă la funcţia iconografică), porunca se referă nu la icoană ci la idol, definit prin „lucru din câte sunt în cer, sus, şi din câte sunt pe pământ, jos, şi din câte sunt în apele de sub pământ!"
Prin urmare, rolul Poruncii a 2-a este acela de a feri pe credincios de idolatrie, de confuzia între Creator şi creatură, între Dumnezeu şi lucrurile materiale, în final între realitatea existenţei divine şi închipuirile minţii umane („idol" vine din grecescul εíδωλο = imagine înşelătoare, vis).
Aşadar, trebuie făcută bine diferenţa între icoană (reprezentare a Divinităţii) şi idol (reprezentare a unei false divinităţi).
De altfel, dacă în Vechiul Testament, Dumnezeu era nevăzut şi, prin urmare, nu putea fi reprezentat, prin Hristos Dumnezeu se face văzut, om asemenea nouă, ceea ce justifică teologic atât reprezentarea cât şi adorarea Sa, prin icoane. Sf. Ioan Evanghelistul exprimă biblic acest adevăr „Cuvântul (lui Dumnezeu) S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr."
La rândul său, Sfântul Pavel spune clar că prin Iisus Hristos, omul a văzut pe Dumnezeu în mod deplin căci „întru El locuieşte, trupeşte, toată plinătatea Dumnezeirii".
În concluzie, reprezentându-l iconografic pe Iisus Hristos, reprezentăm în realitate însăşi Divinitatea (este motivul pentru care în aura Mântuitorului apar simbolurile aseităţii divine, alfa şi omega, începutul şi sfârşitul).
Icoanele nu sunt idoli, pentru că Dumnezeu nu poate fi idol.In plus, sa nu uitam ca si evreii aveau in corturile lor chipuri de heruvini iar crestinii secolului 1 slujeau sfanta liturhie pe moastele sfintilor.Mai luati si voi o carticica de istorie si veti vedea cum crestinii primelor secole isi cinsteau mucenicii.Sa va mai spun despre moaste,avand in vedere,, nepricerea" mea,a faptului ca nu sunt in stare sa scriu nimic de la mine, voi da copy paste la un dialog a unui preot ortodox cu un altul de alta credinta,, Sfintele moaşte sunt rămăşiţele pământeşti făcătoare de minuni, ale unora dintre sfinţi. Noi le cinstim ca pe nişte obiecte în care Dumnezeu îşi arată puterea minunată a harului Său. Cât au fost pe pământ, sfinţii au avut în ei harul Duhului Sfânt într-o măsură foarte mare, făcând – prin el – adeseori minuni, harul acesta avându-l în sufletele lor şi în viaţa cerească la care s-au dus, într-o măsură mai mare. Dar precum sfântul poate sta în legătură cu oamenii care se roagă lui, ajutându-i în chip minunat, cu atât mai mult păstrează el însuşi o anumită legătură cu trupul său, care a fost şi el lăcaşul Duhului Sfânt, precum spune Apostolul: Au nu ştiţi că trupul vostru este lăcaşul Duhului Sfânt care locuieşte în voi? (I Cor. 6, 19). Sfânta Scriptură ne spune despre minuni făcute prin trupurile sfinţilor în vremea vieţuirii lor pământeşti, mărturisind despre puterea ce era în ele. O femeie s-a vindecat de curgerea sângelui ei numai prin atingere de haina Mântuitorului (Matei 9, 21; Marcu 5, 28; Luca 8, 43–44; Matei 14, 36), şi mulţi oameni se vindecau numai atingându-se de ştergarele şi de trupul Apostolului Pavel (Fapte 19, 11–12), iar alţii, numai prin trecerea umbrei trupului Apostolului Petru peste ei (Fapte 5, 15).
Sectarul:: Dar trupurile sfinţilor şi al Mântuitorului au făcut minuni cât erau în viaţă, fiindcă erau în ele sufletele care aveau credinţă; dar după moarte, ce putere are un trup mort ca să facă minuni?
Preotul: Ţi-am arătat că trupurile oamenilor credincioşi sunt lăcaşuri ale Duhului Sfânt care locuieşte în ele, apoi că acelaşi Duh Sfânt prin trupurile sfinţilor face minuni, atât cât sfinţii sunt în viaţă, cât şi după moarte. O dovadă că trupurile sfinţilor şi după moarte au putere de la Dumnezeu de a face minuni ne-o dă Sfânta Scriptură, arătându-ne că oasele Proorocului Elisei învie un mort (IV Regi 13, 21).
Sectarul:: Închinarea la moaşte înseamnă idolatrie, iar aceasta este oprită răspicat de porunca I şi a II-a din Decalog. Aceste porunci sunt categorice: Eu sunt Domnul Dumnezeul tău… să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. Să nu-ţi faci ţie chip cioplit şi nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt sus în Cer şi jos pe pământ… Să nu te închini lor şi nici să le slujeşti (Ieş. 20, 2–5; Deut. 5, 6–9). Trupurile venerate sunt tocmai «asemănări» din cele oprite în aceste porunci.
Preotul: Nici sfintele moaşte nu sunt idoli sau zei ori asemănări ale lui Dumnezeu, şi nici închinarea la ele nu este idolatrie. Căci dacă Însuşi Dumnezeu le proslăveşte prin puterea minunată ce le-o dă, şi noi trebuie să le cinstim, deoarece prin aceasta cinstim pe Dumnezeu, Care le-a dat putere, şi suntem datori să cinstim puterea dumnezeiască din ele, iar nu pe ele însele ca atare. Noi nu le ridicăm sfintelor moaşte biserici, cum făceau păgânii zeilor şi idolilor lor, ci pe locul descoperirii lor ridicăm biserici lui Dumnezeu şi proslăvim pe Dumnezeu prin ele. Porunca I şi a II-a înlătură cinstirea idolilor, dar nu şi pe a sfintelor moaşte, căci prin sfintele moaşte noi nu înlocuim pe Dumnezeu, aşa cum Îl înlocuiesc păgânii idolatri, prin idolii lor.
Sectarul:: Cei ce se ating de cadavre devin necuraţi timp de şapte zile. Deci atingerea de moaşte, sărutarea lor, nu aduce sfinţire, întărire etc., ci necurăţie, prin care – chiar şi indirect – cineva poate să necurăţească însăşi Biserica. Aşa ni se spune şi în Sfânta Scriptură: Cel ce se atinge de trupul mort al unui om, necurat să fie şapte zile. Acesta să se cureţe cu această apă în ziua a treia şi în ziua a şaptea şi va fi curat; iar de nu se va curăţi… nu va fi curat… Tot cel ce se va atinge de trupul mort al unui om şi nu se va curăţi, acela va întina lăcaşul Domnului… (Num. 19, 11–13; Lev. 21, 10–11; Num. 9, 6–11).
Preotul: Numai cadavrele din Vechiul Testament spurcau pe cei ce se atingeau de ele, pentru că erau sub păcat şi sub blestem. Totuşi, nici chiar acelea nu erau toate spurcate; căci trupul mort al lui Iosif n-a spurcat pe Moise când acela l-a luat la sine în Egipt (Ieş. 13, 19); cadavrul lui Elisei proorocul n-a spurcat pe cel care a fost aşezat în mormânt peste el, ci l-a înviat (IV Regi 13, 20–21 ş.a.). În Noul Testament, trupurile (cadavrele) creştinilor nu mai sunt spurcate, pentru că ele sunt biserici sau lăcaşuri ale Sfântului Duh (I Cor. 6, 19–20; 3, 16–17) şi astfel ele sunt curăţite de blestemul care era asupra lor. Prin urmare, ele nu mai spurcă pe cei ce se ating de ele.
Dar să ştii că toate cazurile de neatingere a anumitor lucruri socotite ca spurcate, au alcătuit o învăţătură aparţinând numai Vechiului Testament, care în Testamentul Nou nu mai are valoare. Apostolul scrie: Dacă deci aţi murit împreună cu Hristos pentru stihiile lumii, pentru ce atunci, ca şi cum aţi fi vieţuind în lume, răbdaţi porunci ca acestea: Nu lua! Nu gusta! Nu te atinge! – Toate lucruri menite să piară prin întrebuinţare – potrivit unor rânduieli şi învăţături omeneşti? (Col. 2, 20–22). În Vechiul Testament erau şi alte lucruri «necurate» care necurăţeau pe om prin atingerea de ele. Aşa erau, de pildă, hainele şi patul celor care aveau curgere de sânge (Lev. cap. 15) sau animalele socotite în Vechiul Testament ca necurate (Lev. 11, 24–25 ş.a.). Sectarii voştri însăşi se ating adesea de ele, dar niciodată nu se socotesc spurcaţi şi nu se curăţesc după prescrierile Vechiului Testament.
Sectarul:: Menirea trupurilor moarte este de a fi îngropate şi de a se preface, prin putrezire, în pământul din care au fost luate, iar nu de a fi sustrase acestei legi a naturii. Căci scris este: Întru sudoarea feţei tale vei mânca pâinea ta, până când te vei întoarce în pământul din care ai fost luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce (Fac. 3, 19). Pulberea să se întoarcă în pământ precum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat (Eccl. 12, 7). Atunci, de ce tocmai trupurile sfinţilor să le sustragem de la această menire a lor şi de la legile naturii care le privesc şi pe ele ca şi pe orice altă materie?
Preotul: Într-adevăr, legea stricăciunii trupurilor moarte este o lege generală, dar, ca orice lege, ea este în primul rând pentru cei păcătoşi (I Tim. 1, 9). Neputrezirea trupurilor sfinţilor este o dovadă că şi legea aceasta – prin excepţiile ce le face – priveşte mai mult pe cei păcătoşi. De altfel, însăşi Biblia ne mărturiseşte că excepţii de la această lege au mai fost şi că Dumnezeu, în anumite cazuri, ridică puterea ei. Aşa, de pildă, prin voia şi puterea lui Dumnezeu, trupul lui Enoh şi al lui Ilie n-au fost îngropate în pământ spre a putrezi, ci au fost luate la cer, căci zice Cartea Sfântă: Şi a bineplăcut Enoh lui Dumnezeu, apoi nu s-a mai aflat, pentru că l-a mutat Dumnezeu (Fac. 5, 24) şi iarăşi: Nici unul nu s-a făcut ca Enoh pe pământ, pentru că şi el a fost răpit de pe pământ (Sir. 49, 16).
Şi Apostolul Pavel grăieşte, de asemenea: Prin credinţă, Enoh a fost luat de pe pământ ca să nu vadă moartea, şi nu s-a mai aflat, pentru că Dumnezeu îl strămutase – dar mai înainte de a-l strămuta, el a avut mărturie că a bineplăcut lui Dumnezeu (Evrei 11, 5). Tot aşa şi despre Ilie ni se spune: Pe când mergeau ei (Ilie şi Elisei) aşa pe drum şi grăiau, deodată s-a ivit o căruţă de foc şi cai de foc şi despărţindu-i pe ei unul de altul, şi s-a înălţat Ilie în vifor mare la cer (IV Regi 2, 11; Sir. 48, 12). Despre Melchisedec, apoi, nu avem nici un indiciu în Biblie că ar fi fost îngropat vreodată, căci era fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început zilelor, nici sfârşit al vieţii (Evrei 7, 3; Fac. 14, 18). Dar peste toate, însuşi trupul Mântuitorului, care a fost întru totul asemenea trupurilor noastre, în afară de păcat (Evrei 2, 17; 4, 15 ş.a.), n-a suferit putrezire în pământ şi totuşi s-a înălţat la cer. Prin urmare, Dumnezeu a făcut şi face, cu trupurile sfinţilor, excepţie de la legea generală – pe care tot El a dat-o – a îngropării şi a putrezirii în pământ. Istoria creştinismului încă e bogată în mărturii asemănătoare celor din Biblie în această privinţă.
Sectarul:: Trupurile moarte, dacă nu putrezesc mai întâi în pământ, nu vor putea învia. De aceea, împiedicând procesul descompunerii lor, se înlătură posibilitatea învierii lor, căci zice Sfântul Apostol: Dar va zice cineva: Cum înviază morţii? Şi cu ce trup au să vină? Nebun ce eşti! Tu ce semeni nu dă viaţă, dacă nu va fi murit. Şi ceea ce semeni, nu este trupul ce va să fie, ci grăunte gol, poate de grâu, sau de altceva din celelalte; iar Dumnezeu îi dă un trup, precum a voit, şi fiecărei seminţe, un trup al său… Aşa este şi învierea morţilor: se seamănă (trupul) întru stricăciune, înviază întru nestricăciune; se seamănă întru necinste, înviază întru slavă; se seamănă întru slăbiciune, înviază întru putere; se seamănă trup firesc, înviază trup duhovnicesc (I Cor. 15, 35–44; Ioan 12, 24). Deci este absolut necesar ca trupurile să putrezească în pământ spre a putea învia. Atunci, dar, de ce să oprim de la putrezire, şi deci de la înviere, tocmai trupurile sfinţilor?
Preotul: În citatul acesta este vorba de schimbarea pe care trebuie să o sufere toate trupurile pentru a putea trece, din timp, în eternitate, adică pentru a putea fi adaptate eternităţii. Schimbarea aceasta se face de obicei prin moarte. Totuşi, sunt şi excepţii de la această regulă (Enoh şi Ilie), după cum ţi-am spus mai sus, şi aceştia sunt schimbaţi la trup, fără să fi trecut prin moarte, precum apostolul zice: Iată, taină vă spun vouă: Nu toţi vom muri, dar toţi vom fi schimbaţi, deodată, într-o clipeală de ochi, la trâmbiţa de apoi (I Cor. 15, 51–52; I Tes. 4, 15–17). Astfel se vede că Dumnezeu poate găsi şi alte căi şi mijloace pentru schimbarea trupurilor noastre, fără ca să le treacă numaidecât prin moarte şi putrezire.
Sectarul:: Toate trupurile moarte trebuie înmormântate, căci şi în Testamentul Vechi, toţi drepţii au fost înmormântaţi, iar uneori trupurile lor au fost chiar ascunse, tocmai pentru a nu fi venerate. Aşa de pildă, despre trupul lui Moise aflăm următoarele: Şi a murit Moise, robul lui Dumnezeu, acolo, în pământul Moabului, după cuvântul Domnului; şi a fost îngropat în vale în pământul Moabului, în faţa Bet-Peorului, dar nimeni nu ştie mormântul lui nici până în ziua de astăzi (Deut. 34, 5–6). Pe atunci iudeii erau înclinaţi spre idolatrie şi uşor ar fi putut cădea în această idolatrie a venerării trupului lui Moise, ştiut fiind cât de apreciat a fost Moise înaintea poporului. Deci, dacă i-au ascuns trupul, este tocmai ca nu cumva, avându-l înaintea ochilor, să-l venereze.
Preotul: Şi după Testamentul Nou, trupurile sfinţilor sunt îngropate, ca şi ale tuturor creştinilor, şi numai acelea din ele care fac minuni sunt dezgropate şi li se dă o cinste deosebită, dar nu adorare, ca lui Dumnezeu. Prin această cinstire ele nu sunt idolatrizate, căci a venera nu este acelaşi lucru cu a idolatriza. În Testamentul Vechi au fost ascunse moaştele lui Moise şi poate şi ale altor drepţi, pentru că iudeii, într-adevăr – fiind înclinaţi spre idolatrie –, avându-l, l-ar fi zeificat ca pe viţelul de aur (Ieş. 32, 1–35, Deut. 9, 16), sau ca pe şarpele de aramă (IV Regi 18, 4). Pentru evitarea acestor rătăciri, era bine să rămână ascunse trupurile unor bărbaţi sfinţi şi drepţi, ca Moise, despre care, de altfel, ştim că însuşi Arhanghelul Mihail căuta să nu-l lase în stăpânirea diavolului (Iuda 1, 9). Pe atunci trupul mort era socotit ca necurat, căci încă nu sosise Hristos cu harul Său sfinţitor şi deci trupul omenesc era încă nerăscumpărat de sub stăpânirea diavolului. Totuşi, iudeii cinsteau şi trupurile morţilor, fiindcă le îngrijeau mormintele (Matei 23, 29).
Încă să ştii şi aceasta, că Biserica a cinstit din primele veacuri osemintele mucenicilor, adunându-le cu mare evlavie şi grijă şi zidind altarele bisericilor peste ele, iar mai târziu, îngrijindu-se ca în altarul fiecărei biserici, ca şi în sfântul antimis de pe altar, să se pună o părticică din sfintele moaşte, ceea ce se face până azi.
Epistola Bisericii din Smirna despre martiriul Sfântului Policarp, episcopul acelei cetăţi († 166), spune: „Noi am strâns oasele lui ca pe un odor mai scump decât aurul şi decât pietrele scumpe şi le-am aşezat unde se cuvine; aici ne vom aduna cu bucurie şi Domnul ne va da nouă să sărbătorim ziua naşterii sale muceniceşti, spre cinstirea biruinţei şi spre întărirea altor luptători".
Se înţelege că cinstirea sfintelor moaşte se îndreaptă tot spre Dumnezeu, a Cărui putere sălăşluieşte în ele. „Cinstim moaştele mucenicilor ca să adorăm dumnezeieşte pe Acela, ai Cărui ucenici sunt, şi cinstim pe slujitori în aşa fel, ca cinstea lor să treacă asupra Stăpânului Care a zis: Cel ce vă primeşte pe voi, pe Mine Mă primeşte".
* * *
10. Despre cultul sfintelor ICOANE
Sfânta Scriptură opreşte închinarea la chipuri cioplite şi la alte asemănări văzute (Ieş. 20, 4; Lev. 26, 1; Deut. 5, 8; Fapte 17, 29). Dar prin aceasta opreşte numai închinarea întemeiată pe socotinţa că însăşi aceste chipuri trebuie cinstite ca dumnezei, adică opreşte închinarea la idoli. Nu opreşte însă cinstirea unor semne şi înfăţişări ale lui Dumnezeu şi ale sfinţilor, când această cinstire nu rămâne la materia din care sunt făcute, ci duce gândul nostru la Dumnezeu sau la sfântul cel închipuit prin ele.
Am văzut cinstirea ce se dădea unor brâie şi ştergare de pe trupul Apostolului Pavel. În Vechiul Testament ni se spune despre doi heruvimi sculptaţi, aşezaţi deasupra chivotului Legii, sau de heruvimii brodaţi în covoarele din lăcaşul sfânt (Ieş. 25, 18–22; 26, 32 etc). Înaintea lor se tămâia şi se făceau închinăciuni (Iosua 7, 6; Ieş. 30, 1, 7, 8). Precum ne ajutăm de cuvânt ca să ne ridicăm la cele mai presus de cuvânt, tot aşa ne folosim şi de icoană, ca să ne ridicăm mai presus de icoană. Şi precum Dumnezeu vrea ca auzul nostru să se sfinţească prin cuvinte curate, aşa vrea ca şi vederea noastră să se sfinţească prin icoane cuvioase, ca prin amândouă aceste simţiri superioare, să pătrundă în suflet gânduri curate.
Sectarul: Nu trebuie să ne închinăm icoanelor, pentru că Dumnezeu este cu totul diferit de icoane, oricât de preţios ar fi materialul din care sunt făcute şi oricât de artistic ar fi executate. Apostolul Domnului grăieşte lămurit: Dacă suntem neam al lui Dumnezeu, nu trebuie să credem că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau ca marmura cioplită de meşteşugul şi de închipuirea omului (Fapte 17, 29).
Preotul: Aici nu cultul sfintelor icoane se înlătură, ci înţelegerea greşită a păgânilor de a confunda pe Dumnezeu cu materia cioplită artistic a chipurilor de idoli reprezentând pe zeii păgânilor atenieni. Apostolul Pavel tocmai vrea să le arate învăţaţilor atenieni în cuvântarea sa din Areopag, că dacă noi, oamenii, – după cum şi ei înşişi credeau – «suntem neam al lui Dumnezeu», adică avem suflet imaterial, care este chipul lui Dumnezeu în noi, de aici putem deduce că Dumnezeu este şi El imaterial ca şi sufletul nostru pe care îl avem de la El şi după care suntem înrudiţi cu El; şi deci Dumnezeu nu poate fi socotit identic sau confundat cu materia statuilor de zei din templele păgâne ale Atenei. Pe baza acestei deducţii a minţii trebuie să spunem că Dumnezeu este eterogen faţă de materia statuilor, şi de aceea este absurd a-L confunda cu o statuie oarecare, oricât de preţios ar fi materialul din care e turnată şi oricât de genială ar fi fost creaţia artistului care a executat-o.
În Ortodoxie susţinem întocmai acest adevăr. Avem icoane sfinţite din aur şi din argint etc., executate cu măiestrie şi cu talent, dar nu susţinem defel că Dumnezeu este identic şi omogen cu aurul sau argintul icoanei care-I reprezintă chipul. Noi învăţăm că există un singur Dumnezeu, iar sfintele icoane au cu totul altă semnificaţie decât aceea de a fi confundate cu Dumnezeu sau cu sfântul al cărui chip îl reprezintă. Ca urmare, învăţătura noastră cu privire la sfintele icoane este identică cu cea din citatul de mai sus şi nicidecum în contrazicere cu el, anume că dacă şi cel din urmă om este mult superior şi eterogen (de altă natură) tuturor statuilor şi icoanelor care-i reprezintă chipul, cu atât mai puţin Dumnezeu ar putea fi omogen (de aceeaşi natură) cu icoanele chipului Său. Dar prin aceasta nu se ştirbeşte cu nimic cinstirea sfintelor icoane.
Sectarul: Icoanele, ca şi idolii, sunt simple obiecte materiale, neputincioase, iar Dumnezeu a osândit pe cei ce nădăjduiesc vreun ajutor de la ele, căci zice psalmistul: Idolii neamurilor sunt argint şi aur, lucruri de mâini omeneşti. Gură au şi nu vor grăi, ochi au şi nu vor vedea, urechi au şi nu vor auzi, căci nu este duh în gura lor. Asemenea lor să fie toţi cei ce-i fac pe dânşii şi se încred în ei (Ps. 134, 15–18; 113, 12–16).
Preotul: Citatul acesta al Sfintei Scripturi se referă numai la idoli şi în nici un caz la sfintele icoane. Iar dacă sfintele icoane sunt idoli, atunci şi cei doi heruvimi din Vechiul Testament, precum şi chipurile de heruvimi, cusute pe catapeteasma de acolo, sunt idoli. Adevărul însă este că nici unele, nici altele nu sunt idoli. Dacă chipurile de heruvimi au fost poruncite să se facă chiar de Dumnezeu, nu este cu putinţă ca sfintele icoane să fie oprite de El. Şi dacă cei ce au cinstit şi s-au închinat în Testamentul Vechi, la porunca directă a lui Dumnezeu – în timp ce idolatria era foarte aspru interzisă –, n-au putut cădea nicidecum sub osândă, atunci nu pot fi osândiţi nici cei ce cinstesc sfintele icoane. Idolii, într-adevăr, sunt neputincioşi, dar sfintele icoane adeseori au dat dovada că au în ele putere dumnezeiască de a face minuni, punând în uimire uneori o lume întreagă. Acest fapt este foarte grăitor în sine însuşi privitor la atitudinea pe care trebuie să o avem faţă de sfintele icoane.
Sectarul: Cinstirea lui Dumnezeu în icoane şi mai ales cinstirea icoanelor cu chipul lui Dumnezeu pe ele, este ceva păgânesc, pentru că numai păgânii şi-au făcut asemănări ale lui Dumnezeu în diferite feluri şi li s-au închinat, după cum ne mărturiseşte Apostolul Pavel: (Păgânii) au schimbat slava lui Dumnezeu celui nestricăcios întru asemănarea chipului omului stricăcios şi a păsărilor şi a dobitoacelor cu patru picioare şi a târâtoarelor (Rom. 1, 23). Or, este absurd să ne întoarcem la idoli sau la un astfel de păgânism.
Preotul: Aici este vorba de idoli şi de rătăcirile păgânilor relativ la credinţa în Dumnezeu, iar nu de sfintele icoane ale creştinilor, care sunt cu totul altceva. În sfintele icoane, creştinii niciodată nu L-au închipuit pe Dumnezeu în asemănarea omului stricăcios, sau ca animal cu patru picioare, sau ca târâtor, ci, dimpotrivă, L-au zugrăvit aşa cum S-a descoperit El oamenilor. Prin aceasta, creştinii şi-au făcut o idee mai clară, mai intuitivă şi mai precisă despre adevăratul Dumnezeu. Tocmai din acest motiv, sfintele icoane au fost întotdeauna un mijloc foarte potrivit pentru adâncirea evlaviei, mai ales la neştiutorii de carte, dar şi la oricare om. Prin aceasta şi artiştii pictori şi-au pus talentul în slujba şi spre mărirea lui Dumnezeu, Care i-a înzestrat pe ei.
Sectarul: Dumnezeu nu poate fi văzut de oameni; de aceea nimeni nu ştie cum este El şi nu-I poate zugrăvi faţa în icoane şi a face o asemănare a chipului Său adevărat, căci Domnul a zis: Nu poate omul să vadă faţa Mea şi să trăiască (Ieş. 33, 20), iar Evanghelistul, la fel, a zis: Pe Dumnezeu nimeni nu L-a văzut vreodată (Ioan 1, 18; I Ioan 4, 12). Apostolul a zis, de asemenea: Cel ce singur are nemurirea (Dumnezeu) şi locuieşte întru lumina cea neapropiată, pe Care nu L-a văzut nimeni dintre oameni, nici poate să-L vadă, Lui cinste şi stăpânire veşnică. Amin! (I Tim. 6, 16).
Preotul: Este adevărat că pe Dumnezeu nimeni nu-L poate vedea în fiinţa Sa, aşa cum este, deoarece El este Duh (Ioan 4, 24), nevăzut ochiului material al omului şi este nemărginit, încât nu numai ochiul, dar nici mintea sau priceperea omului nu-L poate cuprinde, pentru că ar rămâne copleşită de maiestatea infinită a fiinţei Lui. De aceea, nu este de mirare dacă este cu neputinţă să-L poată vedea cineva aşa cum este. Arhiereii Vechiului Testament, când intrau o dată pe an în Sfânta Sfintelor, unde Se arăta în lăcaşul Său văzut (în templu), tămâiau mult, potrivit unei rânduieli dumnezeieşti, ca să nu vadă cumva pe Dumnezeu şi să moară (Ieş. 30, 10; Lev. 16, 2, 12–13).
Dar trebuie ştiut că icoana are ca model pe Însuşi Iisus Hristos, Care la ai Săi a venit (Ioan 1, 11) şi în mijlocul lor şi cu ei a trăit. Cei trei apostoli au căzut la pământ când Iisus Hristos, pe Muntele Tabor, Şi-a arătat strălucirea dumnezeirii în trupul Său (Matei 17, 6); străjerii de la Mormântul Domnului au căzut la pământ şi … s-au făcut ca nişte morţi, când au văzut trupul îndumnezeit al lui Iisus Hristos înviat din mormânt (Matei 28, 4). Apostolul Pavel a căzut orbit la pământ, când i S-a arătat Hristos-Dumnezeu pe drumul spre Damasc (Fapte 9, 3–8 ş. a.). Astfel, vederea lui Dumnezeu a rămas, pentru oamenii muritori şi mărginiţi, ceva cu neputinţă.
