Ce se intampla dupa moarte?
Eu cred ca murim si atat, ca si cum am dormi pentru o vesnicie.Atunci creierul nu mai iti "functioneaza" deloc, Nu cred in tot felul de zicale Crestine ca te duci in rai/iad daca ai fi putin rational, ti-ai da seama ca nu exista asa ceva. Asta e parerea mea.
voi ce parere aveti?

Pai incearca si dupa ne zici si noua.

Asta e parerea ta? Si daca tu nu crezi ca exista IAD/RAI, atunci cum crezi ca am aparut pe acest pamant? Tu cine crezi ca ne-a "inventat"? Eu zic ca exista Iad/ Rai. Parerea mea.

La fel ca tine.
adica eu unul.nu am nimic impotriva celor care crede in D-zeu...dar eu unul nu pot crede in ceva ce nu exista.
Asa si cu moartea! nu cred ca te duci in rai sau iad cand asa ceva nu exista. Mori si gata.

Dar pe tine cine te-a creat, dar pe parintii parintilor tai? Crezi ca ai aparut din neant ca o pocnire din degete ( si atunci cine a pocnit?)? Cum crezi ca a aparut omul? dar pamantul? Dar animalele? Cine a dat suflare? E treaba ta ce crezi!

Normal ca e treaba mea ce cred. daca tu crezi in D-zeu bine, e foarte bine, nu te judec.
Daca ar exista D-zeu atunci sigur a facut ceva in legatura si cu moartea. O exista si acele locuri: iad si rai. Numai ca nu ne poate arata nimeni, nu ne poate confirma acest lucru.

Tu n-ai avut părinţi?

Incearca sa vezi viata diferit si automat ai sa vezi si moartea altfel...
Daca pentru tine viata inseamna un sir de evenimente intamplatoare, incearca sa schimbi asta [macar si curiozitate] si asta iti va da o alta viziune si asupra a ce e dupa moarte.
Daca nu poti singur, cere ajutorul cartilor din domeniu.^^

Totul s-a intamplat intr-o frumoasa zi de vara, Batranelu' "a pocnit" din degete, si gata: uite oamenii! Pariez ca acum regreta enorm greseala asta...

Cred in Dumnezeu. Dar problema mea e alta: nu-l inteleg de multe ori! De prea multe ori. Exista si rai (pentru cei drepti), exista si iad (pentru cei rai). Dar cred ca cei care mor nu mai stiu de noi nimic-nimic, nu mai pot comunica cu noi. Acolo e o lume total rupta de a noastra. Nu se mai poate lua legatura. Mie mi-a luat mama si l-am urat atunci, priveam cu ura la cer. Nu-l intelegeam de ce-a ales-o tocmai pe mama de care aveam atat nevoie. Mi-a luat apoi si catelusul, mi-a luat tot ce iubeam mai mult. Uneori nu mai cred in nimic si te inteleg si pe tine. Cine stie ce suparare ai si nu primesti ajutor. Nu suntem atat de puternici incat sa zicem omnul a dat, Domnul a luat!" Doar deznadejdea, tristetea fac sa ne piarda credinta.

Dupa ce mori spiritul(banuiesc ca stii si crezi in asa ceva) se duce in planul astral si asteapta acolo "la rand" ca sa zic asa sa se reintoarca pe pamant ca sa mai dea un fail sau invete si sa nu se mai intoarca sa nu mai aibe nevoie de "carcasa de carne" numita corp uman

Mai stii?

Argumetnul tau nu are nici o logica...

De cand m-am nascut m-a crescut bunica mea, care tin la ea si acum, de fiecare data cand imi aduc aminte de ea imi vine sa plang. Tata a murit cand m-am nascut eu...
Eu in viata asta nu am avut nimic bun. am terminat scoala.de munca nu am gasit.
Eu nu pot crede in D-zeu.nu pot...am zile cand ma gandesc, daca exista de ce nu ne asculta pe noi oameni, de ce ne face sa suferim, de ce nu ne ajuta?

Ziceai de catel. Am avut peste 20 de caini de cand ma stiu, toti au murit imediat dupa ce i-am luat. am avut si cate 2 odata si au murit amand2 odata...cum asa?

Sincer nu pot crede in nimic.

Si multumesc pentru raspunsuri

Imi pare rau, mi-au dat lacrimile cand ti-am citit mesajul Nu sunt in masura sa iti dau sfaturi sau incurajari, dar vreau sa iti zic o singura chestie pe care o tin minte din niste desene animate: Desenele se numesc Printul Egiptului, si are la baza legenda lui Moise din Biblie. Poporul lui D-zeu era sub asuprirea faraonului, care facea ce vroia cu vietile lor. Moise le-a spus oamenilor: Faraonul va poate lua libertatea, va poate lua casa, va poate lua copiii de langa voi. Va poate lua chiar si viata! Un singur lucru nu poate face faraonul: NU va poate lua credinta, daca credinta voastra e adevarata!"
Nu stiu daca te ajuta treaba asta, credinta in tine, in dzeu te ajuta poate sa iti impaci incetul cu incetul sufletul, sa nu mai fi asa deznadajduita si trista. Uneori, credinta ne poate ajuta sa trecem peste momente cruciale in viata, caci daca stam si blestemam, si cautam vinovati pentru cele intampla, e sufletul nostru nu isi va gasi linistea interioara, ci va fi zbuciumat de griji si neintelegeri.
Sper ca ti-am fost de folos, cumva.

De ce nu il puteti lua pe Dumnezeu ca pe o simpla forta mobilizatoare, sau, si mai bine, ca pura energie, existenta in fiecare corp? De ce nu puteti privi aceasta forta ca pe o lege a fizicii, cum e, spre exemplu, gravitatia? Fara a avea vreo moralitate, vreo regula sau nu-stiu-ce "Imparatie a Cerurilor"... Daca e pur si simplu o scanteie ce aprinde flacara vietii, nimic mai mult? Daca El nu are nici un plan cu tine, nu te supune la nici un test al vietii, daca El nu da nici doi bani pe tine, nici macar nu stie de existenta ta? Intrebari sunt multe, si toate duc in foarte multe directii. Referitor la moarte, mi se pare destul de interesant principiul reincarnarii, sau poate chiar al mortii definitive, prin care incetam sa mai existam propriu-zis, ni se "dizolva" substanta...

Dupa cum ii spuneam si utilizatorului Illeana, credinta care o avem ne poate ajuta sa depasim problemele. Zic eu, nu trebuie sa fiti neaparat de acord cu mine. Dar tu acum, in situatia ta, daca stai si blamezi toata ziua nefericirile tale, cum te simti? Daca cautam vinovati la problemele noastre, sufletul se inegreste si efectiv nu ne gasim linistea, cand sufletul nu e impacat si urla! Daca treptat, ai incerca sa nu mai vezi doar negrul, sufletul s-ar linisti incetul cu incetul, te-ai putea bucura de ex de faptul ca esti sanatos, si cu sanatatea omul face multe! Nici eu nu am serviciu, am facut 2 facultati si nu imi gasesc, si mie mi-au murit 2 pisicute la care chiar tineam foarte multe, iar aoi, a murit bunicul meu, de care eram foarte atasata! Nu putem schimba cursul vietii, putem doar sa mergem cu capul sus inainte. daca stai sa iti plagi de mila, sa suferi si sa condamni pe dzeu pentru neputintele noastre, atunci nu prea ai cum vedea ceva bun in viitor. Dzeu nu ne da mai mult decat puitem duce. Esti absolut convins ca viata ta va fi mereu asa, cum e acum? Sper ca ti-am fost de folos cumva, daca vrei ma poti contacta in privat si mai povestim! Nimic nu e usor! exista vointa, credinta si ambitie ca sa treci peste!

Ma gandesc mai rar la ce am pierdut, ce nu mi-a dat viata si ce nu pot avea parte. Doar ca atunci cand ma gandesc intens la ce a fost.mi-e greu. Ce a fost, a fost. Nu pot schimba nimic chiar daca as vrea. Dupa cum zici si tu, nimic nu e usor. Si nu, nu cred ca viata mea va fi asa mereu. Totul se schimba, mai greu-mai usor.dar se schimba.


Multumesc pentru raspuns...si sa ne scuze Bmc. pentru ca am mai deviat un pic de la subiect...

Multumesc pentru cuvintele sensibile si atat de frumoase. Mi-au mers la suflet...nu blestem stai linistita, dar imi cade atat de greu cand vad altii batrani de (60 ani!) si le traieste mama! Mie, nu! Dorm cu poza ei sub perna, o alta o am lipita de perna ei. Dorm in patul ei doar-doar s-o visez. Si nimic, nimic. Ii duc flori in plina iarna la mormant, vorbesc cu ea si...nimic, nici un semn nu-mi da! La ea langa mormant acum 4 ani am gasit un catel. Al nimanui, orfan si el. Si murdar, ii duceam de mancare si ma astepta. Ma insotea pana acasa si apoi se intorcea la mormant. A venit frigul brusc pe 2 oct 2007. L-am luat acasa si l-am facut al meu. A fost cel mai scump prieten, a fost un caniche de toata frumusetea: spalat si pieptanat.Eu l-am iubit si murdar! L-am iubit pe el, nu conta cum arata. Fix (parca a fost scris) pe 2 oct 2011 mi l-a lovit autobuzul mortal, dar mortal! Am plans ca dupa mama, poate mai rau, caci se adunase prea multe, prea multa durere de nesuportat. L-am ingropat langa mama. Ca pe-un copil, intr-un sicriu de lemn pentru bebelusi. M-a ajutat tata, mi-a inteles durerea si n-a zis nimic, tot ce i-am cerut mi-a dat.Dar nu mai aveam catelul, nu o mai aveam pe mama. Atunci stiam ca Dumnezeu exista, dar nu inseamna ca ma si iubeste. Nu ma iubeste. De-asta il inteleg si pe baiatul care-si zice mai sus 'BybanuJunior" A avut o soarta grea, mi-am dat seama. Nu e el vinovat. Destinul e scris. Pentru unii e trasat cu litere rosii pentru altii cu litere negre.

Da pe dumnezeu cine la creat? si de unde a aparut?

Bravo...ou sau gaina! Adevarat.aceeasi chestie.

Nu au nici o dovada ca exista dumnezeu.
si se mai zice ca dumnezeu ne ajuta pe toti atunci de ce este atata bolala si ura?

Uite am gasit raspunsul tau pe net, la un site: got questions? org.

Cine L-a creat pe Dumnezeu? De unde a venit Dumnezeu?

Întrebarea este înşelătoare pentru că pleacă de la presupunea că Dumnezeu ar fi venit de undeva şi atunci întrebarea este în mod eronat focalizată pe identificarea locului sau originii lui Dumnezeu. Răspunsul este că întrebarea pusă în acest fel nici nu are sens. Este ca şi cum ai întreba "Care este mirosul culorii albastre?" Albastrul nu face parte din categoria lucrurilor care au miros, aşa încât întrebarea nu are rost. În acelaşi fel, Dumnezeu nu face parte din categoria lucrurilor care sunt create sau născute ori cauzate de ceva. Dumnezeu nu este creat sau cauzat de nimic şi nimeni – El există pur şi simplu.

A zis el destul...

Cum ştim noi asta? Ei bine, ştim că din nimic nu iese nimic. Astfel, dacă ar fi existat un moment când să nu fi existat nimic, atunci din acel nimic nu s-ar fi putut crea nimic palpabil. Însă există lucruri palpabile. Prin urmare, dacă nu se poate să nu fi existat absolut nimic la începuturi, ceva/cineva trebuie să fi existat. Acel lucru/persoană care a existat dintotdeauna o numim noi Dumnezeu.

