Pasiunea pentru crestini. Vreau sa gust din lacrimile lor de bucurie, de tristete. Vreau sa le inteleg psihologia.
Este o categorie mai interesanta fiindca participa mai multe tipuri de religii, dar si ateii.Imi displac conversatiile puerile dintre un crestin si un ateu,eu apreciez orice raspuns,chiar de ar fi de la crestini,daca are un mesaj informativ pertinent,ii dau si funda,chiar daca suntem diferiti dpdv conceptual.
Unii crestini nu ma inteleg,daca sunt ateu,nu inseamna ca nu ma intereseaza gandirea lor, asteptarea unui raspuns convingator, sau mai putin convingator, dar lucid, interpretabil.
Nu esti de aceeasi parere cu mine?
Salut.
Mai bine alege pasiunea pentru Dumnezeu.
Sa stii ca m-am gandit de multe ori, dar pur si simplu s-a format un instinct de respingere automata a ceea ce inseamna zei, si nu-mi mai pot scoate asta din cap, chiar daca vreau.
In mod inconstient ai atras un blestem. Acest domneniu al blestemelor autoimpuse descrie in mod unic puterea infricosatoare a cuvintelor pe care le spunem despre noi insine.Deseori ele sunt asemenea unui bumerang, care vine inapoi in zbor pentru a-l lovi pe cel care si-a impus acest lucru si le-a rostit.Acesta este unul din nenumaratele moduri in care oamenii sunt ''prinsi de cuvintele gurii lor''.
Ce ma aduce pe intreg TPU! Putina plictiseala amestecata cu un strop de curiozitate si multa dorinta de a ma amuza! Mai bag un comentariu, mai ascult o muzica, mai strig in toata casa: "Uite ce a scris asta?" De-astea...Nimic!
Nevoia de a umple timpul liber, nevoia de amuzament, nevoia de a vedea pareri, nevoia de a-mi expune unele pareri...
.
ღArySოﺁℓεღ întreabă:
anonim_4396 întreabă:
ParanoidKidu întreabă:
inaescu întreabă: