Ce se intampla daca te rogi pentru raul cuiva?

Ca să nu te las, cu totul, cu „ochii în soare", am copiat acest răspuns, apărut anterior, al unei persoane, care nu apreciază, teribil de mult, religia creștină!

„ Religia creștină, cu falsul păcat adamic, a fost și este și acum, un mijloc de manevrare și de îndobitocire, al oamenilor, ( de anihilare a opiniilor individuale) și de ținere a acestora sub ascultarea „Cezarilor" vremelnici, --dă cezarului ce este al cezarului & întoarce și celălalt obraz, & ferice de cei săraci cu duhul etc----.
Și că pe oricare dintre ramurile sale creștinismul este o religie incorectă, o aiureală, ce trebuie combătută că Dumnezeu de fapt ne vrea învățând și cunoscând și cunoscători și creatori & creativi, și că a pune problema că este un păcat să vrei să cunoști este o invenție a popilor / a castei parazitare a prelaților, care îi voiau pe oameni proști și necunoscători tocmai spre a îi putea parazita cât mai eficient, pe oameni, cu totul contrară voinței adevărate a lui Dumnezeu.

Trebuie să lămurim care este treaba cu păcatul adamic.
Câți oameni fac invenții și inovații? --(Acum au făcut un haos din acești termeni, anterior invenția era noutate absolută pe plan mondial și inovația noutate pe plan național.)---
Cei care fac invenții și inovații primesc și premii.
Toți acești oameni fac ceva creativ. Toți ăștia crează.
Câți dintre ăștia sunt creștini?
Jumătate sau mai puțini.
Toți oamenii independent de apartenența religioasă crează sau explicat altfel au fost hărăziți de Dumnezeul Creator cu capacitatea de a crea indiferent de apartenența la o religie sau alta, sau dacă sunt atei.

În rezumat Dumnezeul Creator i-a hărăzit pe toți oamenii cu „harul creației", indiferent dacă cred în vreo religie sau alta sau dacă sunt atei.

Pentru mai multe citește acest material :


" _____________( Păcatul Non Creației. ) _______________

Sunt și alte tipuri de păcate, despre care preotul nu îți va vorbii.
Mă refer la păcatul non creației, care în spate are alte serii întregi de forme de păcătuire.
Nu este nici momentul și nici locul să abordez probleme serioase privind păcatul non creației.

( Păcatul Non Creației cunoscut de foarte mulți, ar cam, lăsa muritori de foame, peste 90% din prelații, de pe planeta asta, care predică religii (incomplete), unde nici nu se vorbește explicit, despre păcatul non creației.)

Și religia trebuie înțeleasă ca ceva, care trebuie perfecționat și îmbunătățit mereu / în permanență, în funcție de nivelul de cunoaștere al Omenirii.

Toți oamenii independent de religia în care cred, au fost hărăziți de Creator cu „harul creației".

Evident că nu de idiot ce, este Creatorul i-a hărăzit, pe oameni cu harul Creației.

Ci pentru că oamenii trebuie să creeze, fiecare după puterile și capacitățile sale.

Extinzând raționamentul cu Creatorul ne idiot, putem pune problema obligației oamenilor de a crea și chiar despre păcatul non creației.
Pentru că fiecare om are datoria și obligația creației.

Deci ca după puterile sale să pună cărămiduțele lui la edificiul abstract de cunoaștere, progres și prosperitate al omenirii.

Ai obligația / datoria creație, ai obligația ( încă nescrisă în cărțile religioase, ale religiilor incomplete,) de a așeza cărămiduțele tale, după puterile tale individuale, la maiestosul edificiu abstract, dar necesar, cel de prosperitate și progres al Umanității.

Dacă careva ți-ar fi predicat din evanghelia creației, ( care nu apare ca evanghelie explicită în nici o religie incompletă ), ai fi înțeles că ai obligația creației.

Deci ai datoria să trăiești, să înveți permanent și pe parcursul vieții tale să pui și tu, după puterile tale, cărămiduțele tale, la edificiul abstract de progres și de prosperitate al Omenirii.

