Ce se intampla dupa moartea omului? As dori sa cunosc in mod deosebit parerea celor care nu cred in Dumnezeu.
Ordonare:
După relevanţă
Nimic, murim pur si simplu. Nu se mai intampla nimic dupa. Din cate stiu eu, nu s-a intors nimeni sa ne spuna ce se intampla. Doar putrezim si ne mananca viermii.
Răspunde
Moare creierul, mori si tu.
Mie se pare cam ciudat, la ce nick name ai, sa crezi in dumnezeu. 
Poate e o ocazie buna sa nu judeci gresit pe oamenii care cred in Dumnezeu. Nu toti sunt oameni simpli, desi e adevarat ca sunt multi asa, si asta nu e un lucru rau. Dar sa stii ca sunt multi credinciosi care sunt chiar oameni de stiinta. Cunosc personal un savant care lucreaza la CERN. Asta nu il impiedica sa vada mana lui Dumnezeu in toata creatia. Vad ca toate raspunsurile voastre se rezuma la "nu exista viata dupa moarte". Ce viitor sumbru! Ce viata searbada, cenusie si trista trebuie sa aiba un om care nu are o speranta intr-o viata eterna cu un Dumnezeu care e dragoste, intr-un loc unde nu sunt lacrimi, unde domneste pacea, unde va primi rasplatirea pentru credinta lui...
Răspunde
O numesc adaptare la realitate. Descoperirile stiintifice care nu pot fi negate, intra in opera lui dumnezeu, vad ca se tot mareste.
Pai vezi? exact asta e treaba cu credinta, sa dai un sens vietii, pe langa altele, care tot de mentalitate tin. Kant a zis ca binele suprem nu exista, adica fericire + virtute, pentru ca daca esti virtuos nu prea ai cum sa fii fericit in viata asta, ratiunea nu poate accepta asa ceva asa ca are nevoie sa existe ceva dupa moarte, de aici apar zei si credinta in posibilitatea trairii binelui suprem.
Fiecare cu credinta lui.
Ha! cum adica daca nu esti virtuos nu poti sa fi fericit? Asta pentru ca, neavand credinta, si neavand o relatie personala cu Dumnezeu, iti inchipui ca virtutea presupune abtinerea de la niste chestii placute, pe care un Dumnezeu rau si artzagos ti le impune sa nu le faci, catalogandu-le drept pacate. Si nu e deloc asa. Eu nu astept viata viitoare ca sa fiu fericit. Eu sunt fericit aici pe pamant, tocmai pentru ca stiu ca exista binele suprem, care in final va triumfa. Stii... credinta e mai mult decat sa mergi la biserica, decat inchipuirea ca undeva, la milioane de ani lumina departare e un Dumnezeu distant, care tot ne porunceste sa facem sau sa nu facem lucruri. Asta e credinta falsa, pe care milioane de oameni se amagesc ca o au. Credinta inseamna sa Il crezi pe Dumnezeu pe cuvant, asta e tot ce asteapta de la noi. Iar atunci cand cineva Il crede, descopera adevaratul sens al vietii, la care bietele afirmatii ale lui Kant si ale celorlalti filosofi atei nici nu se ridica. Stii... cand vei avea supriza sa constati ca exista un sequel la viata asta, ai sa te miri si tu de cat de indiferent fata de dragostea lui Dumnezeu ai putut fi. Numai ca nu vei mai putea face nimic, si viata ta eterna se va rezuma la remuscari. Mi-as dori totusi sa Il cunosti si tu pe Dumnezeu si dragostea Lui, si sa fi cu El si cu mine in locul unde in loc de remuscari, vor fi cantari de bucurie 
Poate insemna si sa lasi de la tine ceva pentru a nu rani pe celalalt, nu neaparat sa pacatuiesti.
Bun, intrebarea era alta. Am argumente pentru tot ce zici, dar cum ziceam, fiecare cu credinta lui, eu sunt printre ateii care nu umbla cu undita sa pescuiasca ceva, asa ca nu am nici un interes sa incerc sa te conving de altceva. App, Kant nu era ateu, ce am zis nu e citat, era o idee referitor la ce a zis.
Vad, esti un ateu mai moderat Totusi ce e frapant, e ca ideologia, daca pot sa o numesc asa, atee, se bazeaza doar pe negarea credintei altora. De exemplu, pe site-ul asta nu exista o categorie: Ateism. Ci exista categoria Religie, unde ateii vin sa zgandare pe cei care cred. E tot un fel de credinta, negativista. "Eu cred ca NU exista". Ateismul nu promoveaza ceva, nu are idealuri, nu are sperante, ci doar neaga lucrurile pe care altii le cred. Pari un om destul de matur in gandire, asa ca imi permit sa te intreb: ateismul tau ti-a adus fericire in viata? ti-a adus bucuria de a trai? iti da speranta? iti da pace? te determina sa iubesti? sa arati dragoste celor din jur? gandeste-te la fiecare dintre aceste intrebari, nu incerca raspunsuri superficiale. Uita-te in urma, la anii pe care i-ai lasat in urma, uita-te in prezent, la clipa pe care acum stai, si uita-te in viitor, la ce urmeaza. Ce ti-a adus, ce iti aduce, si ce iti va aduce necredinta ta? O viata rationala, care se incheie intr-un mormant. Cel putin din perspectiva atee. Si tot e e una trista.
Asta cu atei la religie se explica astfel, e cea mai buna comparatie pe care am gasit-o: eu sunt nefumatoare, (ne-fumatoare), peste tot aud vorbindu-se despre tigari, pe strada, la usa, peste tot, dau peste oameni care vor sa imi vand tigari, daca sunt nefumatoare, nu trebuie sa le spun ca nu fumez si sa ma lase in pace? Nefumatoare = ne-fumatoare - ateu = ne-zeu.
Ateismul, mai nou, e asociat cu stiinta, asa ca promoveaza cunoasterea, in general, pe cand religia, doar cunoasterea legilor lui dumnezeu si a sufletului. Eu, ca atee, am aflat ca sufletul nu exista, ca tot ce suntem e in mintea noastra, tot ce stim, ca religia iti ofera speranta, confort psihic, dar e doar atat, totul e de la creier.
Da, mi-a adus fericire, mai mult decat credinta, unde simti mai mult teama decat liniste, fara sa fii cine stie ce pacatos. "Bucuria de a trai" e la fel ca inainte, trecerea la ateism n-a schimbat nimic. Pace am, speranta nu, oricum e o amagire, sunt constienta de asta, asa ca nu simt lipsa ei sau vreo diferenta.
Si ateii iubesc, chiar mai mult decat crestinii, bine, unii si unii, mai nou, vad animalele si insectele ca pe niste "oameni", crestinii le vad doar ca suflare de viata, ei?
A fii ateu nu inseamna sa fii trist, inseamna sa fii rational, sa fii impacat cu tot ce e in jur, sa nu visezi cai verzi pe pereti, sa intelegi tot ce vezi.
A, da, uitasem, ateii isi asuma greselile, ca greseala, si incearca sa repare, crestinii dau vina pe diavol, pe slabiciunea firii omenesti, si "repara" cerandu-si iertare zeului, majoritatea.
Ateu e cel convins ca nu exista zei, nu un credincios suparat pe dumnezeu (anti-deist/teist).
Problema tocmai asta e. Starea de ateu nu iti aduce nici ratiune, nu te face sa te simti nici impacata, si nici nu intelegi tot ce vezi.
Si ai sa treci prin viata, neajungand la cine stie ce cunoasteri, ai sa te izbesti mereu de lucruri pe care nu le vei putea explica, ai sa simti amaraciune si frustrare. Pentru ca nu are cum sa fie altfel.
Si atunci, ajungi la sfarsitul vietii, stii (sa presupunem) ca urmeaza sa mori, te uiti inapoi si ce vezi? O viata de truda, de suferinta poate, de insuccese. Sau de succese, care acum, pe patul de moarte, nu mai au nici o valoare. Bucuriile vietii, persoanele iubite, amintirile placute, se vor stinge toate impreuna cu tine.
Ar fi groaznic, sincer. Sa ma stiu un pamantean, lasat la voia intamplarii, pe o planeta pe care viata doar se perinda (culmea, singura planeta din Univers unde viata e posibila, hmm. ciudata coincidenta). Ei bine, sensul pe care mie mi-l da credinta in Dumnezeu (atentie, nu religia!), eu il gasesc ca fiind mult mai maret. Si cred ca o cunoastere vaga nici nu se compara cu cunoasterea lui Dumnezeu. Pentru ca El e mai complex si mai minunat decat toate notiunile, lucrurile etc. care exista pe pamant. Dar nu se descopera decat credintei. In orice caz... sper ca dragostea lui Hristos sa te gaseasca si pe tine (nu o spun cu vreun fel de compatimire superioara). Sper ca si tu sa gasesti adevaratul sens al vietii. Tine minte ca pentru aceasta, e o singura Cale!
Observ ca esti o persoana indoctrinata, care crede ca ateu inseamna posedat, adica o persoana care nu isi gaseste linistea, sufera si tot tacamul, ei, afla ca nu e asa. Tocmai, ateismul iti permite sa cercetezi ce religia iti interzice, tacit, dar iti interzice, asa ca voi nu ajungeti la cine stie ce cunoasteri.
Ii ziceam cuiva " Esti crestin (ortodox, probabil) pentru ca te-ai nascut in Romania. E bine pana aici? Daca te nasteai in India, erai hindus, daca te nasteai in Algeria erai musulman, daca te nasteai in Israel erai evreu, daca te nasteai in China, erai budist, aparai la fel fiecare zeu/credinta, nu?" Stiind asta, am un argument puternic impotriva credintei tale.
Amaraciunea o simte o minte indoctrinata care nu isi poate controla subconstientul, dezindoctrinarea vine prin intelegerea celor din jur, fenomene, lucruri, legaturi, prin cunoastere si convingere ca ce stii e adevarat, nu ce ti-au spus altii.
Daca tu crezi si presupui ca exista dumnezeu, nu inseamna ca exista. Ce faci tu e din teama si profit. "Ar fi groaznic, sincer."
Las-o asa ca nu vreau sa te jignesc. Punand cunoasterea in raport cu credinta, oricum as formula, tot o sa fie jignitor pentru cei din a 2-a categorie. :) App, Terra nu e singura planeta unde se gaseste viata, dar asta tot de cunoasterea unor lucruri tine, de aceea orice as zice o sa fie jignitor.
https://www.facebook.com/note.php?note_id=186743254670532&comments
1 - "Psiho-pupu" vorbind, cu oamenii se intampla acelasi lucru care se intampla si cu restul animalelor, adica nimic. Mori si gata.
2 - Depinde : poti sa ajungi cenusa, poti sa ajungi in pamant, poti sa-ti donezi corpul, poti sa-l lasi intr-un loc pe post de hrana pentru animalele salbatice si multe altele. Se pot intampla multe.
Cand o sa mori o sa vezi o lumina = isi mor neuroni, apoi simt dupa simt dispar apoi nimic, exact ca inainte sa te nasti, stiu ca e dramatic dar adevarul doare
Sincer eu cred in reincarnare. Am o ruda care m-a intrebat daca am avut vreodata senzatia ca un anume loc mi se pare cunoscut desi nu am fost niciodata acolo. La modul inclusiv in afara tarii nu locuri unde poate ai trecut ca si copil si nu iti amintesti. Am si citit intr-o carte cu privire la fenomene inexplicabile despre o familie a caror 2 fete au murit dupa ce o masina a intrat in curtea lor si lea izbit chiar in gradina. Familia respectiva a mai avut 2 gemene peste cativa ani si acele fete prezentau niste semne din nastere pe corp asemanatoare cu cele ale cadavrelor fetelor decedate. Si nu numai asta dar le-au dus si in foosta casa unde au locuit cu celalte 2 fete si au recunoscut camerele si incllusiv numele papusilor fara sa fi stiut inainte. Ziceau ca aceste amintiri au disparut pe la varsta de 7 ani. Acum iti inchipui ca nu exista dovada stiintifica e alegerea fiecaruia ce crede. Eu personaal cred nu numai pe baza de lecturi.
Dupa moarte sufletul se desparte de trup si merge intr-o fractiune de secunda pe unde a mers omul intreaga lui viata apoi se ridica la ceruri unde este judecat de Mantuitorul IIsus Hristos iar in functie de verdict va ajunge in iad sau in rai.
Răspunsul este publicat...
Te rugăm să aştepţi ca răspunsul tău să fie trimis spre publicare.
