Ce simtiti atunci cand spuneti ca credeti in Dumnezeu? Aveti certitudinea ca El exista? Sau o spuneti doar de ochii lumii? Cand aveti de exemplu ocazia sa faceti un bine i-l faceti gandinduva ca Dumnezeu va vede si va va rasplati sau veti cere inapoi favorul facut? Traiti dupa Biblie sau dupa bunul plac?

Certitudine 100%

Eu cand fac un bine nu ma gandesc la Dumnezeu ma gandesc la pesoana care o ajut si nu cer inapoi favorul facut.
Cred in Dumnezeu, dar nu cred ca daca el exista nu cred ca el ar vrea sa ne transformam cu toti in niste martiri.

Exista Dumnezeu100%, deoarece daca El nu ar fi exsistat nici noi nu am fi fost. Gandeste-te ca doar cineva plin de iubire cum este Dumnezeu ar fi putu crea omu ata de complex si perfect, o flora si o fauna atat de diversificata si de frumoasa. Mai gandeste-te ca sunt oameni buni care pe acest pamant chinuie, rasplata lor este viata vesinica data de Tatal nostru, deoarece fiecare ne avem rasplata. Daca faci un bine trebuie sa fi fericit chiar daca in fata oamenilor nu inseaman nimic, Dumnezeu vede si rasplateste ca spre diferenta de oameni, El este echidistant si ne judeca drept si cu dragoste

Eu cred in Dumnezeu si spun cu certitudine asta desi unii oameni nu m-ar considera nici in ruptul capului asa religios. Si incerc pe cat posibilul sa fac fapte bune si sa nu pacatuiesc

Credinţa nu se laudă, ea se trăieşte în taină. Niciodată nu ai să vezi un creştin autentic lăudându-se cu faptele sale de credinţă căci altfel nu s-ar diferenţia de un fariseu.

Suntem in saptamana Luminata, si se obisnuieste folosirea salutului pascal "Hristos a inviat". Sa se inteleaga, acesta nu e o form de salut, ci o forma de marturisire. Sa o luam pe rand...

- Atunci cand spun ca eu cred in Dumnezeu... hmm, simt ca sunt foarte foarte pacatos, mai pacatos decat cei care nu cred, pentru ca stiind nu fac tot ce ar trebui.
- Am vazut si am crezut, fericiti cei ce nu au vazut si au crezut...
- "Cel ce se va rusina de Mine in fata oamenilor, si eu ma voi rusina de el in fata Tatalui meu" zice Hristos, deci, sunt dator sa marturisesc "Cred in Dumnezeu Cel in Treime inchinat si Slavit, cel ce este minunat intru Sfintii Sai" dar doar atunci cand este nevoie, nu o sa fac propaganda, ca nebunu' prin piata cu biblia in mana, asta e spirit eretic.
- Cand am ocazia sa fac un bine, il fac in numele lui Iisus Hristos, Mantuitorul meu si Dumnezeul meu, fara a astepta rasplata.
- Traiesc dupa Cuvantul lui Dumnezeu, care nu se rezuma la Biblie, ci si la multe alte lucruri de traire. Adevarul este ca, pacatos fiind, sunt lucruri de la care ma abat, cum ar fi "Sa nu minti" si etc. Dar nadajduiesc in ajutorul lui Dumnezeu, ca in timp, sa pot traii dupa Cuvantul sau si bineplacut lui, iar mie de folos spre Mnatuire.

Eu am certitudinea absolută că Dumnezeu există. Nu am avut-o mereu, ci am avut nu numai momente, ci etape ale vieţii de îndoială. Ba chiar, timp de câţiva ani după adolescenţă, aveam certitudinea că Dumnezeu nu există. Dar am fost vindecat de mult de asemenea îndoieli.
Când fac un bine, mă gândesc că Dumnezeu vede şi se bucură.
Aş vrea mult să trăiesc după Biblie. Din păcate, nu reuşesc 100 %.

Crestinii convigatorii 100 la suta ma eu m-as bucura daca ati citi si asi respecta cap 6, 7 din noul testament dar degeaba credeti daca nu faceti ce scrie acolo

Ce simtiti atunci cand spuneti ca credeti in Dumnezeu?
Ce să simt?
Aveti certitudinea ca El exista?
Bănuiesc, că există!
Sau o spuneti doar de ochii lumii?
Fac și lucruri de „ochii lumii ", dar nu în materie de religie.
Cand aveti de exemplu ocazia sa faceti un bine i-l faceti gandinduva ca Dumnezeu va vede si va va rasplati sau veti cere inapoi favorul facut?
Când am ocazia și posibilitatea, să fac un bine, îl fac și atât.
Traiti dupa Biblie sau dupa bunul plac?
Biblia este o înșiruire de inepții.
Cum să trăiesc după Biblie?
Este revoltătoare întrebarea!
Trăiesc după cum pot și cum consider că trebuie să o fac.