Că nu de cretin, ce este, Dumnezeul Creator, te-a hărăzit și pe tine, cu harul creației, așa cum a hărăzit, pe toți oamenii indiferent că sunt creștini, necreștini, sau atei, cu harul creației, și cu capacitatea de a crea.

Nu ai știut, că ai obligația / datoria creației, dar acum știi!

Ăsta este rostu vieții tale, să creezi pentru a așeza și tu cărămiduțele tale, după puterile și după capacitatea ta, la impozantul edificiu de cunoaștere, creație, progres și prosperitate al Umanității.

Asta este calea cea adevărată, ăsta este drumul de urmat, în rest nu sunt decât vorbe.

Te-am ajutat, prin ceia că ți-am indicat drumul pe care TU trebuie să mergi, ți-am indicat și motivația de a trăii.

Păcatul non creației este un păcat grav.

Caută să nu păcătuiești, prin non creație.

Sunt evident și multe alte păcate, despre care se mai vorbește în / prin diverse religii.

A păcătui înseamnă de fapt,/ în realitate, a face rău cu gândul sau cu fapta, voluntar sau involuntar, asupra a ce are suflet.

Chestia drăguță este că și ne viul are suflet.

Dacă acceptăm că și ne viul are suflet, aspectele legate de ecologie și de valorificarea energiilor neconvenționale capătă niște valențe filozofico- religioase teribil de interesante, în acest context.

Și evident o altă justificare și ar necesita o altă abordare la nivelul acțiunilor și non acțiunilor umane.

O dovadă concludentă a faptului că ne viul are suflet este memoria apei.
Caută pe net despre memoria apei.
Ar fi cam aiurea să afirmi că apa este vie și este o ființă dar apa are memorie... și în context putem vorbi deci și despre sufletul ne viului.
Merită să vezi neapărat cu ochii tăi filmele astea :
http://www.youtube.com/watch?v=cmp6MgrPb24
http://www.youtube.com/watch?v=cxROTKBW4hU&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=e8d-RbtD0uU&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=ElFJLKG22nE&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=TBB6V8Vhbkg&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=o4XuNSZ1tZA&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=TURwuGkaFTU&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=TSPjlhT0yEM&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=FxtvBs4KNrI&feature=related
http://www.youtube.com/watch?v=9RkwWJCyFYE&feature=related
Sunt și altele dar mai mici.

Într-un asemenea context ecologia capătă dimensiuni religioase foarte clare.

Nu trebuie să ardem aiurea combustibilii fosili ci numai să îi chimizăm, și trebuie să ne ocupăm, noi oamenii, foarte serios de valorificarea energiilor neconvenționale deci fără să stricăm natura:


Ideea este că trebuie să demonstrăm / să probăm iubire pentru tot ce are suflet.


Caută să nu păcătuiești în general.

Că păcatele nu au iertare.
Sunt și religii mincinoase, care vorbesc despre iertarea păcatelor.

( Nu există burete pentru șters /spălat păcatele/radieră pentru șters păcatele, iar dacă vrei să cumperi „ indulgențe",, este ca și cum ai arunca banii la gunoi".

Păcatele pot fi contrabalansate parțial, cu fapte și gânduri „ suplimentar voluntar bune". )

Iar păcatele tale vor atârna ca niște pietre de moară în toate planurile existențiale, prin care va trece sufletul (și spiritul ) tău, în existențele tale ulterioare.

Tot păcatele tale vor implica / vor genera o predestinare mizerabilă, în toate existențele tale ulterioare, cu trup material.


Păcatul non creației, este o formă particulară de păcătuire, specifică numai ființelor, care au fost hărăzite / dăruite/ cadorisite de Creator cu capacitatea de a crea.

Nu am spus că trebuie să faci neapărat, statui ca Michelangelo, picturi ca Rafael sau ca Leonardo sau lucruri de astea, cu totul ieșite din comun.

Am spus numai de cărămiduțele tale, după puterile și capacitățile tale.

Dacă vei lucra într-un domeniu tehnic sau științific și vei face o descoperire epocală cu atât mai bine.