Deci Isus Hristos si Dumnezeu nu exista si atunci locul tau este inexistent, locul tau nu poate fi explicat.
Oare chiar nu exista dupa moarte un loc in care sa ajungi?
Tu vrei dovezi,insa daca Dumnezeu ar veni la tine peste noapte,te-ar prinde nepregatit, ai ajunge in iad si ai suferi o eternitate, ai arde in foc ti-ar conveni?

. Daca nu sunt prea indiscreta, as vrea sa te intreb cati ani ai?
mama ta ti-a dat un semn atunci cand ai gasit catelusul. Un catelus murdar pe care tu oricum l-ai iubit indiferent de aparente. Poate ca mama ta a vrut sa iti arate ca au un sufet bun si iubitor! Si zici tu ca astepti semne de la ea, si nu le primesti. Poate si faptul a nu primesti nici un semn, e un semn. In sensul ca mama ta, acum e fericita acolo unde e, si oricum te vegheaza! vei vedea probabil in viitor, cand treci printr-un moment dificil, sau cand ai vreo problema mai grea, vei primi un ajutor de la mama ta, fara sa iti dai seama. Uite, eu am o verisoara, carieia i-a murit mama cand avea 8 ani. Azi verisoara mea are 26 de ani, si sti ce imi spune : "Tot ce sunt eu acum, se datoreaza mamei mele" O poarta pe mama ei in suflet, si lucrurile pe care le face, le face pentru ca mama ei sa fie oricum mandra de ea! Nici ea nu primeste vreun semn, dar stie ca orice realizare, orice lucru bun din viata ei se datoreaza mamei ei. Fara sa fi primit semne! Destinul ne este intr-adevar scris, cum zici tu, cu litere rosii sau negre. Dar celor care le este scris cu litere rosii aceasta viata, care poate au un destin frumos, si nu il stiu aprecia, nu il valoreaza, la finalul vietii, poate ca vor urma doar litere negre. Si invers!

Dumnezeu sa-ti dea de acum incolo numai bine in viata. Ai avut si tu destule necazuri, destula tristete. Sa nu se mai intoarca decat preschimbate in bucurii! Sa stii ca te inteleg, nu stiu daca chiar ma crezi, dar te inteleg. In legatura cu serviciul...imposibil sa n-ai vreun talent cu care sa faci bani. Cine stie ce talente ascunzi in tine (poate nici macar tu nu ti le cunosti) si inca nu ai gasit omul care sa-si dea seama cat esti de talentat si de inteligent. Incearca oriunde pentru inceput, du-te prin strainatate, aici e o porcarie...numai pile si relatii iti trebuie! Crede-ma, esti un talent ascuns! Du-te undeva si valorifica-l! Ori in sport, ori in desen, ori in bucatarie (barbatii bucatari sunt cei mai asi!), ori in moda! Eu, sa fiu baiat m-as duce pe un vas de croaziera, ca fata n-am curaj.si singura! bafta muuuulta in viata! Poate ne mai auzim!

Am inca parinti. De ce intrebi?

Stim parerea ta ai mai expus-o si cu ocazia altor aparitii,sa fii sanatos, drum bun, carare batuta.eu am alte pareri si stiu altfel decat tine.dar nu e interesant deci...pa-pa.

Daca dupa ce mori nu mai exista nimic atunci de ce nu te sinucizi? Ca pana la urma ori ce ai face in viata asta tot inexistent o sa ajungi. Pana la urma asta ar fi scopul vietii: moartea, te nasti ca sa mori si cand nu existi putin iti mai pasa de nepotii tai...

Toti cei care spun ca exista sunt bonavi cu capu sau sunt ipocriti cand afirmi un lucru trebuie sa ai dovezi in momentul de fata nu exista dovezi ca ar exista asa ceva omul mereu sia imaginat viata de apoi deci nu-i ceva nou

Am impresia că tu crezi că Dumnezeu te-a născut şi nu mama ta.