Totuşi Biblia – şi chiar istoria – ne mărturiseşte că au existat adeseori teofanii, hristofanii sau pnevmatofanii (cazuri când Dumnezeu, Hristos ori Duhul Sfânt S-au arătat). Nu cumva este o contrazicere între aceste arătări şi cele spuse mai sus, că Dumnezeu nu poate fi văzut de oameni? Nu! Căci dacă oamenilor le este cu neputinţă a vedea vreodată fiinţa lui Dumnezeu, în schimb, Dumnezeu Se poate face văzut ochiului şi minţii omeneşti în diferite chipuri sau sub diferite forme, fără ca omul să moară. Astfel:
1. Pe Dumnezeu-Tatăl L-a văzut Avraam în chipul a trei călători la stejarul Mamvri (Fac. 18, 1–3); L-a văzut Iacov, care a zis apoi: Am văzut pe Dumnezeu faţă către faţă şi mântuit a fost sufletul meu (Fac. 32, 30); L-a văzut Moise tot în chip de om, grăind cu el «faţă către faţă», cum ar grăi cineva către prietenul său (Ieş. 33, 11); tot Moise L-a văzut în Muntele Horeb în rugul ce ardea şi nu se mistuia (Ieş. 3, 2–4); L-a mai văzut apoi Isaia Proorocul, după cum însuşi mărturiseşte: O, ticălosul de mine! Că m-am umilit fiindcă sunt om şi buze necurate având, locuiesc într-un popor care are buze necurate şi pe Împăratul Domnul Savaot L-am văzut cu ochii mei (Isaia 6, 1, 5–6); L-a văzut Sfântul Prooroc Daniel în chip de om bătrân şi într-un cadru foarte minunat (Daniel 7, 9–10). Iarăşi, Amos Proorocul, ne mărturiseşte zicând: Văzut-am pe Domnul stând pe Altar (Amos 9, 1). Şi tot aşa Miheia Proorocul zice: „Am văzut pe Domnul Dumnezeul lui Israel şezând pe tronul Său şi toată oştirea cerească stătea lângă El, la dreapta şi la stânga Lui" (III Regi 22, 19).
Însuşi Dumnezeu a anunţat că Se va arăta unora în chip văzut, după cum spune Cartea Sfântă: Apoi a zis către ei Dumnezeu (lui Aaron şi surorii lui, Miriam): Ascultaţi cuvintele Mele, de este între voi vreun prooroc al Domnului, Mă arăt lui în vedenie şi în somn vorbesc cu el. Nu tot aşa am vorbit cu robul meu Moise… Cu el grăiesc gură către gură, la arătare şi aievea, iar nu în ghicituri, şi el vede faţa Domnului… (Num. 12, 6–8).
2. Pe Dumnezeu-Fiul L-au văzut în chip de om preamărit: Daniel Proorocul (Daniel 7, 13–15); diaconul Ştefan (Fapte 7, 55–56); Apostolul Pavel pe drumul Damascului (Fapte 9, 3–5) precum şi dumnezeiescul Evanghelist Ioan (Apoc. 1, 8, 12–13, 20 ş.a.).
3. Pe Dumnezeu-Duhul Sfânt L-au văzut mulţimile la Botezul Domnului, în chip de porumbel (Matei 3, 16; Luca 3, 21–22); apostolii, la primele Rusalii creştine, în chip de limbi de foc (Fapte 2, 1–4).
După toate acestea este uşor de înţeles că nu este cu neputinţă de a zugrăvi în icoane chipul lui Dumnezeu sau al vreunei Persoane a Sfintei Treimi, aşa cum fiecare dintre aceste Persoane a binevoit a se descoperi oamenilor.
Sectarul: Închinătorii la icoane sunt sub puterea diavolului şi vor primi de la Dumnezeu pedeapsa cea mai mare, căci scris este: Şi i s-a dat ei (fiarei a II-a) să insufle duh chipului fiarei (celei dintâi), aşa încât chipul fiarei (dintâi) să şi grăiască. Iar pe toţi câţi nu se vor închina chipului fiarei (celei dintâi) putere avea fiara (a doua) ca să-i ucidă (Apoc. 13, 15). Apoi mai departe: Şi fiara a fost răpusă şi cu ea, proorocul mincinos, cel ce făcea înaintea ei semnele cu care amăgea pe cei ce au purtat semnul fiarei şi pe cei ce s-au închinat chipului ei. Amândoi (fiara şi proorocul cel mincinos, care este fiara a doua) au fost aruncaţi de vii în iezerul de foc, unde arde pucioasă. Iar ceilalţi (închinători la chipul fiarei) au fost ucişi cu sabia care iese din gura Celui ce şade pe cal şi toate păsările s-au săturat din trupurile lor (Apoc. 19, 20-21). Astfel de pedepse vor primi toţi cei ce se lasă amăgiţi închinându-se la icoane.