După ce vei face asta, vei putea spune spune : „astea sunt cărămiduțele, puse de mine ", și vei avea o mulțumire a ceva bine făcut.

Dumnezeu vine de la latinescul Dominus Deus /
/ Șeful/stăpânul zeilor.

Am voie să îi spun, despre o Divinitate de Ordin Suprem al Întregului Univers?

Aceasta în condițiile în care am definit, ca fiind Univers suma a tot cea ce există.
În aceste condiții cea ce alții denumesc Universuri capătă denumirea de porțiuni, zone de Univers.

Sub aspect terminologic nu mai putem să mai vorbim de universuri paralele ci vorbim de zone de univers în care au loc fenomene similare.

Nu mai vorbim de expansiunea universului ci de modificări de poziție relativă a unor ansambluri de corpuri, în cadrul aceluiași univers etc. ////


Cred că a apus epoca filozofiilor religioase statice, declarate mincinos, că sunt de sorginte divinică, în favoarea filozofiilor religioase dinamice, permanent perfectibile, în funcție de gradul de cunoaștere al Umanității.

///// Ideea este să nu păcătuiești la modul general și să nu păcătuiești în particular cu Păcatul Non Creație, că în măreția sa Creatorul, (în speță Divinitatea de Ordin Suprem al Universului,) i-a hărăzit pe toți oamenii, independent de apartenența la o religie sau alta, sau non apartenenta la o religie sau alta,
( că și ateism-ele sunt tot ca niște religii, dar cu panteon divinic vid (= zero zeități bune ) și simultan cu panteon malefic vid (= zero zeități rele )
)
cu cu harul creației.

Și nu a făcut-o de prost ce este!


Îți recomand să citești Istoria credințelor și ideilor religioase carte în trei volume de Mircea Eliade și "Filozofia esoterica a Indiei " Autor: CHATTERJI C. J. (Format: 13 x 20 cm număr de pagini: 144 )

Poate misiunea ta, sau rolul tău pe acest Pământ, ar putea să fie, să pui și tu cărămiduțele tale, la imensul edificiu imaterial, de prosperitate, progres și cunoaștere al Umanității!

Ce a ce ți-am spus eu : să creezi, să nu păcătuiești și să dovedești iubire sunt corecte și în situația limită de panteon divinic vid & simultan de panteon malefic vid.

Deci chiar dacă nu există nici un fel de Dumnezeu, astea rămân valabile oricum."


Nu este un material foarte bine elaborat, dar nici nu este foarte prost scris.

A vorbii de păcatul " de a vrea să cunoști" este ceva împotriva voinței reale a Creatorului!

Asta cu falsul păcatul Adamic, păcatul dorinței de a vrea să cunoști, este o minciună tipică castei parazitare a prelaților, care îi voiau pe oameni proști și necunoscători tocmai spre a îi putea parazita cât mai eficient, pe oameni.

În consecință nu există la modul real, nici un fel de păcat adamic, asta fiind o mare minciună inventată de prelați că Dumnezeu ne vrea învățând, cunoscând și creatori, că altfel nu hărăzea specia oameni cu capacitatea de a creea.

În consecință ca membru al speciei oameni, trebuie să păcătuiești cât mai puțin, să demonstrezi / probezi iubire față de cea ce are suflet, și să creezi -- existând etapele învățare, cunoaștere și creație---.

Din creștinism trebuie reținut numai ce este bun : că nu trebuie să furi, că nu trebuie să omori, etc,
iar nenumăratele prostii din creștinism, trebuie aruncate la gunoi."

În acest material se face precizarea că :

„ A păcătui înseamnă de fapt,/ în realitate, a face rău cu gândul sau cu fapta, voluntar sau involuntar, asupra a ce are suflet."

În acest context „ rugăciunea malefică ", poate să fie înțeleasă și ca „ un păcat voluntar", asumat „făcut cu gândul ".
În funcție de ființele care urmează să beneficieze de „efectele rugăciunii malefice", precum și în funcție de motivația acesteia, putem aprecia coeficienții de gravitate al unui asemenea păcat strict voluntar, făcut cu știință, cu gândul.