Preotul: Nu sunt deloc adevărate cele ce ai urzit în deşertăciunea minţii tale, căci nu închinătorii la sfintele icoane vor fi pedepsiţi de Dumnezeu, ci închinătorii diavolului, care sunt sub puterea diavolului, i s-au închinat şi i-au slujit lui. Aceştia împreună cu diavolul, căruia i s-au închinat şi i-au slujit, vor lua o dreaptă pedeapsă de la Dumnezeu. Căci în citatele de mai sus, „chipul fiarei" nu înseamnă chipul lui Dumnezeu, al Fiului sau al sfinţilor Săi zugrăviţi în icoane sfinte, ci înseamnă chipul diavolului sau al lui antihrist, iar acesta este o persoană puternică (mai probabil o colectivitate de astfel de persoane în colaborare), care, înainte de venirea a doua a Domnului, va acţiona cu furie împotriva lui Iisus Hristos şi a Bisericii Sale, fiind în slujba şi puterea diavolului; în acesta va predomina un caracter bestial de fiară, în locul simţămintelor omeneşti.
Fiara întâi este antihrist (om diavolesc, sau diavol întrupat), apărut în lume sub aspect politic de stăpânitor (Apoc. 13, 1–10). Iar fiara a doua este antihrist sub o apariţie religioasă de profet mincinos (Apoc. 13, 11–18). Diavolul, prin antihristul sub o formă sau alta, caută să întoarcă pe oameni de la închinarea la chipul lui Dumnezeu, către închinarea chipului său. Acesta este înţelesul citatului de mai sus, şi este de la sine înţeles că închinarea din urmă, şi nu cea dintâi este oprită cu ameninţarea celor mai cumplite pedepse.
Sectarul: Dacă icoanele sunt plăcute lui Dumnezeu şi sunt învrednicite de puterea harului dumnezeiesc, de ce nu pedepseşte Dumnezeu pe cei ce le hulesc, le profanează şi le distrug?
Preotul: Dumnezeu nu pedepseşte îndată pe păcătoşi şi pe hulitori. El îi rabdă îndelung, pentru că nu vrea moartea păcătoşilor, ci întoarcerea lor şi îndreptarea lor. De aceea le dă timp de pocăinţă. Nici chiar pe cei ce hulesc sau distrug Biblia nu-i pedepseşte îndată, după cum nici pe cei ce au răstignit pe Fiul Său nu i-a pedepsit îndată.
Însă îi aşteaptă pe toţi, în viaţa de dincolo, şi numai la judecata cea de apoi va răsplăti fiecăruia după faptele lui (Iov 34, 11; Rom. 14, 10; II Cor. 5, 10; Ps. 61, 11; Pilde 24, 12).
Eu iti dau o alta provocare! Sa mi raspunzi la intrebarea,, Cum a fost realizata mantuirea omului?"
Falsi deaorece nu reprezinta Biblia si pe Hristos ci se ghideaza dupa alte invataturi a celor de la Turnul de Veghere
Sunt indiferent. Atata vreme cat nu ma bombardează cu tot felul de mesaje.
Martorii lui Iehova sunt o organizaţie internaţională, neafiliată altor grupări religioase. Deşi sediul nostru mondial se află în Statele Unite, majoritatea Martorilor lui Iehova trăiesc în alte ţări. Aproximativ opt milioane de Martori din peste 230 de ţări şi teritorii îşi ajută semenii să înţeleagă Biblia. Ei fac acest lucru deoarece respectă cuvintele lui Isus: „Această veste bună despre regat va fi predicată pe tot pământul locuit ca mărturie pentru toate naţiunile" (Matei 24:14).
Indiferent în ce ţară trăim, noi respectăm cu stricteţe legile. Cu toate acestea, ne străduim să rămânem neutri din punct de vedere politic. Astfel, respectăm îndrumarea dată de Isus creştinilor de ‘a nu face parte din lume’. Prin urmare, nu participăm la acţiuni politice şi nu susţinem războaie (Ioan 15:19; 17:16). De fapt, în al Doilea Război Mondial, Martorii lui Iehova au fost întemniţaţi, torturaţi şi chiar omorâţi deoarece au refuzat să-şi încalce neutralitatea. Un fost episcop german a scris: „Ei se pot considera pe bună dreptate singura grupare religioasă ai cărei membri au fost obiectori de conştiinţă în timpul celui de-al Treilea Reich".....Mai multe informatii veridice cu privire la martorii lui Iehova puteti gasi pe www.jw.org
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
